Păuleşti | Judeţ: Prahova | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 130856.02 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Păuleşti
Localitate:
Păuleşti
Localizare:
| 130856.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Frînculeasa | Alin | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Dumitrescu | Claudia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Negrea | Octav | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Preda | Bianca | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Cercetările au fost prilejuite de dorinţa unei firme private de implementare a unor investiţii pe un teren cu încărcătură arheologică, aflat la sud de DJ 101L pe partea dreaptă a drumului ce leagă centura de vest a municipiului Ploieşti de satul Buda (comuna Ariceştii-Rahtivani). A fost cercetat un sit de tip tumular (movilă funerară din pământ) ce avea diametrul de aproximativ 35 m şi înălţimea de aproximativ 1 m la o primă evaluare.
Modul în care a fost dezvoltată strategia de săpătură a fost determinat de situaţia existentă în teren în momentul începerii cercetării. Astfel, la 4 m sud-vest de marginea movilei se afla un stâlp de înaltă tensiune, iar partea de est a movilei se afla pe o altă proprietate decât cea care urma să fie descărcată de sarcină arheologică. De asemenea, la marginea de nord a movilei trecea DJ 101L. Orientarea şi trasarea secţiunilor a fost efectuată în funcţie de aceste constrângeri.
Au fost trasaţi şi păstraţi până la sfârşitul cercetării doi martori magistrali orientaţi N-S (Martor 1) şi V-E (Martor 2), groşi de 1 m şi lungi de 31,5 m, respectiv 33 m, ce s-au intersectat în zona centrală în care a fost amplasat un punct zero. Aceşti martori au împărţit movila în 4 suprafeţe/sferturi denumite A, B, C, D, în sensul acelor de ceasornic, pornind din sfertul aflat în zona de NV a tumulului. În funcţie de aceşti martori şi suprafeţe au fost trasate zece secţiuni, despărţite între ele de martori de 1 m grosime, având următoarele caracteristici: S.I - trasată în suprafaţa A, la nord de martorul 2 şi la NV de punctul zero, orientată N-S, a avut dimensiuni de 14,3x5 m (NS-EV); S.II - trasată în suprafaţa D, la 1 m sud de martorul principal, a avut dimensiuni de 18,70x5 m (VE-NS); S.III - trasată în suprafaţa B, la nord de martorul 2 şi la 1 m est de S.I, orientată N-S, a avut dimensiuni de 14,3x5 m (NS-EV); S.IV - trasată în suprafaţa C, la 1 m sud de martorul principal; a avut dimensiuni de 13,70x5 m (VE-NS); S.V - trasată în suprafaţa A, la 1 m vest de S.I şi la 1 m nord de S.II., orientată N-S, a avut dimensiuni de 14,3x5 m (NS-EV); S.VI - trasată în suprafaţa D, la 1 m sud de martorul 2, orientată NS, a avut dimensiuni de 10,50x5 m (NS-EV); S.VII - trasată în suprafaţa D, la 1 m vest de S.VI, la 4 m nord de stâlpul de înaltă tensiune, a avut dimensiuni de 10,50x5 m (NS-EV); S.VIII - trasată în suprafaţa C, la 1 m sud de martorul 2 şi la 1 m de S.IV, orientată N-S, a avut dimensiuni de 10,50x5 m (NS-EV); S.IX - trasată în suprafaţa A, la nord de martorul 2 şi la NV de punctul zero, orientată N-S, a avut 14,3x5 m (NS-EV); S.X - trasată în suprafaţa B, la 1 m vest de S.V şi la 1 m nord de S.II, orientată N-S, a avut dimensiuni de 14,3x3 m (NS-EV).
În urma acestei metode de cercetare au fost obţinuţi 30 de martori stratigrafici ce au ajutat la o bună coordonare şi control ale cercetării, dar şi la obţinerea unor detalii privind evoluţia pe orizontală sau verticală şi a structurii interne a acestui obiectiv arheologic, a succesiunii înmormântărilor şi a nivelului de săparea a gropilor funerare. Săpătura a fost realizată cu utilaje mecanizate şi muncitori zilieri, în paşi altimetrici, pornind de la partea superioră-centrală, spre poale şi baza movilei. Complexele au fost demontate de arheologi cu unelte specifice.
Stratigrafie: Tumulul a fost ridicat pe un mic grind natural, situaţie verificată şi semnalată şi în cazul altor situri asemănătoare din apropiere. Movila iniţială (mantaua) ce acoperea mormântul primar avea diametrul de 17,5 m şi înălţimea de aproximativ 0,6 m. Avea culoarea maronie, realizată din lutit, cu pietricele mărunte în compoziţie. După ce a fost înmormântat individul din M1 ce suprapunea direct mormântul primar/M3 movila a fost lărgită, dar şi înălţată prin adăugarea unui strat de pământ argilos de culoare galben-roşcat ajungând să aibă aproximativ 30 m diametru. Acest strat nu s-a păstrat în partea superioară a movilei, ci numai spre poalele acesteia, grosimea variind dinspre interior spre marginile sitului (0,10-0,30 m). Dacă M.1 era înmormântat sub această nouă manta, M.2 a tăiat această construcţie.
Complexe arheologice: Au fost descoperite 3 morminte de inhumaţie notate de la M.1 la M.3, din care cel principal/primar conţinea trei indivizi
Mormântul 1 (M.1) - a fost descoperit suprafeţele A şi B, în S.I şi S.III, suprapus de martorul magistral N-S. A fost identificat la adâncimea de -0,60 - 0,65 m, iar baza gropii se afla la -1,12/-1,13 m. Groapa orientată V-E avea dimensiuni de 1,35x0,8 m (VE-NS), forma rectangulară. Era un individ aşezat în decubit dorsal, cu membrele inferioare strânse şi genunchii ridicaţi. Membrele superioare erau întinse pe lângă corp, iar palmele erau aşezate pe bazin. Individul era orientat vest-est, cu capul către vest. Inventarul era format dintr-un şirag de mărgele aşezat la gâtul defunctului. Acesta conţinea 4 piese de tip Saltaleoni realizate dintr-o sârmă de cupru, 50 de mărgele inelare din scoică, probabil Spondillus, dar şi o perlă tubulară din scoica Dentalium. În mai multe zone din groapă în apropierea oaselor umane (membre inferioare şi superioare, dar şi la sud de craniu) au fost descoperite urme de ocru roşu. Mormântul se afla aproximativ în mijlocul ringului din piatră realizat pentru M.3 şi suprapunea în acelaşi timp complexul respectiv, tăind groapa acestuia. Determinări antropologice: adult, sex masculin, vârsta 43-56,2 ani.
Mormântul 2 (M.2) - a fost descoperit în suprafaţa C, intra în profilul magistral V-E, ce despărţea S.III de S.IV. A fost identificat la adâncimea de - 0,25-0,30 m. Era un individ foarte slab conservat, depus în poziţie chircită, lateral-stânga, probabil orientat V-E. S-au păstrat in situ doar părţi de oase de la membrele inferioare, 2 vertebre. Au mai fost recuperate în poziţie secundară alte câteva oase fragmentare, inclusiv un dinte. Nu a avut inventar. Determinare antropologică: adult de sex masculin, vârsta 30-50 ani.
Mormântul 3 (M.3) - este mormântul primar/principal descoperit în suprafeţele A şi B în S.I şi S.III, suprapus de martorul magistral N-S. Avea o structură circulară, uşor ovală, din pietriş ce înconjura groapa în care fuseseră depuşi trei indivizi. Diametrul acestui ring surprins la adâncimea de 0,60-0,65 m faţă de punctul zero, era de aproximativ 4,80x4,2 m (NS-EV), grosimea varia între 0,30-0,45 m, iar înălţimea era de circa 10-15 cm. În mijlocul acestui cerc se afla groapa mormântului. Groapa era orientată N-S avea dimensiuni de 1,75x1,10 m şi adâncimea de aproximativ 1 m de la nivelul de săpare. Pe fundul gropii erau depuşi trei indivizi (individul A/central, individul B/vestic, individul C/estic). Indivizii A şi B erau depuşi chircit-lateral dreapta, orientaţi aproximativ sud-nord, cu capul spre sud, faţa spre est. Braţele erau îndoite, aduse spre faţă în cazul individului B, picioarele puternic flexate în cazul individului B. Datorită fragilităţii oaselor ce prin urmare s-au păstrat foarte fragmentare, pentru individul C nu au putut fi precizate aceste detalii. În mormânt au fost descoperite 3 vase din lut (două depuse la picioarele individului A - V.1 şi V.2, unul la capul individului B în colţul de SV al gropii - V.3), o secure plată cu marginile ridicate realizată din cupru aflată între vasele din nordul gropii, zeci de mărgele din scoică şi tubuleţe din cupru ce formau trei şiraguri depuse la gâtul indivizilor, un inel de buclă din argint ce a aparţinut individului B, alte două piese realizate din tablă de cupru cu capetele rulate şi presate/turtite, o lamă din silex. Alte 11 mărgele din scoică şi un tub din tablă de cupru se aflau depuse pe fundul vasului cu numărul 3 de lângă M.3B. Vasul ce era o cană cu toartă supraînălţată era decorat cu o serie de incizii/crestături oblice dispuse într-un şir orizontal pe corp. Determinări antropologice: Individul A era un adult de sex masculin, vârsta 39,4 ani; individul B era un adult de sex masculin 30-50 ani; individul C era un infans cu vârsta de 1 an.
Având în vedere ritualul de înmormântare, dar şi inventarul descoperit în acest obiectiv arheologic, toate mormintele datează conform diferitelor cronologii încă disputate, din eneoliticul târziu/perioada de tranziţie la epoca bronzului/începutul epocii bronzului, putând fi decelate din punct de vedere cultural trei faze de înmormântare, definite de complexele funerare M.3 (prima fază), M.1 (faza a II-a) şi M.2 (faza a III-a). Precizăm că prima înmormântare (înmormântarea primară) este a indivizilor descoperiţi în M3, apoi a fost săpată groapa pentru M1. Groapa M1 a perforat mantaua movilei ridicate pentru mormântul primar. După aceea a fost ridicată o nouă manta din pământ roşcat argilos. M.2 a perforat acestă nouă amenajare. Toate aceste faze de înmormântare pot fi încadrate în intervalul cronologic 3100-2500 î.Hr. Trebuie menţionat ringul din piatră realizat pentru înmormântarea primară/M3 din pietrişul rezultat din excavarea gropii respectivului complex. Din zona apropiată remarcăm descoperirile de la Blejoi I/2004 (E. Paveleţ 2007), Ariceştii-Rahtivani IV/2013, Ariceştii-Rahtivani V/2015 (A. Frînculeasa 2015a; 2016). Din pespectiva cronologiei relative, remarcăm alături de ritualul de înmormântare, inventarul deosebit de bogat al M.3. Au fost descoperite trei vase, unul amforoidal, o cană cu gura uşor oblică şi o ceaşcă cu toartă supraînălţată. Vasele amintesc de mediul Coţofeni. O secure cu marginile ridicate descoperită între cele două vase amforoidale, direct pe pietriş, completează inventarul acestui mormânt. O altă piesă este cunoscută de la Ploieşti-Triaj, movila I. Descoperirile din acest tumul vin să completeze o serie de cercetări derulate în alte 18 astfel de obiective situate în zona metropolitană Ploieşti, în localităţile Ploieşti-punct Triaj (2 tumuli), Ploieşti-Vest (un tumul), Ariceştii-Rahtivani (6 tumuli), Păuleşti (4 tumuli), Blejoi (3 tumuli), Strejnicu (un tumul), Târgşoru Vechi (un tumul) (I. Nestor 1943; 1944a; 1944b; E. Comşa 1989; E. Paveleţ 2007; A. Frînculeasa 2007; A. Frînculeasa et al. 2013; 2014; 2015; 2015a; 2016).
Bibliografie: