Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Str. Mieilor „Staţia de Epurare | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 62618.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Pantelimonu
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Str. Mieilor „Staţia de Epurare
Sector:
Cartaş – cuptor Panaitescu
Toponim:
Ulmetum
Localizare:
| 62618.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Grigoruţă | Oana | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Nopcea | Cătălin-Mircea | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
Raport:
Conform contractului de cercetare arheologică încheiat între MINA Constanţa şi Primăria comunei Pantelimon, s-au executat săpături pe terenul situat în satul Pantelimonu de Sus, în capătul str. Mieilor, pe un amplasament unde se propune construirea unei staţii de epurare a apei provenite din sistemul de canalizare al localităţii. Terenul supus cercetării este situat în marginea de est a localităţii, lângă proprietatea Cartaş Mircea, şi este cunoscut lumii arheologice sub denumirea convenţională de sectorul ”Cartaş-cuptor Panaitescu”. Cercetările arheologice efectuate aici, începând cu anul 2010, au evidenţiat urme de locuire importante din perioada romană (sec. II-IV, probabil vicus Ulmetum) şi mai ales din epoca medievală timpurie (sec. VIII-X). În apropiere este cunoscut, de asemenea, un cuptor pentru ars materiale de construcţii, cercetat de A. Panaitescu în anul 1980.
Cercetarea a avut drept scop descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului investiţiei şi identificarea nucleelor de locuire din perioadele romană şi medievală timpurie, bine documentate în cercetările sistematice anterioare.
În urma cercetării au fost identificate 36 de complexe arheologice, încadrate cronologic după cum urmează: sec. II-III (3); sec. IV-V (7); sec. VI (11); sec. VIII-X (5); sec. XVII-XVIII (4); restul
reprezentând gropi menajere contemporane sau complexe cu inventar atipic. Pe ansamblu, acestea constau în: şanţ de delimitare sau pentru scurgerea apei şi gropi pentru întrebuinţări diverse (sec. II-III); gropi de forme diferite pentru întrebuinţări diverse (sec. IV-V); gropi pentru extragerea pământului galben şi complexe cu funcţionalitate incertă (sec. VI); locuinţe adâncite şi gropi de diverse întrebuinţări (sec. VIII-X), locuinţe şi gropi (sec. XVII-XVIII).
Suprafaţa a fost împărţită în şapte secţiuni (S I– S VII, fiecare având o lungime de 23 m şi o lăţime de 3 m), cu martori de 1 m între ele (eliminaţi ulterior). S-au practicat cinci casete, dintre care trei dispuse către N şi două către S, pentru cercetarea integrală a complexelor C3A, C4, C8, C22 şi C26. În colţul de V terenul se prezenta mai ridicat, din cauza resturilo0r0 0menajere de epocă modernă, care atingeau pe alocuri chiar şi o grosime de 0,50 m. Din acest motiv, există diferenţe în ceea ce priveşte cota pământului steril. Dacă spre SE şi S terenul prezintă o pantă uşoară, la limita de V săpătura a relevat existenţa unei râpe naturale, desfăşurată către S şi
V. Prin urmare, aproape toate straturile identificate pe restul suprafeţei cercetate capătă aici o grosime mai mare.
Stratigrafia generală a sectorului era următoarea: nivel vegetal (grosime medie circa 0,10- 0,20 m); strat modern, cu o grosime ce varia între 0,15 şi 0,50/0,60 m; nivel otoman, cu o grosime ce varia între 0,05 şi 0,40/0,45 m (abia sesizabil în jumătatea de N a suprafeţei); strat de pământ brun / brun- negricios uşor dens sau de consistenţă granuloasă, pigmentat cu alb, cu o grosime ce varia între 0,20 şi 0,50 m (caracterizat prin prezenţa de materiale de perioadă romană târzie, bizantină timpurie şi medievală timpurie); pământ brun steril, cu o grosime medie de 0,15 m; pământ galben viu (loess) surprins la
-0,75/0,80 m (limită N suprafaţă), -0,60/0,65 m (zonă C
2, C 6), -1,40/1,50 m (secţiunea S VII).
Suprafaţa era traversată de la V către E, în pantă descendentă, de o „platformă” destul de lată, realizată din pietre de dimensiuni variate, al cărei scop rămâne a fi pe deplin înţeles prin cercetările viitoare. Pe porţiunea aferentă secţiunii S VII, stratul de pietre urmează panta mai abruptă şi atinge grosimea maximă de 0,40-0,50 m, în acest loc fiind folosite pietre mai mari. În rest, nu depăşea 0,30 m. Printre pietre s-au găsit fragmente ceramice majoritar de perioadă medievală timpurie (sec. VIII- X), dar nu lipsesc cele de epocă romană târzie (sec. IV-V) sau bizantină timpurie (sec. VI), câteva fragmente de râşniţă, ţigle şi cărămizi. În anumite zone, după îndepărtarea pietrelor, au fost conturate gropi de par, care prezentau încă urme ale lemnului putrezit. Acestea par a fi însă de dată mai recentă, ştiut fiind faptul că în zonă a funcţionat cel puţin o stână.
„Platforma” funcţiona cumva ca limită de N a depunerilor consistente de perioadă otomană (sec. XVII-XVIII), dispuse către S şi surprinse în toate secţiunile, cu o concentrare în S I, S III, S IV şi S V. Materialele descoperite sunt variate, fiind reprezentate categorii precum ceramică (smălţuită),obiecte de metal, monede (majoritar akçe) sau oase, extrase din straturi de pământ afânat (cenuşos-gri) amestecat cu bucăţi de cărbune, chirpici, arsură, cenuşă şi resturi de natură organică. De remarcat prezenţa în nivelul otoman a obiectelor de epocă romană târzie şi bizantină timpurie (majoritare în zonele cu complexe datate în această perioadă), a căror poziţie nu poate fi decât secundară.
„Platforma” este anterioară depunerilor, deoarece acestea o acopereau, în majoritatea locurilor aproape imediat peste, dar în secţiunea S VII exista o diferenţă de nivel chiar şi de 0,50 m.
În urma cercetării efectuate pe amplasamentul viitoarei staţii de epurare a localităţii Pantelimonu de Sus, putem trasa următoarele concluzii: locuirea aparent restrânsă în perioada romană timpurie, concentrată în apropierea şanţului C5, indică caracterul marginal al acestui spaţiu în cadrul aşezării existente atunci; o activitate mai intensă în zonă se constată începând cu sec. IV, pentru a atinge apogeul în sec. VI, prin realizarea unor amenajări în pantele naturale, aflate probabil în legătură cu activitatea meşteşugărească desfăşurată la refacerea fortificaţiei de către Iustinian; după dezafectarea fortificaţiei, în zonă îşi fac apariţia comunităţi specifice perioadei medievale timpurii, ale căror urme (bordeie) apar uneori în asociere cu cele specifice sec. VI, poate semn al unei apropieri nu foarte îndepărtate în timp între cele două perioade; precum în cazul zonei de sud a fortificaţiei, locuirea din perioada otomană în acest punct se remarcă printr-o abundenţă de resturi menajere, grupate către vale, în care au fost antrenate şi obiecte specifice altor perioade, dar mai numeroase cele din sec. IV-VI.
Dintre materialele de interes arheologic descoperite în perimetrul cercetat, amintim: fragmente ceramice lucrate la roată (amfore, oale, ulcioare, castroane, boluri, farfurii, platouri etc.) şi cu mâna (cu sau fără decor alveolat), unele arse secundar, fragmente de opaiţe, fusaiole din lut, fragment dintr-un capac de amforă cu inscripţie în limba greacă, capace realizate din ceramică şi cărămizi, lamă de silex;, fus de os, pahare de sticlă fragmentare, fibule din bronz şi fier, disc din bronz decorat pe o parte, catarame din bronz (una de tip
„Sucidava”), monede, obiecte din fier, plumb rezidual, lupe de fier, zgură, materiale de construcţii fragmentare (cărămizi, ţigle şi olane), resturi osteologice de origine animală etc., din secolele II- VI; fragmente ceramice arse oxidant (ornamentate cu linii incizate orizontale sau în val) sau în atmosferă reducătoare (ornamentate cu linii lustruite simple sau dispuse în reţea), fusaiole din lut, greutăţi circulare fragmentare, gresii pentru ascuţit obiecte din metal, materialul faunistic etc., specifice sec. IX şi primei jumătăţi a sec. X; fragmente ceramice smălţuite de culoare verzuie, gălbuie, roşiatică etc., pipe fragmentare, obiecte diverse din bronz şi fier; monede, resturi osteologice de provenienţă animală, din sec. XVII-XVIII.
Materialul rezultat a fost depozitat la MINA Constanţa.