Pericei | Judeţ: Sălaj | Punct: strada Gouţ nr. 767 | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Hallstatt; Perioada modernă; Epoca romană târzie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 142293.02 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Pericei
Localitate:
Pericei
Punct:
strada Gouţ nr. 767
Toponim:
Szilvakerek
Localizare:
| 142293.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dunca | Mihai | participant | Instiuție Nedefinită |
| Pop | Horea | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cociș | Horațiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Gindele | Robert | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Taloș | Teodor | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
În toamna anului 2019 Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău (MJIAZ) a reluat lucrările de săpături arheologice sistematice din cadrul proiectului de cercetare Sacru şi profan la dacii din nord-vestul României în situl Pericei-Gouţ. Situl, de epocă romană, a ajuns în atenţia specialiştilor în urma unei descoperiri întâmplătoare a unui cuptor menajer afectat parţial de amenajarea unei locuinţe în anul 2002. Cercetările din acel an au mai scos la iveală şi alte complexe dacice (un bordei, un alt cuptor şi un atelier de prelucrare a cornului) afectate şi acestea de lucrările edilitare. Ulterior, în anul 2008, MJIAZ a efectuat o săpătură sistematică pe proprietatea cu nr. 767, în proximitatea descoperirilor anterioare, identificând nu doar nivele de locuire din epoca romană ci şi unul, anterior, din prima epocă a fierului şi altul, ulterior, din evul mediu târziu.
Anul acesta au fost trasate două unităţi de cercetare (S1: 7x8m şi S2: 8,5x12m) care au completat imaginea anterioară. Au fost identificate 51 de complexe arheologice (1 din epoca fierului, 41 din epoca romană şi 9 datate în evul mediu târziu, Anexa). Dintre acestea 15 sunt gropi de provizii cu resturi menajere (una din epoca fierului, alta din evul mediu târziu şi restul din epoca romană), 29 gropi de stâlp (25 din epoca romană, 4 din evul mediu târziu), 5 locuinţe (4 datate în epoca romană, una din evul mediu târziu), 2 instalaţii de foc (cuptoare, unul din epoca romană ţinând de locuinţa C1, celălalt probabil aparţinând locuinţei C47 medievală târzie).
Cele mai multe dintre complexe sunt cele datate în epoca romană (sec. 2-3) şi romană târzie (sec. 4), mai precis 41 dintre acestea, şi sunt strâns legate de activitatea de prelucrare a cornului şi realizare de piepteni din acest material. Majoritatea complexelor au în inventar piese care sugerează acest univers ocupaţional al comunităţii de daci liberi de pe teritoriul actualului Pericei (resturi debitate din corn, piepteni sau fragmente de piepteni, lamele din corn în curs de finisare, şpan rezultat din realizarea lamelelor, gresii pentru finisaje, ustensile din fier, fragmente de tipare şi ceramică întregibilă şi fragmentară modelată cu mâna şi la roată). În complexul C1 (locuinţă cu cuptor pietrar) a fost descoperită şi o monedă din bronz conservată precar, emisă foarte probabil de Constantin cel Mare. Au fost cercetate complet sau parţial (datorită surprinderii incomplete în suprafaţa investigată) complexe arheologice (locuinţe, ateliere, gropi de provizii/menajere, instalaţii de foc/cuptoare, gropi de stâlp) cu un inventar variabil în funcţie de caracterul fiecăruia. Niciuna dintre locuinţele/atelierele datate din epoca romană nu a fost surprinsă complet în săpătura din acest an, astfel că dimensiunile acestora sunt irelevante în actualul stadiu al cercetării, cercetarea integral a lor fiind dezideratul campaniei următoare.
Importanţa cercetării sitului de epocă romană de la Pericei-Gouţ rezidă din faptul că acesta se întinde pe un interval de timp între sec. II-IV p.Chr. cu elemente de început de sec. V fără a sesiza elemente germanice specific zonei nord-vestului României. Mai mult, putem constata un import dacic de tehnologie romană privind confecţionarea ceramicii la roată (fină şi grosieră) şi o colportare a acesteia într-o perioadă în care prezenţa romană în zonă dispare, iar importul de ceramică romană angobată poate fi pus doar pe seama traseelor comerciale dinspre provincia Pannonia.