Pericei | Comuna: Pericei | Judeţ: Sălaj | Punct: „La vest de Kálló” | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Pericei, com. Pericei, jud. Sălaj Punct: „La vest de Kálló”
Anul cercetarii:
2022
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului târziu;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
Județ:
SĂLAJ
Unitate administrativă:
PERICEI
Localitate:
PERICEI
Punct:
„La vest de Kálló”
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bejinariu | Ioan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cociș | Horațiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Deac | Dan Augustin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Localitatea Pericei se află în jumătatea de vest a Sălajului, pe cursul superior al văii Crasnei. Potențialul arheologic al zonei apare menționat încă de la începutul sec. al XX-lea grație unor descoperiri întâmplătoare ajunse în colecțiile unor muzee din Austro-Ungaria. Comuna este una dintre cele cu o dinamică economică superioară din cuprinsul județului Sălaj, iar acest aspect a creat premise favorabile derulării unor ample proiecte de cercetare arheologică preventivă care au precedat realizarea unor investiții publice sau private. Mai ales în ultimele două decenii o serie de cercetări în acest sens au vizat situri arheologice atribuite Bronzului târziu și anume segmente ale unor așezări.
Diagnosticul arheologic intreprins în luna aprilie 2022 a avut rostul de a lămuri contextul apariției unui pumnal de bronz, descoperit cu detectorul de metale într-o zonă unde nu se cunoșteau vestigii arheologice. Totodată am urmărit să realizăm și observații de suprafață asupra locului descoperirii și zonei învecinate, precum și să deschidem o secțiune de control pe locul unde a apărut piesa de metal. Nu în ultimă instanță s-a dorit și localizarea precisă a sitului, cu coordonate GPS pentru a completa PUG-ul com. Pericei și a preveni viitoare agresiuni la adresa sitului, inclusiv prin includerea pe LMI, jud. Sălaj, secțiunea situri arheologice.
Diagnosticul arheologic a dovedit existența unui grup de movile artificiale din perioada târzie a epocii bronzului, localizat în pădurea de la sud-vest de satul Pericei. Deși acestea sunt deosebit de aplatizate, am putut identifica în zona unde a fost descoperit pumnalul o grupare de cel puțin 5-6 movile.
S-a stabilit că pumnalul provine dintr-una dintre movilele identificate, denumită provizoriu T 1. A fost realizată o secțiune de sondaj de 10,00 x 1,00 m, orientată vest-est, care a permis surpinderea contextului din care provenea pumnalul, dar și obținerea unei imagini stratigrafice prin tumulul vizat de diagnostic. Diagnosticul ne-a permis să stabilim că este vorba despre o movilă care actualmente măsoară circa 10 m în diametru (pe latura vestică este afectată de un vechi drum forestier). Peste solul virgin a fost așezat un nivel brun-lutos, foarte compact, cu mult pigment de cărbune. Grosimea maximă a acestuia măsoară 0,30 / 0,35 m și se subțiază spre extremități. Peste acesta urmează un strat maro-gălbui, dar mult mai puțin consistent. Grosimea acestui este discontinuă, pornind de la un minim de 0,20 m până la un maxim de 0,35 / 0,40 m. Nivelul superior este reprezentat de un strat maro-gălbui, afânat, reprezentând humusul format în decursul vremii. Mormântul de incinerație descoperit apare între - 0,50 m și – 0,67 m și constă dintr-o urnă și un capac. Urna a fost ”îngropată” parțial în stratul brun-lutos, foarte compact însă nu am putut sesiza conturul unei gropi. În nivelul următor, aproximativ în partea superioară (-0,35 m) a depunerilor ce formează stratul nr. 2, deasupra mormântului a apărut pumnalul de bronz, iar spre vest de acesta, aproximativ la aceeași adâncime cu pumnalul (-0,35 m) a apărut o grupare de fragmente ceramice, provenind de la un singur vas. Nu au fost depuse însă toate fragmentele recipientului respectiv.
Descrierea inventarului arheologic
Drept urnă a fost folosit un vas bitronconic, cu un gât conic relativ bine delimitat de un ”umăr” de partea superioară a vasului. Recipientul a fost lucrat dintr-o pastă insuficient omogenizată, în amestec cu cioburi de mici dimensiuni. Arderea este de slabă calitate. Pe unele mici porțiuni se mai păstrează un slip de culoare brun-închis, dar și aici se observă slaba aderență a slipului. Buza vasului este lățită și evazată. Vasul era prevăzut cu două torți care unesc buza vasului cu partea superioară a gâtului, iar la zona unde se unesc cele două jumătăți tronconice apar patru mici proeminențe conice. Suprafața vasului este sumar netezită. Vasul este evident o realizare tehnică de slabă calitate, iar miile de ani în care a zăcut în pământ au produs o degradare suplimentară ceea ce a făcut imposibilă restaurarea integrală. Urna fusese acoperită cu un capac. Este vorba despre un capac rotund, plat cu diametrul de 19 cm. Capacul are o margine bine reliefată, ușor înălțată și o toartă triunghiulară, plasată în centru. Capacul este lucrat dintr-o pastă mai dură, mai bine omogenizată decât în cazul urnei, iar arderea este mai profundă. Slipul cu același aspect brun-închis s-a păstrat mult mai bine decât în cazul urnei.
