Parţa | Comuna: Şag | Judeţ: Timiş | Punct: Casa Cerbului | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Structură de cult/religioasă; Sanctuar;
Cod RAN:
| 158797.02 |
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
Şag
Localitate:
Parţa
Punct:
Casa Cerbului
Localizare:
| 158797.02 |
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bojin | Loredana | participant | Facultatea de Teologie şi Istorie, Caransebeş |
| Burlacu | Felicia | participant | Facultatea de Teologie şi Istorie, Caransebeş |
| Chitic | Oleg | participant | Institutul de Arheologie şi Etnografie, Chişinău |
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Cedică | Valentin | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Draşovean | Florin | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Fota | Adrian | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Diaconescu | Dragoş | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Roman | Cristian Aurel | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Gurgu | Daniela | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Ioan | Sorin | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Negrei | Dimitrie Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Petrescu | Sorin Marius | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Bindea | Diana | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Maxim | Zoia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Ucelli | Paula | participant | Universita di Pisa, Italia |
| Daroczi | Tibor | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Dobos | Zenobia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Tátár | Arpad | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lazarovici | Gheorghe | responsabil | Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa |
| Merlini | Marco | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Sote | Angeleski | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Localizare. (45o37’25’’N, 21o06’50’’E zona de săpături; şi siturile centrale 45o37’10’’ la 45o37’51’’N şi 21o06’7’’ la 21o07’08’’). Staţiunea se află pe malul drept al Timişului, între digurile râului şi la V de ele, între un cot activ şi un vad de vaci de la punctul „Şaitoş-La Vaci”. Staţiunea avea o întindere de cca. 3-4 ha, din care cca 40% a fost distrusă de râu, fiind între diguri, sub diguri sau excavări pentru ridicarea digurilor. Săpături efectuează: Joachim Miloja (1931) care sapă cca. 170-200 m2, publicând un inventar şi imagini cu obiecte; M. Moga în 1943/1945 şi 1951 intervenţii de salvare şi o secţiune de 40 x 3 m în 1960-1963 (din care a fost decoperit un vas antropomorf). Săpăturile noastre au totalizat până acum cca. 2100 m2, unele carouri nefiind întregi, iar pe unele carouri cercetarea este până la nivel 7c.
Zona arheologică se întinde pe o suprafaţă de cca. 30 Km2, fiind descoperite peste 42 de situri (din neoliticul timpuriu până în evul mediu mijlociu) sau complexe arheologice (tumuli, gropi, cuptoare). În jurul staţiunii gravitează cca. 14 staţiuni sau complexe, din neoliticul timpuriu până în epoca cuprului (Kupferzeit, din Tiszapolgár până în Baden-Coţofeni).
În centrul staţiunii au fost descoperite: două sanctuare neolitice: Sanctuarul 2 cu statui monumentale, strămutat şi restaurat în Muzeul Banatului, altul Sanctuarul 1 peste care a fost ridicat primul, altare casnice, cca. 150 de locuinţe şi complexe, 4 blocuri de locuinţe cu 4-5 camere din care unele cu podeaua suspendată sau cu etaj. Au fost descoperite peste 30.000 de obiecte din care cca. 20.000 selectate şi incluse în baze de date. Au fost tipărite 2 volume şi peste 20 de studii, rapoarte, cataloage. S-au făcut prospectări de magnetometrie, pedologice, analize pedologice, analize pe ceramică, unelte, determinate materialele osteologice, cărbune şi silex.
Cercetarea din 2005 s-a axat pe studiul unui bloc de locuinţe de formă dreptunghiulară, marcat cu numele de „Casa cerbului”, deoarece a fost descoperit în campaniile precedente (P167 şi P 156) un cap de cerb din lut (35 x 36 cm), cu coarnele originale arse, decorat cu meandre incizat, incrustat cu roşu şi galben, aflat pe unul din pereţii interiori.
Locuirea medievală constă doar din existenţa unor complexe semiadâncite, aşa cum au fost sesizate şi în primele campanii1. Aproape toate bordeiele cercetate anterior, aveau de la unul la 2 cuptoare, săpate în peretele bordeiului, cu vatra foarte bună.
Bordeiul (nr. complex Parţa B 170.1) a fost săpat în stratul de cultură din epoca cuprului (c. Tiszapolgár) şi în ultimul nivel neolitic (nivel 5, cultura Banatului IIIA), tăind din podeaua unei locuinţe neolitice. Din perioada de astupare voită a bordeiului, a fost descoperită o groapă de stâlp de mari dimensiuni. În umplutură a fost descoperită o fusaiolă bitronconică, medievală. O parte a bordeiului avea dimensiunile 2,2 x 2,3 m, la fundul gropii. Caseta pentru cereale avea şi înălţimea gradinei de 0,10 m. O casetă de cereale a fost demontată de undeva din marginea bordeiului depusă în umplutura lui. Este prima construcţie de acest fel din nivelul medieval de la Parţa. Este lucrată din pământ negru amestecat cu argilă şi materiale organice (mai degrabă iarbă decât paie). Asemenea casete, dar din lut mai bun şi mai bine arse, au apărut în nivelele neolitice, acestea fiind fixate pe podea sau pe podea suspendată, în interiorul locuinţelor. Dimensiunile ei par să fie de 1,2 x 1,3 m, forma fiind de patrulater cu marginile rotunjite. Sub latura cea mai lungă a casetei, numai sub casetă au fost găsite mai multe oase subţiri, lungi de la 4 la 7 cm. Unele par să fi fost cu bucăţi de carne pe ele. Considerăm depunerea rituală deoarece au fost găsit doar sub această parte lipite de marginea casetei, nefiind pământ între ele.
Cuptorul bordeiului a fost săpat din spre bordei (cuptorit), ca de altfel toate celelalte complexe2, o parte a sa cobora sub nivelul podelei. În cenuşa de pe fundul cuptorului au fost găsite două fragmente ceramice medievale, decorate cu benzi în val.
Locuirile neolitice din nivel 5, cultura Banatului IIC. A fost cercetată o locuinţă cu podeaua amenajată din lut, deranjată de complexul medieval. Face parte dintr-un rând de locuinţe din nivelul 5. Are dimensiunile păstrate de 3,6 – 4 m. În marginea de SV au fost găsite resturile unui fund de vas de provizii, o lamă de silex şi o aşchie de obsidian, o greutate rotundă de lut circulară, groasă de 3,5-4 cm cu o mică gaură şi câteva fragmente ceramice căzute pe podea.
Locuirea neolitică. Nivelul 6 aparţine fazei IIB a culturii Banatului. Datele de radiocarbon pentru locuinţele din vecinătatea Sanctuarului 2, din blocul de locuinţe L17/40-L43, distruse tot în nivel 6, sunt din 5200 – 5000 CAL BC, anterioare celor de fază Vinča C (vezi Gh. Lazarovici et alii 2001; Lazarovici Gh. M. et alii 2005). Tot mai multe date C14 vin să confirme încadrările atât de cronologie relativă cât şi cele de cronologie absolută3.
Casa Cerbului. Încăperea A avea podeaua suspendată, al cărui etaj a fost cercetat anterior. Locuinţa avea spre capătul de vest un perete din care se vedeau structuri masive de nuiele, cu structură slabă. Podeaua era suspendată pe o structură de bârne mari, despicate din trunchiuri de copaci. Au fost surprinse 6 bârne transversale şi una longitudinală.
Încăperea B este cea în care a fost descoperit capul monumental de cerb. Capul de cerb a fost descoperit cu câteva fragmente de pereţi ce erau deasupra sa, pe care fusese lipit. Aceşti pereţi aveau în structură o bârnă transversală.
Legat de prezenţa unor piese monumentale în blocurile de locuinţe, au apărut, în afară de sanctuare, în P8 (idol bust), în P40-P43 (luna mică, idol bust), în P126 altar cu coloană şi bucraniu. Capul de cerb ca şi celelalte piese monumentale ar putea reprezenta simbolul, totemul familiilor care locuiau în acele case, spiritul protector al acelor familii.
Încăperea C. De la adâncimea de 1,45-1,50 m au început să apară structuri regulate de arsură şi chirpici. Partea de V a locuinţei a fost tăiată de secţiunea lui M. Moga din 1943/1945l. Încăperea avea, în partea centrală, în primele etape de locuire un cuptor cu mai multe etape de refaceri. Sub dărâmăturile de chirpici de la pereţi sunt resturile unei podele suspendate. În zona centrală a încăperii, în ultima etapă de locuire, a fost o mare vatră de foc amenajată pe podea.
Peretele despărţitor. Între încăperea C şi D se afla un perete de interior, despărţitor, marginea unui coridor, construit dintr-o uşoară structură de pari. Pari au fost puşi pe două rânduri în zigzag, la distanţă de cca. 0,20 m unul de altul, având o împletitură de nuiele.
În partea de S a încăperii au fost descoperite resturile unei podele suspendate de 1,7 m lungime, ce pare fi, după dimensiuni, un pat sau o laviţă. Asemenea situaţii au fost întâlnite la Ţaga4. Încăperea D se afla în centrul săpăturii. La nivelul primelor dărâmături au apărut unele fragmente de plăci netede, arse pe ambele părţi, provenind de la podeaua unui pod locuit.
Etajul. Dărâmaturile etajului constau din fragmente de pereţi care cad peste vase mari şi peste resturi de oase, puternic arse.
Pereţii sunt din structuri de pari dispuşi orizontal sau vertical având 2-3 rânduri de lipituri de la reparaţii. Pereţii de la etaj sunt în general mai slab arşi deoarece structura lor de pari şi nuiele nu oferea mult material lemnos pentru o combustie puternică. Etajul avea podeaua dintr-o puternică structură de lemn constând din lemne despicate, bârne late sau grinzi despicate. Lăţimea bârnelor în unele cazuri, în urma impresiunilor rămase pe structura podelei, era de peste 0,35 m. Grosimea bârnelor, după grosimea chirpiciului şi a parilor dintre bârne ajungea până la 0,18-0,20 m. Deoarece bârnele sau lemnele nefiind drepte lăsau mari spaţii între ele, acestea spaţii au fost completate cu pari despicaţi din bârne. După impresiunile de pe bârne unele sunt esenţe de răşinoase, altele din lemn tare. Fragmentele de la lipitura podelei au grosimi ce merg de la 25 la 35 cm, mai ales acolo unde au fost adăugate 3 la 5 straturi de lipituri cu grosimi de la 0,5 la 2 cm. Când arde etajul, ard întâi structurile care îl ţin, iar acesta „coboară” câtva pe stâlpi, arderea continuă, deplasările la cădere nu sunt foarte mari şi nu cad de la distanţe înalte, cel mult de la cca. 1m. Altele cad de la distanţe mai mari, la acelea împrăştierea este mai puternică. Arderea cea mai puternică în partea de jos şi este oxidantă.
La încăperea D, partea de S, se poate observa cel mai bine cum cade podeaua etajului. Privită dinspre V podeaua etajului se rupe diferit. Partea din spate are denivelări mai accentuate, dar arderea este mai bună. Aceasta presupune un incendiu mai rapid, picarea părţii de E şi mai apoi fragmentul din spre ea. Printre dărâmăturile etajului au fost resturi de la câteva vase mari. Unele vase erau, cu siguranţă, şi în pod, altele la etaj. Pe podeaua etajului, aproape de marginea de est au fost descoperite fragmente de vase şi o bilă de praştie din cele mari, de „război”, nearse. Fereastra. În partea de S a încăperii D, spre E, a fost găsit, peste dărâmăturile podelei etajului, un element arhitectonic, un ancadrament de formă ovală. Dacă ne luăm după un fragment lipit ulterior, pare un geam astupat, având o formă ovală.
Parterul. Peretele de la parter, care desparte în două parterul încăperii D, are urmele unei structuri uşoare de pari. El avea doar rol de separare, nu de susţinere. În zona centrală apare o firavă structură de perete despărţitor. El separă de la E la V încăperea parterului în două părţi. Două găuri de pari, groşi de cca 8 cm, marchează locul unei scări oblice, ce permitea urcarea la etaj. La nivelul podelei de la etaj a fost constată o întrerupere, a podelei etajului, o intrare, de cca. 90 x 1,1 m. O asemenea situaţie ne-a apărut la „Casa Tribului” şi în P 42 în cercetările anterioare.
Pe podeaua parterului, lângă elementul arhitectonic (ancadrament de fereastră sau casetă), au fost descoperite fragmentele unui mare vas de provizii şi un bol întreg, păstrat ca prin minune sub dărâmăturile groase ale etajului. Bile mari de praştie au fost descoperite sub podeaua încăperii D, partea de N. La multe din locuinţele de la Parţa au fost descoperite bile de praştie pentru „război”.
Cercetarea nefiind încheiată multe probleme rămân deschise, deocamdată fără răspunsuri finale.