Pantelimon | Judeţ: Ilfov | Punct: Colţul Pădurii | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 179524.02 |
Județ:
Ilfov
Unitate administrativă:
Pantelimon
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Colţul Pădurii
Localizare:
| 179524.02 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boroneanţ | Adina Elena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Mitroi | Florina Cristina | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Popescu | Raluca-Iuliana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Săpăturile arheologice din anul 2010 reprezintă o continuare a cercetării efectuate în 2004 de Gheorghe Mănucu-Adameşteanu în localitatea Pantelimon, pe parcela situată imediat la N de zona cercetată anul acesta, şi pe care se află în prezent un sediu al companiei Peugeot.
Cercetări arheologice şi periegheze efectuate în anii ’70-’80 în zonă şi publicate au identificat în zona lacului Pantelimon şi pe malului râului Colentina locuiri aparţinând paleoliticului, neoliticului, epocii bronzului, Hallstatt, epocii romane, secolelor III - IV, X, XIV, XVI-XVII, XIX1.
Cercetările din anul 2004, au pus în evidenţă urme de locuire din epoca bronzului (material ceramic), Hallstatt timpuriu (material ceramic), Latène (material ceramic), sec. III - IV (locuinţă), VI - VII (fragmente ceramice), X - XI (fragmente ceramice, două gropi menajere, două cuptoare) şi XIX (cinci locuinţe şi cinci gropi menajere)2.
Pentru o bună cercetare a suprafeţei ce urmează a fi afectată de un proiect investiţional, au fost trasate 19 secţiuni (denumite de la S1 la S19). Fiecare secţiune a fost împărţită în carouri având dimensiunile 2 x 2 m.
Dimensiunile secţiunilor: S1: 97 x 2 m; S2: 97 x 2 m; S3: 97 x 2 m; S4: 93,5x 2 m; S5: 93 x 2 m; S6: 40,5 x 2 m; S7: 41 x 2 m; S8: 43 x 2 m; S9: 84 x 2,20 m; S10: 84 x 2,20 m; S11: 84 x 2,20 m; S12: 142 x 2,00 m; S13: 140 x 2,00 m; S14 A: 60 x 2,00 m; S15 B: 34 x 2,00 m; S16: 52 x 2,00 m; S17: 49 x 2,00 m; S18: 31,5 x 2,00 m; S19: 18 x 2,00 m; S14 B: 42 x 2,00 m
S15 A: 56 x 2,00 m.
Pentru degajarea completă a unora dintre complexele arheologice surprinse, s-au trasat 5 casete, după cum urmează: Caseta 1 (4 m x 5,10m) în S2, pentru Cpl.4; Caseta 2 (2,45m x 1,10m) în S3 pentru Cpl.11;Caseta 3 (3,90x1,45 m.) în S5 pentru Cpl.13; Caseta 4 (3,70 m x 1,90) în S1 pentru Cpl.18; Caseta 5 (1,10 x 2m ) în S3 pentru Cpl.5.
Stratul arabil de la suprafaţa terenului a fost decapat mecanic până la adâncimea de 0,30 m. Fragmentele ceramice izolate rezultate din solul decapat mecanic au fost recuperate şi înregistrate. Până la atingerea lutului galben steril arheologic săpătura s-a efectuat manual, în nivele arbitrare de câte 15-20 cm.
Stratigrafia generală a fost afectată de procese antropice de naturi diferite în anumite zone ale terenului, după cum urmează:
- În zona secţiunilor S1-S8, anterior anilor ’90, terenul a fost acoperit cu pădure iar la defrişarea acesteia solul (până la o adâncime de cca. 0,60-0,70m) a fost puternic afectat de un scarificator (utilaj agricol folosit la îndepărtarea trunchiurilor şi rădăcinilor de copaci şi la afânarea solului).
- În zona secţiunilor S9-S11 stratigrafia a fost deranjată de existenţa a numeroase gropi/şanţuri de gunoi de epocă contemporană. De asemenea, în profilul de V al lui S9 au fost identificate urmele unora dintre secţiunile realizate cu ocazia cercetărilor arheologice din anul 2004, respectiv SIII, SI, SII şi SVI.
