Petea | Comuna: Dorolt | Judeţ: Satu Mare | Punct: Vamă | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gindele | Robert | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Lazin | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Marta | Liviu | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Németi | János | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
Raport:
Cu ocazia reamenajări punctului de trecere a frontierei româno-ungare, Petea - Csengersima au fost deranjate aşezări din epoca romană. În acest context au fost executate săpături de salvare atât în România cât şi în Ungaria.
Cercetările de salvare au început în luna octombrie 1998, moment în care lucrările de pe şantierul ce avea ca scop extinderea punctului vamal se aflau într-un stadiu avansat de execuţie. După o prealabilă sondare a sitului prin săparea unor secţiuni - sondaje, în lunile martie, aprilie, mai şi respectiv august, septembrie şi octombrie ale anului 1999 s-a trecut la dezvelirea unor suprafeţe prin care s-a urmărit salvarea zonelor ce urmau să fie afectate de lucrările de construcţie. Săpăturile arheologice au fost efectuate de către Muzeul Judeţean Satu Mare, colectivul de cercetare fiind format din dr. Németi Janos, Lazin Gheorghe, Gindele Robert şi Marta Liviu. Lucrările au fost finanţate de Direcţia Generală a Vămilor şi de către investitorii particulari.
Săpăturile s-au concentrat asupra a trei sectoare, în care a fost cercetată o suprafaţă de 4500 mp, în care au fost surprinse un număr de 200 obiective arheologice de la sfârşitul epocii bronzului şi din epoca romană.
În zona dintre vechiul drum ce făcea legătura între România şi Ungaria şi noul drum de ieşire din ţară (Sectorul I) au fost descoperite doar complexe de la sfârşitul epocii bronzului. În Sectorul II (zona în care se construiesc obiectivele comerciale), alături de complexele de la sfârşitul epocii bronzului, au apărut şi obiective din epoca romană. Cercetările din Sectorul III - zona aflată imediat la N de vechiul curs al pârâului Erge - au avut un caracter de sondare, urmărindu-se surprinderea întinderii zonei locuite. În acest sector au fost descoperite doar obiective din epoca romană.
Majoritatea complexelor cercetate aparţin perioadei finale a epocii bronzului. Ele sunt reprezentate prin: dărâmăturile unor locuinţe de suprafaţă incendiate, vetre, vase mari îngropate, precum şi gropi cu diferite destinaţii. Materialul ceramic din aceste obiective aparţine culturii Suciu de Sus (faza Culciu Mare), precum şi orizontului ceramicii canelate. Asocierea materialelor celor două aspecte culturale în cadrul aceloraşi complexe arheologice, precum şi continuitatea unor tipuri de vase din primul orizont al aşezării în cel de-al doilea, ne face să credem că aşezarea de la Petea a avut o continuitate de locuire la sfârşitul epocii bronzului.
Materialele de bronz descoperite în aşezare – un depozit format din patru ace mari cu disc şi protuberanţe pe gât şi un cuţit cu verigă la capătul mânerului – piese ale căror analogii se întâlnesc în orizonturile de depozite Uriu – Domăneşti şi Cincu – Suseni, asigură o datare a aşezării în fazele Reinecke Bz. D şi respectiv Müller–Karpe Ha A 1.
Complexele cercetate din epoca romană sunt mai puţine la număr. În Sectorul II au fost descoperite: o locuinţă şi două ateliere adâncite în pământ, datate în secolul al II-lea cu o fibulă puternic profilată.
În Sectorul III, în urma sondajelor a fost descoperită marginea aşezării din epoca romană. A fost cercetată o locuinţă adâncită în pământ, două fântâni, o groapă cu pereţii arşi, mai multe gropi menajere. Pe baza facturii ceramicii, complexele din acest sector datează din secolul al II-lea.