Pianu de Jos | Judeţ: Alba | Punct: La Margini | Anul: 1999


Descriere:

Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Industrial;
Tipuri de sit:
Exploatare minieră;
Cod RAN:
| 6235.03 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Pianu
Localitate:
Pianu de Jos
Punct:
La Margini
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Ciugudean Horia participant Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Lehrberger Gerhard participant Universität München, Germany
Ruttner Vladimir participant Universität München, Germany
Bedelean A. participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Tămaş Călin participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cauuet Béatrice participant Université de Toulouse-Le Mirail, France
Rico Christian participant Université de Toulouse-Le Mirail, France
Raport:
Zăcămintele aurifere de pe valea Pianului constituie una dintre zonele de interes major pentru studiul mineritului în depozitele aurifere aluvionare din Dacia preromană şi romană. Ele au format unul dintre obiectivele Programului "Minele de aur antice din Dacia", lansat în 1999 prin semnarea unui acord de colaborare ştiinţifică şi formarea unei echipe de cercetare pluridisciplinare româno-franco-germane. Campania din 1999 de pe valea Pianului a relevat existenţa unor vaste lucrări miniere de suprafaţă, acoperind peste 320 km2, care se întind între Sălişte la vest şi Răchita la est. Toate lucrările miniere sunt lucrări de suprafaţă, care pot fi grupate în două tipuri principale: - excavaţii vaste şi lungi, care se aliniază regulat în sensul pantei - gropi mici, deschise una lângă alta şi însoţite de movile de debleuri, care acoperă suprafeţe întinse pe terasa inferioară de pe partea dreaptă a văii Pianului Zona aleasă în locul numit de localnici "La Margini" se remarcă prin complexitatea lucrărilor sale, o reţea de canale străbătând versanţii pe o lungime de peste 1km în amonte de şantiere. Aceste canale alimentau cu apă bazinele săpate în sol şi întărite în josul pantei prin diguri. Rezervoarele distribuiau apa spre şantiere printr-o serie de canale care sunt încă vizibile şi pot fi urmărite pe teren. În afara marilor şantiere miniere care utilizau forţa hidraulică, au fost efectuate şi câteva sondaje în micile exploatări de tipul gropilor individuale, dintre cele trei sondaje, doar S3 permiţând identificarea unei depuneri conţinând resturi de cărbune. Acestea au fost analizate de laboratorul Beta Analytic Radiocarbon Dating din Miami (SUA), fiind datate în sec. XIX, ceea ce corespunde cu informaţiile orale sau documentare privind lucrările recente (sec. XIX-XX), care se diferenţiază de cele legate de un sistem hidraulic (bazine şi canale), similare celor cunoscute în antichitate. Pentru campania din anul 2000 se va continua cartografierea şantierelor miniere din zonele centrale şi se vor căuta aşezările din apropierea şantierelor, în care se vor efectua sondaje pentru obţinerea unor elemente de datare.