- în zona secţiunilor S11-S19 stratigrafia a fost deranjată de existenţa a unor gropi/şanţuri de gunoi de epocă contemporană şi de fundaţia unei clădiri de epocă contemporană (o fostă fermă), ţevi de beton şi fontă.
În zonele nederanjate, stratigrafia generală se prezenta după cum urmează:
- sol negru arabil cu o grosime de cca. 0,30-0,40 m;
- sol brun-castaniu, grosime de cca. 0,30-0,40 m; este stratul din care porneau complexele arheologice observate.
- stratul de lut galben, steril din punct de vedere arheologic, pornind de la o adâncime de cca. 0,70-0,90 m.
Material arheologic a apărut şi în afara celor 31 de complexe identificate: ceramică (extrem de fragmentară), sticlă, oase de animale (într-o stare foarte proastă de conservare), piese de silex, fragmente de chirpic, câteva obiecte de metal. Complexele arheologice şi materialul arheologic rezultat în urma săpăturii pot fi atribuite următoarelor epoci: paleolitic superior (piese de silex), epoca bronzului (locuinţă, fragmente ceramice, resturi faunistice, piesă silex), Hallstatt (material ceramic), sec. II-III (locuinţă, fragmente ceramice, resturi faunistice), sec. IX - X (locuinţe, fragmente ceramice, obiecte de metal, resturi faunistice), sec. XIX - XX (cuptoare, fragmente ceramice, sticlă, resturi faunistice). O parte dintre complexe (Cpl.10, Cpl.16, Cpl.20, Cpl.22, Cpl.23, Cpl.27, Cpl.29), în lipsa materialului arheologic (atipic sau lipsind în totalitate), nu au putut fi datate. Nu au mai fost menţionate mai jos aşa-zisele complexe de epocă contemporană (Cpl.14, Cpl.15, Cpl.19, Cpl.25, Cpl.26, Cpl.30, Cpl.31).
Pentru o mai bună urmărire a lor, prezentăm complexele în ordinea descoperirii lor în cadrul secţiunilor.
Cpl.1, S2, c. 35-36 observat la -0,65 m faţă de nivelul actual de călcare, Cpl. 1 era o groapă de formă circulară (în secţiune a fost observată doar jumătatea sa de nord), cu diametrul maxim de 1,46 m. Umplutura sa era formată dintr-un sol castaniu, cu puţine fragmente de lipitură arsă şi câteva fragmente ceramice. În profil, groapa se lărgea în partea inferioară, diametrul pe fund (la adâncimea - 0,86 m) fiind de 1,52 m. La secţionare gropii Cpl.1, pe fundul său a apărut baza unui vas negru cenuşiu şi câteva fragmente de lipitură arsă de perete (2-6 cm/3 cm grosime). Complexul a fost datat în sec. II-III.3
Cpl.2, S1, c.15-18. Adâncimea de surprindere a fost cea de 0,35 m, marcată prin frecvenţa apariţiei cioburilor. Lungimea sa aproximativă era de 4,5 x 2 m, întinzându-se pe toată lăţimea secţiunii. La 0,50 m faţă de nivelul actual de călcare, în caroul 15, la 0,50 m faţă de profilul de N şi 1,20 m de capătul de E al caroului 16 a apărut un vas mare, lucrat la mână, din pastă cărămizie, căzut pe o parte, cu gura către V (îi lipsea partea superioară ). În vas par să fi fost două fragmente mari de os (un cap femural şi o vertebră, probabil de bovideu), descoperite de noi alături de vasul spart. Ceramica din acest complex se datează în secolele II-III.
Cpl.3, S1, c.32-33
La -0,50 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, în lutul galben s-a conturat pe o lungime de cca. 3,25 m (în profilul de N), respectiv cca. 2 m în profilul de S şi pe toată lăţimea secţiunii (2 m) umplutura unui complex adâncit, ale cărui dimensiuni indicau existenţa unei locuinţe. Partea sa superioară a fost distrusă de lucrările de descarificare. De o formă probabil trapezoidală, locuinţa era uşor adâncită, cu pereţii săpaţi drept. Dimensiunile sale la profilul de sud erau următoarele: lungimea 3,30 m, adâncită cu cca. 0,30 m, de la nivelul de surprindere -0,27 m până la baza locuinţei 0,60 m.
Umplutura locuinţei era formată dintr-un sol castaniu închis, în care, către baza gropii locuinţei, erau fragmente mici de lut galben crud descompus şi câteva bucăţi de lipitură de perete, cărbune, precum şi câteva oase de animal. Pe fund se observa podina bătătorită cu lentile de cărbune şi pământ ars, groasă de maxim 0,5 cm. În anumite porţiuni, podeaua locuinţei prezenta urme de ardere la roşu, dar fără ca acestea să formeze o zonă continuă.
Materialul arheologic rezultat a fost puţin şi se rezumă la fragmente ceramice de vase borcan lucrate din pastă nisipoasă (şase ex), şi un fragment dintr-o oală din pastă fină, cenuşie: prima categorie este reprezentată de două buze, cu marginea răsfrântă şi rotunjită şi patru panse, decorate cu un fascicol de linii în val, amplasat în zona umărului şi incizii orizontale trasate pe toată suprafaţa corpului. Inventarul este completat de un vas de dimensiuni medii, din pastă fină, cu buza răsfrântă şi rotunjită. Pe latura de E a locuinţei, pe podina de lut galben bătătorit a apărut un fragment de vas cu buză evazată, teşită şi decor vălurit pe umăr. Locuinţa, pe baza fragmentelor de borcan din pastă nisipoasă – profilul buzelor şi decor - a fost datată în secolul X.
Cpl.4, S2, c.27-28. A fost observat la -0,40 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, complexul pierzându-se în profilul de S al secţiunii. Formă locuinţei era rectangulară cu colţuri rotunjite, cu dimensiunile de 2,60 m x 2 m. Vatra, observată la adâncimea de 1,05 m, avea diametrul maxim de 0,50 m. Grosimea arsurii vetrei era de 2 cm. Pe laturile de sud şi nord, aproximativ pe mijlocul acestor laturi, se observau două gropi de pari, cu diametre de cca 0,30-0,40 m, săpate cca. 0,10-0,15 m sub nivelul podelei locuinţei. Înspre colţul de SE al locuinţei, pe latura sa de S, se afla un cuptor cotlonit, cu gura către N. Din gura cuptorului şi până la vatra locuinţei menţionată mai sus, pe o direcţie aproximativ SE-NV, se observa o zonă de pământ ars la roşu, cu dimensiunile 1,60 x 0,35/0,50m. Cuptorul locuinţei avea o formă pătrată, cu colţuri rotunjite, cilindric în secţiune. Dimensiunile vetrei cuptorului erau de 0,40 x 0,35 m, cu o grosime a vetrei sale de 4 cm. Înălţimea cuptorului pe interior, măsurată de la patul vetrei era de 0,26 m. El se îngusta la partea superioară, căpătând dimensiunile (la interior) de 0,30 x 0,31 m. Umplutura sa era asemănătoare cu cea a întregii gropi a locuinţei: un sol castaniu cu lentile de lut galben crud, pigmenţi de cărbune şi arsură. Materialul arheologic cules din umplutura gropii locuinţei şi de pe fundul său, este constituit din fragmente ceramice, un ciocan mic din fier, un fragment de zgură (0,96-1 m adâncime, la baza Cpl.4), bucăţi de pământ ars. Ceramica este reprezentată de patru fragmente de vase borcan, de dimensiuni mai mari, cu pereţii groşi, din pastă nisipoasă. Cele două buze sunt evazate, cu marginea rotunjită sau teşită, decorate cu unul sau mai multe fascicole de linii în val, amplasate pe umăr. Una dintre cele două panse este acoperită cu linii orizontale, fine. Complexul, pe baza ceramicii, a fost datat în secolul IX.
Cpl.5, S3, c.15-16
Cuptorul, sesizat la adâncimea 0,30 m, avea diametrul de 1,15 m (N-S) şi 1,10 m (E-V). Partea superioară a cupolei probabil că s-a prăbuşit în vechime ceea ce a dus la utilizarea interiorului Cpl.5 ca şi groapă de gunoi. Grosimea arsurii pereţilor era de 4-5 cm. Înălţimea păstrată a cuptorului era de 0,85 m.
