Piatra-neamț | Comuna: Municipiul Piatra-neamț | Judeţ: Neamț | Punct: Poiana Cireşului | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Valea Doamnei, oraş Piatra Neamţ, jud. Neamţ. Poiana Cireşului
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic superior;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 120735.04 |
Județ:
NEAMŢ
Unitate administrativă:
MUNICIPIUL PIATRA-NEAMŢ
Localitate:
PIATRA-NEAMŢ
Punct:
Poiana Cireşului
Localizare:
| 120735.04 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Niţu | Elena Cristina | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ghiţă | Horia | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Lupu | Florin Ionuț | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cîrstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Leu | Marian | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Văleanu | Mădălin-Cornel | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Cârciumaru | Marin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Aşezarea de la Poiana Cireşului – Piatra Neamţ, prin descoperirile realizate de-a lungul timpului, este unul dintre cele mai reprezentative situri paleolitice din România şi printre cele mai importante situri gravetiene din Europa, așa cum o dovedește și valorificarea științifică la nivel internațional[1]. Cercetările sistematice de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent, iar săpăturile efectuate până la maxim 6 m adâncime au reliefat existența a cinci niveluri paleolitice, datate prin mai multe metode (C-14, AMS, OSL, paleomagnetism) între 20.000 și 37.000 de ani uncal. B.P. În afară de un nivel Epigravetian localizat la suprafață, care este puternic deranjat, toate celelalte locuiri paleolitice amintite sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activități umane diverse. Poiana Cireşului-Piatra Neamț este singurul sit paleolitic din estul României care a furnizat cel mai mare ansamblu faunistic dintre siturile gravetiene de la noi din țară, o colecție impresionantă de materiale dure animale, precum și majoritatea obiectelor de artă descoperite în paleoliticul din România. În prezent, așezarea de la Poiana Cireșului-Piatra Neamț a livrat circa 85 % din întregul număr de podoabe și peste 94 % din toate obiectele de artă descoperite până acum în așezările paleolitice din România[2]. Industria pe materii dure animale este destul de bogată și diversă, fiind reprezentată prin patru unelte din fildeș, vârfuri din corn de ren, precum și numeroase unelte din coarne de ren și cerb. La toate acestea se adaugă o extrem de bogată colecţie de material litic, structuri de combustie, strate ocrate, structuri de locuire etc. Colecţia de material litic cuprinde peste 15.000 de piese aflate în studiu. Din punct de vedere metodologic, s-a utilizat un sistem unitar de înregistrare, folosit încă de la începutul reluării cercetărilor în 1998, care implică un punct 0 unic (398 m altitudine absolută, deasupra oricărui punct cu potenţial arheologic din sit), un caroiaj temporar fixat în fiecare campanie la 1 m faţă de punctul 0, în raport cu care se realizează înregistrarea individuală în trei dimensiuni a tuturor artefactelor şi structurilor. Colecția impresionantă de unelte, faună sau obiecte de artă descoperite aici este, fără îndoială, consecința metodei de săpătură și recuperare a materialelor. Întregul depozit cercetat până acum a fost epuizat prin decaparea în niveluri cu grosimi foarte mici (cca 2 cm), impuse de densitatea şi dimensiunea materialului arheologic. De asemenea, o atenție deosebită s-a acordat tamisării sedimentului care s-a realizat prin site fine cu ochiuri de 2-3 mm grosime. Dimensiunea foarte mică a multor categorii de materiale, pentru care s-au depus eforturi considerabile în scopul recuperării în săpătură, precum și fragilitatea unui procent variabil din materialul faunistic, ne-au impus folosirea unor unelte adaptate acestor piese, cum sunt spatulele din lemn și pensule fine. În stratul de cultură au fost utilizate cu preponderență spatule din lemn, renunțându-se la șpacluri sau truele. Circumstanțele și datele din teren, precum și rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicații din țară și străinătate, de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport[3]. Obiectivul major al cercetărilor din situl Poiana Cireșului este determinat de înțelegerea dinamicii culturale a paleoliticului superior în regiunea est-carpatică. Din acest punct de vedere, situl Poiana Cireșului reprezintă o reală oportunitate, fiind singura așezare paleolitică din România care se pretează bine unui proiect atât de ambițios, îndeosebi prin prezervarea mai multor secvențe ocupaționale cuprinse între 20.000 și 37.000 de ani, precum și suprapunerea cronologică a Gravetianului, un tehnocomplex văzut ca prima cultură paleolitică paneuropeană. Având în vedere marile schimbări climatice, inclusiv ultimul Maxim Glaciar din Pleistocenul superior, înregistrate în acest interval cronologic, locuirile din situl Poiana Cireșului pot oferi informații importante despre influența climatică asupra comunităților umane, implicit schimbări în gestiunea resurselor minerale sau animale. În acest moment, Poiana Cireșului beneficiază de 52 datări