Peşteana | Comuna: Densuş | Judeţ: Hunedoara | Punct: Magureaua (La movilă) | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ferencz | Iosif Vasile | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Popa | Cristian Ioan | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Satul Peşteana, com. Densuş este situat din punct de vedere geografic la cca. 12 km sud-vest de localitatea Haţeg, pe axul nord-sud fiind interpusă între localităţile Densuş, respectiv Sarmizegetusa. Punctul numit "Măgureauă" (sau "Movilă" cum mai apare în literatura de specialitate, se prezintă sub forma unui mamelon proeminent situat în plină luncă, pe malul drept al văii Galbena, la sud de vatra satului.
Necesitatea unei investigări arheologice pe cale sistematică a sitului de la Peşteana, punctul "Măgureauă" a fost determinată de doi factori esenţiali, hotărâtori în demersul nostru. Prima dintre motivaţii, cercetările vizând vestigiile din epoca bronzului, a fost extrem de puţinele date ce le deţinem cu privire la epoca amintită în spaţiul geografic cunoscut sub denumirea generică de Ţara Haţegului, zona în care, pentru întreaga preistorie de altfel, nu avem cercetări sistematice reprezentative. A doua motivaţie a avut ca bază o serie de materiale publicate în urmă cu peste un deceniu de Z. Maxim şi H. Tatu din locul respectiv, descoperiri ce prin factura lor aparte a atras imediat atenţia specialiştilor, punând pentru prima dată problema existenţei unor materiale aparţinând grupului cultural Balta Sărată în Transilvania. Referirile ulterioare la aceste artefacte au fost numeroase, pe măsura importanţei lor, însă toate discuţiile sufereau de incovenientul că întregul lot de descoperiri de la Peşteana provenea exclusiv de pe urma unor cercetări de teren ale pasionatului arheolog amator H. Tatu. Pornind de la aceste realităţi s-au demarat săpăturile sistematice pe locul numit "Măgureauă", după o cercetare prealabilă de teren pe locul respectiv.
Limitate de fondurile avute la dispoziţie şi de situaţia concretă din teren pe locul sitului existând o livadă, s-au trasat în această primă campanie, doar două secţiuni-sondaj de control stratigrafie.
Prima secţiune, notată de noi cu SI/1998, a fost trasată la est de "Măgureauă", imediat la poalele acesteia, pe direcţia est-vest şi a avut dimensiunile de 6 x 2 m. Stratigrafia surprinsă este următoarea: 0-0,25/0,30 m humusul recent; 0-0,25/0,30-0,55, uneori -0,70 m strat de cultură de culoare cenuşiu închis, cu mult pietriş, conţinând materiale specifice epocii bronzului. Grosimea stratului de cultură capătă consistenţă pe măsura depărtării de "Măgureauă". Sub acest strat se află solul virgin, steril din punct de vedere arheologic, reprezentat de un lut galben amestecat cu pietriş.
Cu prilejul cercetărilor, în SI au fost depistate două complexe de locuire. Primul, este o locuinţă de suprafaţă (L 1) ce a apărut începând cu adâncimea de -0,30-0,40 m, între m 2-5. Această amenajare este constituită dintr-un strat neuniform de pietre de mici dimensiuni, golurile dintre ele fiind umplute cu pietriş având granulaţia mare. Doar în câteva locuri pietrele apar ceva mai compact, pe baza acestui indiciu fiind de altfel reconstituită în mare măsură planimetria locuinţei. Pentru dezvelirea integrală a acesteia, s-a deschis pe latura sudică a secţiunii, între m 2-5, o casetă având dimensiunile de 3 x 2 m. S-a dovedit astfel că situaţia privind tehnica de construcţie este identică, însă din nefericire complexului nu i-au fost surprinse nici una din laturile sale sudice. Ne aflăm, în acest caz în faţa unei locuinţe de dimensiuni mari, cu laturile actuale de cca. 3 x 3 m. Grosimea podinei este de aproximativ 5-10 cm. Pe podină şi între pietrele din care aceasta era constituită, s-au găsit fragmente ceramice aparţinând unor recipiente de dimensiuni şi forme diferite, între care amintim ca inventar special doar un vas - strecurătoare. Atât formele cât şi elementele de decor uzitate pe ceramica din locuinţa 1 sunt specifice grupului cultural Balta Sărată, rare elemente indicând şi o prezenţă Wietenberg. Alături s-au aflat şi câteva aşchii din cuarţit.
Cel de-al doilea complex a apărut în profilul nordic al secţiunii, între 2-2,50 m, la o adâncime puţin mai mare decât cel prezentat mai sus, cuprinsă între -0,40-0,50 m. Şi în acest caz avem de-a face cu o locuinţă de suprafaţă (L 2), realizată în tehnica întâlnită şi la prima locuinţă. Spre deosebire însă de exemplul precedent, pe latura sudică a locuinţei 2 s-a dezvelit o mică vatră de foc de formă aproximativ patrulateră, cu dimensiunile de 0,30-0,40 m. De pe podină nu au fost recoltate materiale arheologice tipice, în schimb, de pe vatră a fost recuperat un fragment ceramic de tip Balta Sărată decorat cu "dinţi de lup". Descoperirea tocmai prezentată ne îndreptăţeşte să atribuim locuinţa 2 cu vatra aferentă, grupului Balta Sărată. Poziţia stratigrafică a acesteia sugerează, eventual, o plasare cronologică anterioară primei locuinţe, însă ne păstrăm rezervele cuvenite în acest sens. Din cauze obiective, nu a fost deschisă o casetă pentru a dezveli întreg complexul amintit, acest deziderat urmând a cădea în sarcina viitoarei campanii.