Cuptorul avea o formă globulară, cu diametrul maxim (1,28 m) surprins la adâncimea de 0,92 m în timp ce pe fundul cuptorului (adâncime 1,35 m) era de numai 1,06 m. Gura boltită a cuptorului se deschidea către S, având o înălţime de 0,60 m şi o lăţime la bază de 0,58 m, o lungime 0,45 m şi arsura pereţilor de 3-7 cm. Cuptorul a funcţionat în sec. XIX şi aparţine aşezării rurale cercetată în anul 2004. Materialelor din umplutura sa – oale borcan, străchini, dar şi recipiente din sticlă cu destinaţie farmaceutică, care par să provină de la spitalul care a funcţionat în vecinătate - pot fi datate la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX.
Cpl.7, S4, c.18-19
Cpl.7 reprezintă resturile unui cuptor distrus. Fragmente din pereţii arşi apar pe profilul de S ca o zonă de dărâmătură de 1,65 m lungime, de la cca 0,17 m la 0,55 m adâncime şi au fost surprinse sub o placă de beton. Restul cuptorului a fost distrus. S-a secţionat groapa sa de acces, având la -0,54 m, adâncimea de secţionare, cu dimensiunile de 0,90 x 2,10m. Baza gropii se afla la 1,21 m adâncime. Groapa de alimentare avea o umplutura compactă de cenuşă. Era probabil contemporan cu Cpl 5.
Cpl 8, S2, c. 1B-1C
Cpl 8 reprezenta foarte probabil baza unei gropi, conţinând material ceramic fragmentar, dar întregibil, spart pe loc, din pastă cărămizie (un vas lucrat cu mâna şi unul lucrat la roată) şi oase de animal (cinci fragmente de oase mari între care două capete femurale de bovideu). Adâncimea de surprinderea gropii, identică cu cea de depunere a materialului, a fost de - 0,81-0,90 m. Complexul a fost datat în secolele II-III.
Cpl 9, S3, c. 45-46 Situat la capătul de V al lui S3, Cpl. 9 a fost surprins la adâncimea de 0,46 m. Complexul avea o formă rectangulară, cu dimensiunile de 2,80 x 0,60 m şi intra în profilul de S. Umplutura sa era compactă, slab pigmentată cu lipitură arsă, cărbune şi lut galben crud. Din solul de umplutură au fost culese câteva fragmente ceramice, de culoare cărămizie lucrate la mână şi fragmente de crustă de vatră 1,5 x 3 cm (1,5 grosime). Pe baza materialului ceramic, Cpl 9 a fost atribuit epocii bronzului, fără a se putea face alte precizări.
Cpl 11, S3, c.23
Cpl 11 a fost observat în acelaşi timp ca şi Cpl 5, fiind localizate la numai 10 m unul de celălalt. Adâncimea de observarea a fost aproximativ aceeaşi (0,40-0,50 m), aceeaşi, ambele fiind distruse în partea superioară de lucrările agricole. Diametrul exterior al cuptorului la surprindere (partea superioară a cuptorului) era de 0,90 m, pereţii având o grosime de cca. 3-4 cm. Cuptorul a fost secţionat pe direcţia SE-NV, surprinzându-se astfel groapa de alimentare şi gura cuptorului (lată de 0,80 m şi înaltă de 0,26-0,40 m, lungimea 0,64 m). Umplutura sa, la partea superioară, formată dintr-un sol brun compact avea cca. 0,20-0,30m grosime. Mai jos, până la fundul sau, aflat la 1,44 m adâncime, cuptorul a fost plin de cenuşă de lemn, cu granulaţie mare de o culoare negru intens. Aproape de fundul cuptorului au apărut 5 bucăţi de cărămizi şi o cărămidă întreagă (dimensiuni: 28x13x8 cm), cu ştampilă de fabrică (E2I) de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. La secţionare au fost notate înălţimea păstrată de 0,98 m şi diametrul vetrei de 1,62 m. Acesta este de altfel şi diametrul maxim al cuptorului, care avea o formă de sac (formă tronconică în profil), fiind uşor deformat în partea de sus. Pereţii sunt mai puţin arşi decât cei ai cuptorului Cpl 5 (până la 0,30 m înălţime nu se observă urme de ardere, lutul rămânând galben). Cuptorul a funcţionat în secolul XIX şi aparţine aşezării rurale cercetată în anul 2004.
Cpl.12, S5, c.36-37
Cpl.12 reprezintă groapa unei locuinţe cu o treaptă, având o lungime maximă de 3,30 m la profilul de N şi lăţimea observată în S5 de cca 1,40 m. Avea în plan o formă aproximativ rectangulară (axul lung pe direcţia E-V). Adâncimea pe profil de la care s-a observat partea superioară a Cpl. 12 a fost de -0,40 m-0,45 m, de la partea superioară a depunerii de sol cafeniu. Umplutura era un sol castaniu (având aceeaşi culoare ca şi stratul geologic din care pornea groapa) cu fragmente mici de lipitură arsă, pigmenţi de cărbune (cca 3 cm lungime) şi foarte mici fragmente de lut galben. În umplutura gropii au apărut şi câteva fragmente ceramice, aparţinând epocii bronzului.
Cpl.13, S5, c.30-32
Cpl.13 reprezintă groapa unei locuinţe surprinsă la profilul de N la 0,75 m faţă de nivelul actual de călcare, având în S5 o lungime de 3,33 m şi o lăţimea este de 1,70 m. Pe partea de N, limita complexului a fost distrusă de o groapă de gunoi contemporană. Fundul Cpl 13 se găsea la -0,85 m faţă de nivelul de călcare. Umplutura gropii conţinea fragmente de chirpic arse şi urme de pereţi descompuşi. În centrul laturii de S a Cpl 13, a fost observată o groapă de par cu diametrul de cca. 0,40-0,60 m, ce cobora 10 cm faţă de nivelul de călcare al locuinţei. Pe latura de E, la 0,68 m a fost identificat un cuptor. Latura propriu-zisă de S avea 2,43 m lungime, restul de 0,90 m fiind alocaţi spaţiului cuptorului. Grosimea peretelui cuptorului era de 3-8 cm. Conturul cuptorului a fost surprins complet în grund la -0,65 m. El avea o formă rectangulară cu colţurile rotunjite. Dimensiuni sale la surprindere erau de 0,54 m (N-S) x 0,34 m (E-V). Mai jos, cuptorul se îngusta, dimensiunile sale devenind 0,37 m x 0,22 m (la gură) şi 0,37 x 0,26 m (la fund).Gura era orientată către N, fundul său fiind la -0,84 m. Pe fund, deasupra crustei de vatră (groasă de 2 cm) se găsea un strat de 2 cm de cărbune şi cenuşă. Lângă cuptor, către V, la -0,87 m adâncime, s-a conturat o groapă de 0,70 m lungime (E-V) x 0,52 m, de forma unei pere. Adâncimea gropii a fost de cca 10-15 cm, pare să se fi format în urma curăţării cenuşii scoase din cuptor. Aşa se explică forma şi adâncimea (groapa fiind mai curând o alveolare). Umplutura sa era neagră, cu mult cărbune şi cenuşă, în care au apărut mai multe fragmente ceramice de dimensiuni mici. Cu excepţia unei panse, cu linii lustruite, orizontale şi verticale, dispuse în reţea, inventarul ceramic este format numai din fragmente ceramice de vase borcan, din pastă nisipoasă. Au fost descoperite patru buze cu marginea rotunjită, decorate pe umăr cu un fascicol de linii în val, sub care începe o reţea de linii orizontale. Pe cele 10 panse se poate observa că liniile orizontale acoperea aproape toată suprafaţa vasului. Singurele două fragmente de bază nu prezintă urme de mărci. Studiul materialului ceramic rezultat permite datarea în secolul X.
Cpl.15, S5, c. 25-26.
