Petricani | Judeţ: Neamţ | Punct: Râpa lui Ravaru | Anul: 2019


Descriere:

Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 123433.02 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Petricani
Localitate:
Petricani
Punct:
Râpa lui Ravaru
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Diaconu Vasile participant Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Preoteasa Constantin participant Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Mischka Carsten participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Mischka Doris participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Wanka Franziska participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Gapp Fabian participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Trodler Markus participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Günther Elisabeth participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Gildehaus Miriam participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Drexler Philipp participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Hagemann Katja participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Held Florian participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Kruckenberg Clemens participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Mkhitaryan Maria participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Yoganantham Rajith participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Raport:
Raport de cercetare arheologică, campania 2019, dar publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 2020. Situl arheologic, afectat în mare măsură de construirea bisericii şi a dependinţelor acesteia, de lucrările agricole şi alunecările de teren, are o suprafaţă de aproximativ 2 ha şi este situat pe terasa Râului Topoliţa, în partea centrală a satului. Staţiunea a fost identificată şi sondată pentru prima dată în anul 1938 de către Constantin Matasă, alături de Radu Vulpe. Săpăturile au fost reluate ulterior de Ştefan Cucoş şi Ilie Untaru, în 1973, respectiv Ştefan Cucoş şi Dan Monah, în 1974 (nota 1). Vestigiile descoperite aici aparţin fazelor Cucuteni A şi B. În anul 2019 au fost efectuate noi investigaţii arheologice interdisciplinare neinvazive, constând în cercetări de suprafaţă, fotografii aeriene cu drona, modelarea digitală a terenului şi prospecţiuni geomagnetice, în vederea reevaluării potenţialului staţiunii, stabilirii formei, dimensiunilor şi limitelor depunerii antropice, precum şi a gradului actual de conservare a vestigiilor. Rezultatele obţinute cu acest prilej atestă existenţa unui sit cucutenian pluristratificat, prevăzut cu un şanţ de apărare, în cuprinsul căruia au fost identificate mai multe construcţii şi gropi.
Note:

1.
1. D. Monah, Şt. Cucoş, Aşezările culturii Cucuteni din România, Editura Junimea, Iaşi, 1985, p. 128, nr. 764.