în SI, caroul l, la -0,50 m a apărut şi un obiect de bronz păstrat în stare fragmentară, care se prezintă sub forma unei "sârme" cu secţiunea rotundă, înfăşurate în spirală largă. Sub aspect tipologic, piesa nu poate fi încadrată într-un tip anume de obiecte, apropierile cu exemplarele gen Briellenspirale, fiind destul de vagi.
Secţiunea a II-a, notată de noi cu S 11/1998, a fost trasată la cca. 70 m sud-sud-est de SI/1998, condiţionată din nou de situaţia concretă din teren, dispunerea sa având aceeaşi orientare est-vest. Dimensiunile celei de-a doua secţiuni au fost, la finalul cercetării, de 5 x 2 m. Stratigrafia surprinsă se prezintă în felul următor: 0-0,30 m humusul recent; între -0,30-0,70 m, strat de cultură din epoca bronzului, de culoare neagră, cu pigmenţi cărămizii; sub stratul de cultură se găseşte un strat de pământ cenuşiu-gălbui ce se adânceşte până la -0,91-1,00 m, strat ce nu conţine nici un fel de materiale arheologice, după care urmează apoi un strat de argilă galbenă, steril din punct de vedere arheologic.
Spre capătul estic al secţiunii, începând cu adâncimea de -0,25-0,30 m s-a conturat urmele unei locuinţe de suprafaţă (L 3). Concentrarea deosebită a materialului a impus dezvelirea, fără ezitare, a unor casete. Dimensiunile acestora sunt de 1,40 x 0,50 (caseta A) pe latura nordică şi de 2 x 1 m (caseta B) pe latura sudică. Locuinţa a avut o dispunere nord-vest - sud-est, dimensiunile sale fiind de 4 x 2,60 m. Conturarea acesteia s-a făcut după dispersarea urmelor materiale, mai consistente pe latura nordică. Nu au fost sesizate urmele vreunei podine. în schimb, au fost surprinse urme de chirpici şi numeroase fragmente aparţinând unei vetre cu gardină, în jurul căreia ceramica descoperită prezenta urme evidente de vitrifiere. Bogatul material arheologic recuperat din cuprinsul locuinţei, constă îndeosebi în ceramică. Deşi majoritatea covârşitoare a ceramicii aparţine prin factură grupului Balta Sărată, se întâlnesc şi câteva fragmente ce pot fi atribuite culturii Wietenberg. In cadrul inventarului special, am putea include fragmentele unor râşniţe din piatră de râu şi o greutate din lut ars.
Materiale de acelaşi gen au apărut şi în restul secţiunii, în conţinutul stratului de cultură. La baza stratului apar însă o serie de fragmente ceramice interesante sub aspectul cunoaşterii epocii bronzului în Transillvania. Este vorba de o ceramică decorată prin incizii executate în tehnica numită Kammstrich, relevând o prezenţă umană în situl de la Peşteana la sfârşitul bronzului timpuriu şi începutul bronzului mijlociu, într-o perioadă necunoscută satisfăcător pe cale arheologică şi a cărei problematică, pentru spaţiul transilvănean, abia începe să se contureze. Alte materiale sporadice aparţinând unor etape mai timpurii a bronzului timpuriu şi culturii Coţofeni sunt de consemnat ca provenind, de asemenea, de la baza stratului de cultură.
Validarea săpăturilor de la Peşteana "Măgureauă" se va face, desigur, abia după ce suprafaţa investigată va depăşi limitele unei săpături de control, prin dezvelirea unor suprafeţe mai mari. Cu toate acestea, este evident, încă din acest stadiu al cercetărilor, particularitatea staţiunii în contextul epocii bronzului transilvănean. S-a ridicat, în câteva rânduri, problema Ţării Haţegului ca "placă turnantă" în epoca bronzului, izvorâtă îndeosebi din caracterul adeseori eterogen al materialelor descoperite aici, ce trimiteau la culturi care au evoluat în nord-estul Banatului, mai precis, în speţă la grupul cultural Balta Sărată ori alte manifestări încă necunoscute suficient. Lipsa însă a unor cercetări sistematice pentru perioada respectivă în arealul drenat de valea Streiului, a limitai discuţiile doar la enunţul unor probleme. Or, dacă până acum se presupunea doar, pe baza materialului provenind din cercetări de teren, că la Peşteana ar fi existat o aşezare tipică Balta Sărată, noile cercetări, sistematice, au evidenţiat nu numai faptul că avem de-a face indubitabil cu o locuire aici a purtătorilor grupului cultural amintit, dar şi că această locuire este una consistentă, dovadă fiind grosimea substanţială a stratului de cultură, cât şi descoperirea integrală sau parţială, pe un areal mic, a nu mai puţin de trei locuinţe, toate de suprafaţă. Problemele ce se cer a fi lămurite sunt în sensul elucidării, în primul rând, a raportului dintre ceramica de tip Balta Sărată şi cea de tip Wietenberg, precum şi încadrarea lor într-un sistem cronologic cât mai exact. Cele relevate până acum, materialul fiind în curs de prelucrare, ne oferă o plasare a locuirii, cel mai probabil, la nivel de Balta Sărată II/III, puţinele fragmente ceramice Wietenberg fiind greu de încadrat exact datorită prezenţei unor elemente de decor comune mai multor faze din evoluţia acestei culturi.