Cpl.15 reprezintă o groapă, surprinsă în profilul de S al secţiunii S5, la adâncimea de 0,69 m, chiar de la limita inferioară a solului castaniu. Partea superioară a gropii a fost distrusă de lucrări agricole. Avea o formă circulară cu diametrul de 1,10 m. În profil, groapa avea o secţiune aproximativ trapezoidală, subţiindu-se puţin în centru. Umplutura sa era formată dintr-un sol castaniu amestecat cu lut galben şi cărbune, dar şi câteva fragmente ceramice de la vase borcan lucrate din pastă nisipoasă: un fragment de buză cu marginea rotunjită, un umăr pe care se afla un fascicol de linii în val incizate adânc, sub care s-au trasat linii orizontale cu pieptenele, trei panse cu linii în val şi un fragment de fund, fără marcă . Pe baza vaselor borcan, grosimea pereţilor şi decor, groapa a fost datată în secolul X.
Cpl.17, S4, c.24-25
Este o groapă circulară, cu diametrul de cca. 1,30-1,40 m, surprinsă la -0,70 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutură sa era compactă, dură, castanie, uşor pigmentată cu cărbune şi lipitură. Avea o adâncime păstrată de cca. 1,10 m. Ceramica recoltată este reprezentată de trei fragmente de vase borcan confecţionate din pastă nisipoasă, panse decorate cu incizii orizontale pe toată suprafaţa corpului cât şi cât şi de o buză de oală, lucrate din pastă cenuşie, cu buza rotunjită. În umplutură au apărut câteva oase de mari dimensiuni (bovideu) şi fragmente de lipitură de perete ars de cca. 5-10 cm grosime. A fost datată în secolul X.
Cpl.18, S1, c.38-39
Era o locuinţă semi-adâncită, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, având laturile de 2,62 m (N - S) şi 2,84 m (E - V). A fost observată la -0,14 -0,20 m faţă de nivelul actual de călcare şi a fost cercetată pe o adâncime de cca 0,50 m. Umplutura ei era formată din pământ cenuşiu amestecat cu concreţiuni calcaroase, puţin cărbune, fragmente de lipitură arsă, fragmente ceramice şi multe bucăţi de zgură. În colţul de NE se afla cuptorul, cotlonit în perete. Gura sa era orientată spre S, baza avea o formă trapezoidală (0,45 m x 0,54 m) şi o grosime a peretelui de cca. 2 cm. Locuinţa a fost datată în secolul X, pe baza materialului ceramic reprezentat, în exclusivitate, din patru fragmente de pansă, din pastă nisipoasă, de la vase borcan, decorate cu incizii orizontale pe toată suprafaţa corpului. Unele dintre ele prezintă urme de ardere secundară la interior.
Cpl. 21, S9, c.10
În profilul de E al secţiunii S9, la adâncimea de 0,53 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost observat un vas de dimensiuni medii spre mari (diametru bază = 0,23m, diametru maxim=0,29 m, înălţime păstrată=0,27 m, grosime perete vas=1-1,5 cm), păstrat numai pe jumătate. Fusese distrus de un deranjament anterior greu de precizat. Partea sa superioară se afla în stratul brun iar baza sa în cel galben lutos. A fost probabil depus într-o groapă de dimensiuni foarte apropiate de cele a vasului, fiind astfel imposibil de observat. Este un vas lucrat cu mâna, de culoare cărămizie. Sub nivelul său au fost observate alte două fragmente ceramice aparţinând unui alt vas. Vasul a fost încadrat epocii bronzului.
Cpl.24, S9, c.27
Cpl.24 a fost surprins doar parţial, fiind o groapă de dimensiuni mici ce intra în profilul de E al secţiunii. Ea pornea de sub nivelul de sol brun cu fragmente de cărămizi şi pigment de var având fundul în stratul galben lutos. Adâncimea sa era de 0,52-0,58 m, având la bază un diametru (pe profil) de cca. 0,75m. În grund forma sa părea un segment de cerc. Pe fund, Cpl 24 avea un strat de cenuşă de grosime variabil de 12 cm - 7 cm. Materialul arheologic rezultat (fragmente ceramice) sugerează datarea complexului în secolul XIX.
Cpl.28, S11, c.15
Vas de mari dimensiuni, observat la nivelul 0,70-0,90m şi având fundul la 1,10 m. Diametrul său maxim era de cca 0,50-0,55 m. Partea superioară a vasului apărea într-un sol compact, de culoare brun-negru, având fundul în solul galben lutos. În interiorul acestui vas se aflau fragmente ceramice provenind de la alte vase. A fost datat ca Hallstatt B.