absolute, făcute în patru laboratoare diferite (Beta Analytic - SUA, ORAU-Oxford - Anglia, Erlanger - Germania, RoAMS-Tanderom Bucharest). Spre deosebire de marea majoritate a siturilor paleolitice din România, rezultatele probelor de la Poiana Cireșului sunt consistente, foarte coerente, inclusiv în cazul datărilor încrucișate realizate pe aceleași probe în laboratoare diferite. Pentru campania de cercetări din anul 2021, au fost propuse următoarele obiective: -Înțelegerea funcției sitului și identificarea ariilor de activitate în cadrul fiecărei locuiri descoperite în sit; -Abordarea interdisciplinară a cercetării arheologice prin efectuarea de noi analize. -Recuperarea și înregistrarea de noi materiale litice și osteologice în scopul caracterizării modului de exploatare a resurselor animale, gestiunea resurselor minerale și determinarea caracteristicilor tehnice ale industriei litice. -Promovarea și valorificarea rezultatelor; Secțiunea săpată, denumită S XVI, a fost plasată în partea centrală a sitului, aproape de cota maxină a promontoriului, într-o zonă în care s-au identificat anterior mari concentrări de materiale, îndeosebi în primele două niveluri gravetiene. Dimensiunile acesteia au fost de 3/3 m (9 mp), fiind împărțită în 9 carouri de 1mp fiecare (numerotate A1-A3, B1-B3, C1-C3), iar adâncimea maximă la care s-a ajuns este de 3, 50 m. Pe latura nordică, S XVI a suprapus parțial (pe o suprafață de 3 m lungime și 50 cm lățime) o veche secțiune, săpată de M. Bitiri și R. Dobrescu în 1989, din care au fost recuperate, la vremea respectivă, materiale aparținând primului nivel Gravetian, restul locuirilor fiind nesăpate. Campania de cercetări s-a finalizat cu demontarea în totalitate a primului nivel Gravetian și 2/3 din cel de-al doilea, locuirile mai vechi urmând să fie săpate în etapele următoare. Acest lucru a fost determinat de existența unei densități remarcabile a materielelor osteologice și litice în stratul Gravetian I, care a necesitat un timp foarte mare de lucru atât pe parcursul demontării, dar mai ales al înregistrării. În ansamblu, efortul a fost considerabil, având în vedere canitatea mare de sediment excavat (aproximativ 25 mc) și timpul necesar delimitării structurilor de locuire și tamisării întregului depozit, alături de demontare și înregistrarea fiecărei piese descoperite. Așa cum s-a observat în cercetările anterioare, nivelul Gravetian I (20.000 ani uncal. BP) cuprinde cel puțin trei secvențe ocupaționale, care nu se pot delimita pe întreaga suprafață și care, din punct de vedere cultural, prezintă aceleași caracteristici. În secțiunea săpată, în cadrul acestui strat s-a putut observa existența unei ușoare pante pe direcția S-N, diferența de nivel fiind de aproximativ 35 cm. Marea majoritate a materialelor descoperite provin din stratul descris mai sus, care este cea mai bogată locuire din sit, fiind concentrat pe o grosime de aproximatix 35 cm, cuprinsă, îndeosebi, între 180 și 215 cm adâncime (Fig. 1). Piesele descoperite sunt încă în etapa de procesare și analiză, colecția cuprinzând fragmente osteologice, marea majoritate fiind oase de ren, precum și materiale litice caracteristice acestei locuiri. Se remarcă prezența unor zone în care au fost descoperite oase în conexiune anatomică, precum și recuperarea unui număr mare de coarne de ren, uneori întregi, și deșeuri rezultate din prelucrarea acestora. De asemenea, o parte dintre coarnele de ren păstrează părți din craniu și sunt asociate cu mandibule aparținând aceluași animal. În general, repartiția spațială este similară cu cea observată în secțiunile săpate în 2014, 2015, localizate pe latura sudică a sitului și secțiunea din 2019, situată pe latura estică. Materialul litic prezintă o densitate relativ uniformă pe întreaga suprafață săpată, cu o variația puțin mai mare în zonele unde fauna este abundentă. Caracteristicile tehnice și tipologice sunt similare descoperirilor din anii precedenți: scopul producției este reprezentat prin obținerea de lame cu dimensiuni reduse, profil drept sau ușor curbat, lamele, dar și microlamele; uneltele predominante sunt burin-ele (diedre, simple sau duble) și, într-o mai mică măsură, gratoarele sau uneltele duble - gratoar-burin -, precum și lamelele și micro-lamelele retușate fin marginal, în timp ce lamelele à dos nu sunt prea numeroase. Pe lângă prezervarea foarte bună a materialelor organice, se remarcă densitatea lor, precum și prezența unor structuri de combustie și zone cu urme de coloranți (Fig. 1). Cel mai probabil, cantitatea mare de ocru nu poate fi explicată, neapărat, prin utilizarea simbolică a acestuia. Mai degrabă, prin asocierea cu o arie în care s-au desfășurat activități domestice (tranșarea animalelor, prelucrarea coarnelor de cervidee), coloranții puteau fi folosiți în scopuri practice. În privința celui de-al doilea nivel Gravettian, spre deosebire de alte zone ale sitului (în special latura nordică), în secțiunea săpată nu s-au evidențiat densități mari, descoperirile fiind reprezentate prin materiale litice și blocuri de șist și gresie, a căror funcționalitate va fi determinată după finalizarea săpării întregii suprafețe în campania următoare (Fig. 2). Adâncimea maximă la care s-a ajuns a fost de 3,50 m.
