Petreştii de Jos | Judeţ: Cluj | Punct: Cheile Turzii, Peştera Ungurească | Anul: 2010


Descriere:

Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră;
Cod RAN:
| 58927.03 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Petreştii de Jos
Localitate:
Petreştii de Jos
Punct:
Cheile Turzii, Peştera Ungurească
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Angeleski Sote participant Instiuție Nedefinită
Bindea Diana participant Instiuție Nedefinită
Lazarovici Mantu Cornelia Magda participant Institutul de Arheologie, Iaşi
Roman Cristian Constantin participant Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara
Tincu Sorin participant Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara
Colesniuc Sorin Marcel participant Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia
Dumitrescu-Chioar Florian participant Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu
Natea Gheorghe Vasile participant Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu
Palaghie Vasile participant Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu
Ciută Marius Mihai participant Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Lazarovici Gheorghe responsabil Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa
Suciu Cosmin Ioan participant Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Raport:
Cercetarea a fost extinsă până la marginea peşterii. La finele campaniei precedente am constatat continuarea nivelelor în acea zonă. Straturile superioare în acea parte au fost distruse cu ocazia unui bal legat de „Mileniul” ţinut de maghiari de unde numele de Peştera Ungurească, anterior purta numele de Peştera Caprelor. Pe porţiuni restrânse au fost preparate nivele 1A, 1B, 2A, 2B. Nivelul 2B, principala extindere pe toată suprafaţa, a avut mai multe sub-nivele determinate de reveniri sezoniere în care continuă activitatea în atelier. Stratigrafia Nivelul 1, acolo unde nu era deranjat, conţinea ceramică Coţofeni, în partea superioară ceramică de epoca bronzului şi materiale cu toarte pastilate (cultura Bodrogkeresztúr III - Toarte pastilate târzii). Nivelul 1B era din ultima fază de locuire a atelierului cu ceramică Bodrogkeresztúr III - Toarte pastilate târzii. Nivelurile 2A conţineau materiale Bodrogkeresztúr III - Toarte pastilate etapa mijlocie erau nivelurile cu cuptorul (posibil şi acele 2b - 2B1 cca. 4 nivele). Nivelurile 2B au fost mai groase şi prin extinderea săpăturii am constatat că aveau mai multe nivele de folosire (2Ba1, 2Ba2, 2Ba3 2Ba4, 2Bb1, 2Bb2, 2Bb3, 2Bb4 (sau B baza). În campanie am constatat existenţa altor nivele 2C sub ceea ce am considerat prima podea, ce avea un strat gros de lipitură pe care nu l-am înlăturat. În zona de E, din marginea peşterii, am surprins săpătura lui B. Berciu şi I. Al. Aldea din 1964 care a tăiat podeaua 2B4 iar în jos nivelurile 2C continuă intre 7 şi 11 nivele ce urmează a fi epuizate în viitor, dacă nu apar alte situaţii. Atelierul Cercetările din această campanie confirmă rezultatele anterioare. Vetrele erau refăcute peste podeaua veche prin punerea unor fragmente ceramice mari şi peste acestea calcar descompus plus cenuşă, apoi au fost bătute. Pe vatra 3 din nivelul 2Ba3 au fost găsite două bobiţe de aur rămase în podea, într-o crăpătură. Avem astfel dovada topirii aurului pe vatră. Uneori pentru podele s-a folosit guano şi argilă (adusă de ape), aflate în interiorul peşterii sau pe fundul peşterii în partea din faţă. Au fost delimitate latura de S şi E a atelierului. Structura de pari, stâlpi şi uneori nuiele înfipte vertical a permis o reconstituire a pereţilor, structurii lor şi construcţiei. Cea de N este în lucru. Cea de V a fost cercetată anterior. Nivelurile de locuire sunt marcate de schimbarea locului vetrei sau refaceri ale celor 3 - 4 vetre din interior, vetre pe care se topea metalul sau era sudat sau topit. Au fost descoperite pe fiecare nivel fragmente ceramice aruncate la abandonare şi la nivelarea de la reluarea activităţii. Au fost descoperite fragmente ceramice cu toarte pastilate, pastilele fiind decorate, ornamente incizate haşurate, uneori încrustate, ceramică pictată cu grafit prin triunghiuri sub buza vasului, unelte de silex sau alte roci, lame de obsidian cu enchoches folosite pentru diverse activităţi dar potrivite şi pentru fabricarea tijelor de săgeată din lemn, unele cu vârfuri cu urme de folosire la perforarea mărgelelor de scoică. Au fost descoperite, de asemenea, scoici tăiate cu grijă pentru a fi folosite în şiragurile de mărgele. Au fost descoperite mărgele de aur în diferite stadii de prelucrare. Săpătura a fost efectuată pe microunităţi stratigrafice. S-au făcut analize C14 pe resturi de cărbune. Complexul se datează pe baza celor 4 probe, cu probabilitate de peste 90%, între 4050-3800 Cal BC. S-au făcut analize pe foiţe şi mărgelele de aur din Chei de către Bogdan Constantinescu şi Ernest Oberländer-Târnoveanu. Clasificările făcute indică că este aur de râu, sursa fiind Arieşul care se află la cca. 2km în aval la gura Hăşdatelor fiind clasificate cu alte surse apropiate. Piesele de aur descoperite de noi sunt în cea mai mare parte în lucru, pierdute în procesul tehnologic, deci numărul celor terminate este cu mult mai mare, Din analize reiese că foiţele sunt în acelaşi cluster cu mărgelele ceea ce presupune o topire a aurului nativ cules din râu. De altfel, dovada topirii o avem prin bobiţe de aur râmase în vatră. Au fost studiate materialele osteologice şi cele antracologice. Au fost făcute analize pe uneltele de obsidian pentru a constata provenienţa. Obsidianul este transparent, cu uşoare nuanţe de cenuşiu, fiind în legătură cu sursele din Slovacia (Carptahian). In adâncime mai sunt cca. 0,20-0,25 m de depuneri din prima etapă de locuire (nivelurile 2C) şi din vremea ridicării construcţiei pentru atelier. Sunt de preparat cca. 19-11 niveluri, după cum se poate observa din zona secţiunii lui I. Al. Aldea şi D. Berciu. Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare dacă atelierul păstrează pe ultimele nivele elemente de arhitectură (vetre sau cuptoare), după cum arată podelele în profil, este posibilă o reconstituire a lui, ceea ce nu ar fi prea dificil.
Bibliografie: