Păuleni-Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dâmbul Cetăţii | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Fortificaţii; Necropolă;
Cod RAN:
| 83384.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Păuleni-Ciuc
Localitate:
Păuleni-Ciuc
Punct:
Dâmbul Cetăţii
Localizare:
| 83384.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kavruk | Valerii | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Adela | (Mateș) Kovacs | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Björn | Briewig | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Beldiman | Corneliu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Poziţia geografică
Aşezarea preistorică se află la cca 8 km nord-est de municipiul Miercurea-Ciuc şi la cca 1-1,5 km nord-est de satul Şoimeni (Csíkcsomortány), com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, în locul numit „Dâmbul Cetăţii” („Várdomb” – în limba maghiară). Situl ocupă o movilă pe o şea joasă de deal, aflată între două coline mai înalte care fac parte dintr-un lanţ de dealuri care, pe linia est-vest, se leagă de Carpaţii Orientali, iar spre vest de zona Depresiunii Ciucului.
Istoricul cercetărilor
Primele menţiuni arheologice despre sit datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea100. În anii 1999-2014, cercetările au fost efectuate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni101. De această dată, săpăturile au fost efectuate pe suprafeţe largi care au permis identificarea mai multor complexe. Totodată, au fost efectuate cercetări geofizice102 şi geospaţiale103 şi au fost prelevate şi analizate o serie de probe în vederea datării vestigiilor descoperite104.
Cercetările au scos la iveală urme de aşezări deschise din eneolitic (Ariuşd şi Coţofeni), un complex funerar din epoca bronzului timpuriu (Jogodin?), urme de aşezare fortificată din epoca bronzului mijlociu (Costişa-Ciomortan şi Wietenberg), precum şi fragmente ceramice izolate din cea de-a doua epocă a fierului. Datările 14C efectuate recent, au arătat că ultimele manifestări de tip Ariuşd (cu ceramica având analogii în Cucuteni A2) din acest sit datează din cca. 4200 – 4050 cal BC, cele de tip Costişa din cca. 2031 – 1925 cal BC105, iar cele de tip Witenberg (Chidioşan II / Boroffka B) – din 1830 – 1680 cal BC106.
În anii 2011-2014 săpăturile au fost efectuate în principal în partea estică a sitului (S.I, c. L-M/1-5; c. G-M/1’-1-3) unde au cuprins porţiunea între coama valului de apărare şi periferia estică a incintei aşezării.
Obiectivele cercetării
În anul 2014 cercetările au urmărit următoarele obiective:
- cercetarea sitemului de fortificaţie al aşezării care datează din epoca bronzului;
- cercetarea vestigiilor arheologice din epoca bronzului mijlociu;
- cercetarea urmelor de locuire din perioada epocii cuprului;
- prelevarea de mostre pentru efectuarea analizelor cu radiocarbon (C.14);
- prelevare de mostre de sol în vederea analizelor pedologice (Fig.3/1-2).
Descrierea săpăturilor arheologice din campania 2013
În anul 2014, săpăturile au fost efectuate în partea estică a sitului (S.I, c. L-M/1’, 1-4) – pe suprafaţa de 24 mp. În partea cercetată, s- a documentat depunerea eneolitică (Loc. 31) şi umplutura valului de pământ (Cultura Costişa).
Vestigii eneolitice
Loc. 31 (Fig.1/4). A fost descoperită pe marginea de est a dâmbului, sub coama valului, în c. I-M/1’; L-M/1-5, la - 1,4 - 1,6 m de la coama valului. Partea parţial cercetată a locuinţei a cuprins suprafaţa de 24 mp.
Umplutura locuinţei era formată din pământ de culoare roşiatică (rezultat de la incendiul puternic la care a fost supusă locuinţa) în amestec cu bucăţi de lipitură, probabil de la pereţii prăbuşiţi.
Dărâmăturile incendiate ale acestei locuinţe au fost răspândite pe suprafaţa de circa 10 x 6 m. Perimetrul locuinţei nu a putut fi stabilit cu exactitate din cauza faptului că o parte din dărâmături se află în zona rămasă necercetată din S.I, respectiv spre N (c. H-L/6), spre E (c. N-O/1-5) şi spre S (c. K-N/2').
Materialul arheologic descoperit aparţine fazei Cucuteni A2, mai exact nivelului eneolitic II, de la Păuleni-Ciuc. Acest complex va putea fi fianalizat numai după ce suprafaţa va fi extinsă în zona estică a sitului şi urmele de locuire din perioada epocii bronzului vor fi cercetate.
Vestigii din epoca bronzului mijlociu
Vestigii de tip Costişa-Ciomortan
Valul de pământ (Fig. 1/1-3; Fig. 2/1-2). Valul de apărare al aşezării, prezintă o structură incluzând mai multe depuneri succesive de pământ de culori diferite. Cercetările au evidenţiat încă o dată faptul că unele dintre umpluturile valului reflectă mai multe faze de ridicare şi funcţionare a acestuia.
După toate probabilităţile, a fost ridicat de comunitatea Costişa-Ciomortan. Această încadrare se întemeiază pe următoarele constatări certe: 1) cele mai recente vestigii descoperite sub val îi aparţin culturii Coţofeni; 2) Cpl. 13 aparţinând în mod cert grupului Costişa-Ciomortan se afla în golul lăsat în mod intenţionat în val în timpul ridicării acestuia; 3) cele mai timpurii complexe ce suprapun valul (Cpl. 7a, Cpl. 8a; Cpl. 9a) îi aparţin grupului Costişa-Ciomortan şi sunt, la rândul lor, suprapuse de complexe Wietemberg (L. 7 a suprapus Cpl. 7a, L. 8 a suprapus Cpl 8a, L. 9 a suprapus Cpl. 9a şi L. 32 a suprapus Cpl. 52); 4) în umplutura valului uneori se găsesc fragmente ceramice de tip Costişa-Ciomortan. Există indicii, incerte, că, după ocuparea sitului de comunitatea Wietenberg, aceasta a reamenajat valul. Cert însă este faptul că cele 5 locuinţele Wietenbrg cercetate, se aflau exclusiv pe panta interioară a valului şi suprapuneau complexele de tip Costişa-Ciomortan. Valul include urme de substructură formată din stâlpi (gropi de stâlp au fost adesea urmărite în profile şi în plan) şi mai multe depuneri succesive de pământ. În profilele longitudinale ale valului se observă că depunerile din care este format valul au forma sinusoidală, situaţia similară fiind atestată anterior şi în partea nord-estică a sitului, unde în zona în care depunerile sinusoidale ale valului se aflau în coborâre, se afla un complex cu 3 indivizi incineraţi pe loc într-o structură de lemn care traversa valul (Cpl. 13), pe care am interpretat-o ca fiind una dintre porţile aşezării care la un moment dat a fost folosită pentru un ritual soldat cu sacrificarea a trei indivizi. Acest fapt sugerează că în timpul ridicării valului, pe alocuri au fost lăsate – o vreme – porţiuni goale. Semnificaţia formei sinusoidale a depunerilor urmărite în profilele longitudinale ale valului în zona cercetată în anii 2011-2014 poate fi elucidată după ce săpăturile vor ajunge la baza valului.
Pe nivelul valului, în zona cercetată c. M/ 1, a fost descoperită o gropă de stâlp care perfora umplutura valului: gr. 337 (profil în formă circulară cu baza sferică, dimensiuni: gura gropi are diametrul de 0,40 m, Ad: 0,15 m).
O altă groapă de stâlp a fost descoperită în nivelul inferior al valului, c. M/3, gr. 338 (pereţii oblici spre baza ascuţită, dimensiuni: gura gropi are forma relativ circulară, cu diametrul 0,6 m, şi adâncimea de 0,6 m de la nivelul descoperirii).
Groapa de stâlp nr. 337, aparţine probabil infrastructurii complexului de locuit atribuit culturii Wietenberg, în timp ce groapa nr. 338, aparţine probabil structurii valului din perioada Costişa- Ciomortan.
Complexele au fost conservate pe acest nivel şi urmează a fi documentate în campania arheologică din anul 2015 (Fig. 6/1,2).
Concluzii
Situl de la de la Şoimeni - Dâmbul Cetăţii reprezintă unul dintre reperele cele mai importante în ceea ce priveşte relaţiile dintre Transilvania şi Moldova pe parcursul perioadei eneolitice şi epocii bronzului mijlociu. Astfel, aşezarea eneolitică leagă aşezările de tip Ariuşd din sud-estul Transilvaniei de cele cucuteniene din Moldova subcarpatică107. Vestigiile de tip Costişa- Ciomortan de la Şoimeni scot în evidenţă relaţiile cu arealul principal al culturii Costişa din Moldova. În contextul vestigiilor culturii Wietenberg, există „importuri” Monteoru.
Pentru anul viitor, colectivul îşi propune finalizarea săpăturilor în porţiunile deschise (Fig.4/1-2).
Note:
1.
100 Z. Székely, Cultura Ciomortan. În: Aluta, 2, p. 71-76.
101 V. Cavruc, Noi cercetări în aşezarea de la Păuleni (1999-2000). În: Angustia 5 – Arheologie (2000), p. 93-102; V. Cavruc, Legături între Moldova şi S-E Transilvaniei în bronzul mijlociu. În: Cultura Costişa în contextul epocii bronzului din România, Piatra Neamţ (2001), p. 58-138; V. Cavruc, D. Buzea, Noi cercetări privind epoca bronzului în aşezarea Păuleni (Ciomortan). Campaniile din anii 2001-2002. Raport preliminar. În: Angustia, 7, Sfântu Gheorghe (2002), p. 41-88; D. Buzea, Gh. Lazarovici, Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni Ciuc – Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”. Campaniile 2003-2005. Raport preliminar. În: Angustia, 9 (2005), Sfântu Gheorghe, p. 25-88;
102 Ştefan et al. 2010, D. Ştefan, M.-M. Ştefan, C. Constantin, Studiul geomagnetic al fortificaţiilor din epoca bronzului de la Păuleni-Ciuc –Ciomortan − „Dâmbul Cetăţii”, jud. Harghita. În: Angustia, 14, (2010), p. 427-436.
103 R. Whitlow, Archaeological Research at Păuleni-Ciuc, Harghita County. În: Angustia 14, Sfântu Gheorghe (2010), p. 413-426.
104 R. Whitlow, V. Kavruk, D. Buzea, B. Briewig, Radiocarbon data from the Cucuteni-Ariuşd levels at Păuleni-Ciuc (Ciomortan) “Dâmbul Cetăţii”, Harghita County. În: Acta Terrae Septemcastrensis, XII, Sibiu (2013), p. 37-64.
105 Datarea a fost obţinută în cadrul Proiectului PN II – Program Idei, cod ID_664 – „Atlasul arheologic al României din paleolitic până în anul 1000 p. Chr.”, finanţat de UEFISCSU conform contractului 137 / 01.10.2007.
106 R. Whitlow et al. 2013, ob cit.
107 D. Buzea, Gh. Lazarovici, Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni Ciuc – Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”. Campaniile 2003-2005. Raport preliminar. În: Angustia, 9, Sfântu Gheorghe, (2005) p. 25-88.