Abstract [EN]:
In the 2021 archaeological campaign at Poiana Cireșului Paleolithic settlement, was excavated a surface of 9 sqm, in the central part of the site. The maximum depth reached was 3.50 m. The research campaign ended with the complete excavation of the first Gravettian layer and 2/3 of the second; the older occupations will be excavated in the next stages. The vast majority of materials discovered in this campaign come from the Gravetian I level (dated around 20.000 uncal BP), which is the richest occupation of the site, being concentrated on a thickness of approximately 35 cm, located mainly between 180 and 215 cm deep. The discovered materials are still in the processing and analysis stage, the collection comprising osteological fragments, the vast majority being reindeer bones, as well as lithic materials characteristic of this occupation.
Note:
1.
Elena-Cristina Nițu et al., Mobility and social identity in the Early Upper Palaeolithic: new personal ornaments from Poiana Cireșului site (Piatra Neamț, Romania), PLOS ONE, 14(4): e0214932m 2019; Marin Cârciumaru et al., Parures et objets d'art du Gravettien récent de Poiana Cireșului-Piatra Neamț (Roumanie) [Adornments and art objects from the Late Gravettian at Poiana Cireșului-Piatra Neamț (Romania)], L’Anthropologie 122, 2018, p. 220–260; M. Cârciumaru, E.-C. Niţu, O. Cîrstina, N. Goutas, 2016, The Engraved Stone Pendant from Poiana Cireşului-Piatra Neamţ, Romania. New Contributions to the Understanding of Symbolic Behaviour in Gravettian, Archaeology, Ethnology & Anthropology of Eurasia, Institute of Archaeology and Ethnography of the Siberian Branch, Russian Academy of Sciences, nr. 4, p. 35-45;
2.
Marin Cârciumaru, Elena-Cristina Nițu, Symbolic Behaviour and Art on the Territory of Romania from the Middle Palaeolithic to the Mesolithic (55,000-7,500 B.P.); Comportamentul Simbolic și Arta pe teritoriul României din Paleoliticul mijlociu până în Mezolitic (55.000-7.500 B.P.), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2018, ISBN 978-606-537-429-4;
3.
E.-C. Nițu et al., 2021, The cultural dynamics of Upper Paleolithic to the East of the Carpathians reflected by the characteristics of the Bistrița Valley settlements (Romania), with special focus on the occupations from Poiana Cireșului site, in Studies On The Palaeolithic Of Western Eurasia, in Studies on the Palaeolithic of Western Eurasia, Archaeopres, p. 88-101; E.-C. Nițu et al., 2019; M. Cârciumaru et al., 2016, 2018; M. Cârciumaru et al., , 2010,The Pluristratified Upper Paleolithic Site From Poiana Cireşului, Piatra Neamţ. Recent Resultats and Future Prospects, in C. Neugebauer-Maresch& L. Owen (Eds.), Aspects concerning the Middle and Eastern European Upper Paleolithic-Methods, Chronology, Technology and Subsistence, Symposium Wien, 9-11 November, 2005, Mitteilungen der PrähistorischenKommission ÖAW, 2010, p. 209-219;.
Fig. 1 - Poiana Cireșului-Piatra Neamț, campania 2021, imagini din timpul săpăturilor arheologice. Detalii cu densitatea materialelor în nivelul Gravetian III