Pianu de Sus | Judeţ: Alba | Punct: Cetăţuia | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 6226.02 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Pianu
Localitate:
Pianu de Sus
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 6226.02 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Pe dealurile de la NE de satul Pianul de Sus se află un loc numit Cetăţuia. Pe botul de deal astfel denumit de săteni se poate ajunge din Pianul de Sus pe sub releul de telefonie mobilă. Ca să ajungi la locul Cetăţuii mergi din Pianul de Sus deasupra livezilor satului sau de la ieşirea din Pianul de Jos trecând peste locurile arate ale sătenilor şi apoi peste râul Pian cu direcţia spre Dealul Cocoş. Poziţia fortificaţiei este înşelătoare, partea mai înaltă a dealului fiind alta, numită Cetăţeaua. Observarea Văii Sebeşului este însă mai bună, iar poziţia mai uşor de apărat dat fiind pantele abrupte apropiate. În partea opusă, pe dealurile de dincolo de sat, Culmea sau Piscul Cetăţelii nu lasă să se vadă urme evidente de amenajare umană.
Săpătura arheologică s-a efectuat în parteneriat cu Muzeul Unirii din Alba Iulia. Ajutor consistent am avut însă numai de la comunitatea satului, mulţumiri datorând în primul rând primarului Marin Petruse. La cercetare arheologică efectuată datorită unei mici sponsorizări şi cu participarea unor asistaţi din sat a participat ca voluntar studentul Lucian Muntean din Cluj-Napoca. Ridicarea topo a fost efectuată de Ana David, angajată a Primăriei din Pian, căreia îi mulţumesc şi pe această cale.
Istoria satului Pianul de Jos este superficial cunoscută. Capitolul despre localitate din Repertoriul arheologic al judeţului Aba este scris în primul rând pe baza unor informaţii orale, dovadă a interesului iniţial. Identificarea tipului de aşezare de pe Cetăţeaua este însă corectă.1 Ioan Berciu descria o cetate de pământ la Pianul de Jos, la cota 236 m, având dimensiunile de 54 x 30 m2 deasupra drumului de hotar al Sebeşului.
Botul de deal al Cetăţelii sau Cetăţuii de lângă Dealul Cocoşului, evident marcat de gropile căutătorilor de comori, a fost separată de culmea Cetăţelii printr-un şanţ. Profilul şanţului sec se vede la V, N şi NE. Drumul forestier înconjoară botul de deal şi se continuă spre SE. Spre N şi NE se văd urmele unor terase în panta dealului. La E, terasa inferioară se termină cu o groapă, rezultat al activităţii umane.
Pe terasa superioară sunt dificil de diferenţiat movilele de pământ de eventuale lucrări defensive. Din acest motiv marginea terasei a fost în două rânduri secţionată. Evident în cercetarea de suprafaţă este segmentul de cerc ce-l formează valul de la SE, dincolo de care este un şanţ şi culmea dealului cu locul numit impropriu Cetăţeaua.
Botul de deal a fost secţionat pe direcţia N - S cu un şanţ lung de 24 m. Secţiunea a intersectat groapa căutătorilor de comori. La N a fost practicată SII de 5 x 1,50 m. O altă secţiune de aceleaşi dimensiuni a săpat-o tot responsabilul şantierului. Cea mai productivă a fost secţiunea de 4 x 1,50 m prin valul de la S. Săpătura arheologică s-a adâncit superficial în straturile de depunere peste solul stâncos. Pământul de pădure brun-maroniu a depozitat în unele sectoare din SI fragmente ceramice preistorice (Coţofeni?), fragmente de rocă roşiatică şi excepţional fragmente ceramice medievale. Mai multe fragmente ceramice preistorice au apărut în capătul de sud al secţiunii I şi în valul aşezat în poziţia cea mai înaltă a platoului.
Pentru identificarea tipului de aşezare finală şi a cronologiei lui atrag atenţia două piese: un fragment de oală cu buza lăţită (kragenrand) şi un cuţit fragmentar.
Cea mai importantă piesă descoperită este o lamă de cuţit lată de 1 cm, păstrată pe o lungime de 14 cm. Cuţitul are găuri pentru nituirea mânerului şi semn de meşter din Styria.
Evident, botul dealului a fost amenajat în preistorie şi refolosit în Evul Mediu. Un bot de deal amenajat pentru apărare doar cu un segment de val şi eventual cu şanţ nu poate fi încadrat tipologic. Din aceeaşi categorie de boturi (terase) de dealuri amenajate într-o perioadă mai veche pentru supraveghere şi apărare şi refolosite cu un minim de dotări în Evul Mediu fac parte locurile fortificate de la Căpâlna, Cugir şi Piatra Roşie. Înălţimea superficială a valului de la Pianul de Sus (0-70-0,90 m) este comparabilă cu cea a valului de la Tălmăcel de pe terasa superioară. Lăţimea valului de la Pianul de Sus este de 3 - 3,70 m. Marginea dinspre şanţ a fost întărită la bază cu pietre.
Toate amenajările defensive amintite sunt aşezate în zona de locuire mai densă a românilor din sudul hotarului transilvănean subcarpatic. Cronologia valului de pământ este asigurată de cuţitul cu nituri, care este datat în regiunile central europene în sec. a XV-lea. Amenajarea valului format din pământ adus din imediata vecinătate a dus la distrugerea aşezării preistorice din partea cea mai înaltă a terasei. Urmele ei nu au fost găsite în SII şi III, plasate perimetral. Materialul ceramic preistoric stă încă la dispoziţia celor interesaţi.
Lipsa materialului arheologic medieval în secţiunile perimetrale şi răscolirea centrului terasei descurajează viitoare cercetări în locul amintit.