Gruparea de fragmente ceramice surprinse pe același nivel cu pumnalul de bronz, deasupra urnei cu capac în care se aflau resturile incinerate constă din fragmente de la un singur recipient. Au fost depuse preponderent fragmente de la partea superioară a unui vas, probabil tot de formă bitronconică, cu buza amplu evazată și lățită. Pe unele fragmente apare un decor compus din proeminențe conice modelate prin împingerea spre exterior a peretelui vasului, iar deasupra acestora apare o bandă orizontală compusă din patru caneluri fine, înguste dispuse aproximativ în zig-zag. Fragmentele ceramice au un aspect săpunos și sunt lucrate dintr-o pastă cu un grad de omogenizare redus. Drept degresant apar cioburi pisate ca și la celelalte vase. Arderea este insuficientă. Am remarcat însă că toate fragmentele ce provin de la acest vas au un colorit dublu, negru la exterior, respectiv cărămiziu la interior. Printre aceste fragmente ceramice care provin de la un singur recipient au fost identificate și două fragmente ceramice de culoare cărămizie ce provin de la o ceașcă, probabil.
Întregul ansamblu compus din urna funerară și capac au fost ridicate și transportate la laboratorul de restaurare și conservare al muzeului din Zalău. Aici s-a procedat la desfacerea cu grijă a resturilor ceramice și la recuperarea integrală a inventarului osteologic. A fost recuperată o cantitate de aproape 1,00 kg oase arse (circa 980 g). Resturile arse nu sunt excesiv de fragmentate, iar o viitoare analiză ar putea aduce date complementare despre defunctul / defuncții care au fost incinerați și apoi depuși în urnă.
Pumnalul descoperit aparține tipului cu placă trapezoidală la mâner. Are lungimea de 17,50 cm. Pe jumătatea superioară a plăcii de prindere a mânerului se păstrează cinci nituri de bronz. După curățare, în laborator am observat că placa de prindere a mânerului are un aspect de arcadă și este ceva mai groasă în zona niturilor, inovație necesară consolidării acestei zone supuse unor tensiuni mai mari. Mai jos de placa de prindere a mânerului piesa se îngustează ușor, apoi lama pumnalului devine mai lată (2,80 cm) și se ingustează iar spre vârf care este ușor deteriorat. Cu această excepție starea de conservare a piesei este foarte bună, aspect sesizat cel mai bine după curățarea ei. În estul Bazinului Carpatic și mai concret la est de Tisa pumnalele de acest tip sunt apariții rare. Majoritatea autorilor leagă apariția acestui tip de pumnale de mediul HGK din zona central-europeană într-o perioadă de timp corespunzătoare metalurgiei de tip Koszider (Bronz mijlociu III), iar presupunerea că pumnalele de acest tip își prelungesc evoluția și în perioada corespunzătoare începutului Bronzului târziu dobândește deja o bază mai fermă odată cu descoperirea de la Pericei.
Descoperirea cu caracter funerar de la Pericei constând dintr-un mormânt de incinerație în urnă și o depunere ulterioară compusă din resturile unui vas și un pumnal de bronz aparține perioadei Bronzului târziu. Vasele ceramice descoperite aparțin stilului ceramic Cehăluț – Hajdúbagos cu descoperiri documentate în nord-vestul României, respectiv nord-estul Ungariei în primele două etape ale Bronzului târziu. Cunoașterea comportamentului funerar al acestor populații pornea de la foarte puține descoperiri (necropole și câteva morminte izolate), majoritatea cercetări mai vechi și nesatisfăcător publicate. Foarte recent (2020) a fost cercetat un grup de morminte dintr-o necropolă de la Zalău „Dealul lupului / MICHELIN” (jud. Sălaj), iar descoperirea este în curs de publicare. Este vorba despre morminte de incinerație plane, cu depunerea resturilor funerare în urne acoperite cu un alt recipient și cel mai adesea acompaniate de alte vase. Descoperirea de la Pericei atestă, în premieră pentru comunitățile de tip Cehăluț – Hajdúbagos ridicarea unor tumuli peste mormintele de incinerație și evident existența unor depuneri ulterioare înmormântării în movilele cu caracter funerar. O cercetare arheologică viitoare, cu caracter sistematic a movilei / movilelor va preciza dacă este vorba despre o înmormântare singulară sau despre multiple morminte sub același tumul și care ar fi succesiunea lor în acest caz. Atât practica ridicării unei movile peste mormânt / morminte cât și prezența unei piese de origine central-europeană aduce noi argumente pentru rolul componentei HGK în geneza grupului cultural Cehăluț – Hajdúbagos din Bronzul târziu din regiunea superioară și mijlocie a Tisei. Descoperirea în sine constituie un posibil indiciu pentru atribuirea, măcar a unei părți din movilele antropice identificate în decursul timpului pe culmile deluroase de la sud-est de Șimleu Silvaniei.
Abstract [EN]:
In the spring of last year, an archaeological diagnosis was carried out in Pericei village, located in the western part of Sălaj county, in the upper course of the Crasna river at the site of the discovery of a bronze dagger. In a forest located to the southeast of the village, a group of 5-6 small barrows (tumulli), extremely flattened was discovered. The archaeological survey consisted of a 10 x 1 m section oriented west - east. It allowed the investigation of a cremation grave in an urn covered with a flat lid. It also proved that the bronze dagger had been deposited, along with the remains of another vessel, on top of the grave, after the burial. The burial inventory belongs to the Late Period of the Bronze Age, respectively the cultural group Cehăluț – Hajdúbagos documented by numerous discoveries (especially settlements) in northwestern Romania, respectively northeastern Hungary.
Bibliografie:
1. Bejinariu, I. (2022) Contribuții arheologice la cunoașterea epocii bronzului în Depresiunea Șimleului [II.]. Descoperirile de tip Cehăluț – Hajdúbagos din Bronzul târziu, Cluj-Napoca