Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetatea Ulmetum | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 62618.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Pantelimon
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Cetatea Ulmetum
Sector:
Sector Extra Muros Sud
Localizare:
| 62618.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Nopcea | Cătălin-Mircea | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Talmaţchi | Gabriel | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
Raport:
În urma numeroaselor cercetări de teren efectuate recent la Ulmetum, au fost identificate mai multe zone cu potenţial arheologic. Una dintre acestea se află în valea pârâului Pantelimon, la aproximativ 80 m SE de poarta de SV a fortificaţiei. Punctul reprezintă o pantă lină şi îngustă, cu aspect de val de apărare, paralelă cu incinta de S. La suprafaţa terenului se puteau observa două pete mari de nuanţă gri-cenuşos cu materiale arheologice abundente, una dispusă spre capătul de E şi una spre capătul de V al pantei. Situaţia a determinat crearea unui nou sector de cercetare, Extra Muros Sud, care va include pe viitor şi alte puncte identificate în apropiere de acesta.
În dreptul petei dinspre capătul de E au fost trasate două secţiuni paralele, S I şi S II, orientate aproximativ E-V (de-a lungul pantei), cu dimensiunile de 12 x 2 m, despărţite de un martor lat de 1,00 m, fiecare fiind împărţită în patru carouri de 3 x 2 m, cu numerotare de la V spre E. Astfel, cercetările au acoperit o suprafaţă totală de 60 m2, cu o adâncime medie de -0,60/0,70 m. Se pare că această zonă a fost amenajată ca o terasă, a cărei locuire este confirmată de prezenţa unui nivel de călcare antic şi a unui segment de fundaţie din pietre legate cu pământ, ambele asociate cu perioada romană târzie (sec. al IV-lea). După dezafectarea clădirii, peste terasă s-au depus în timp două straturi mari, uşor observabile, cu multiple resturi menajere (fragmente ceramice, materiale de construcţii, obiecte de metal etc.). Primul prezintă materiale datate majoritar în a doua jumătate a sec. al IV-lea, fără a depăşi sec. al V-lea. În schimb, ultimul strat este asociat cu sec. al VI-lea. În carourile 1-2 ale celor două secţiuni s-a identificat un rest de fundaţie, implantat în depunerile corespunzătoare sec. al VI-lea. De asemenea, în S II, caroul 4, s-a mai cercetat parţial o groapă de formă circulară, cu fundul atins la cota de -2,40 m sub nivelul actual, realizată după ce terasa nu mai era vizibilă, probabil în sec. V-VI. Pământul galben viu (loess) a fost surprins doar în colţul de NV al S I, la cota de -0,60 m.
Alte trei secţiuni au fost trasate în cealaltă zonă de interes, dispuse paralel, însă cu orientare N-S, pentru a surprinde stratigrafia pantei. Acestea au avut dimensiunile iniţiale de 10 x 3 m, fiind despărţite prin martori cu lăţimea de 1,00 m, fiecare fiind împărţită în cinci carouri de 2 x 3 m, cu numerotare de la N spre S. Descoperirile efectuate au determinat eliminarea martorilor, precum şi prelungirea tuturor secţiunilor către S cu echivalentul unui carou, a S III cu 2,00 m către N şi a carourilor 3-6 din S IV cu 1,30 m către E. Cercetările au acoperit o suprafaţă totală de 148,4 m2. Pământul galben viu (loess) a fost surprins la -0,10 m în partea superioară a pantei, având o cădere treptată către vale. În partea opusă, către fortificaţie, a fost cercetat parţial un şanţ care pare a avea dimensiuni considerabile şi scop defensiv. Cea mai importantă descoperire o reprezintă însă identificarea unei necropole, asociată cu prima perioadă majoră de funcţionare a fortificaţiei. În total, au fost cercetate zece morminte de înhumaţie (M 27-36). Şapte dintre acestea sunt de tip cu groapă de acces şi firidă laterală, cu orientare V-E sau aproximativ. Unele aveau firida blocată cu cărămizi ori pietre. Contemporaneitatea acestora este sugerată şi prin inventar: mărgele de sticlă polifaţetate sau sferoidale.
Celelalte trei morminte au fost descoperite în secţiunea S IV, într-un complex de mari dimensiuni (7,50 x 3,15 m), cu aspect de catacombă, dar a cărui destinaţie iniţială ar fi fost mai degrabă extragerea pământului galben şi/sau refugiu. Acesta a fost săpat dinspre vale, cu un culoar de acces, lat de cca. 1,00 m, către o încăpere cu boltă, nivelul de călcare din interior aflându-se la cota de -3,00 m. După dezafectare, în capătul acesteia, s-a depus primul defunct (M36), fără inventar, într-o firidă blocată cu 16 cărămizi şi orientare SE-NV. Aproximativ la nivelul de săpare al firidei au mai fost descoperite resturile deranjate de la un alt defunct, poziţionat similar cu cel din grupul de morminte din exteriorul complexului. Deasupra acestuia, într-o nişă superficială şi peste umplutura care îl acoperea, se afla un mormânt (M29), cu aceeaşi orientare, dar cu inventar specific epocii migraţiilor (al doilea sfert al sec. al V-lea).
Stratigrafia complexului în care au fost implantate mormintele M29 şi M36 sugerează prăbuşirea bolţii, moment care a produs şi deranjarea unor morminte mai vechi, inclusiv două morminte de copii, ale căror oase şi elemente de inventar au fost recuperate de la adâncimi diferite. Golul creat a fost umplut intenţionat cu resturi menajere, care acopereau inclusiv defunctul din M29. Acestea constau în fragmente ceramice romane timpurii (sec. II-III) şi romane târzii (sec. IV-V), apropiate din punct de vedere cantitativ, obiecte de metal, etc. O parte din materialele romane timpurii au fost antrenate în urma prăbuşirii, stratul de cultură fiind identificat în secţiunile adiacente. Este posibil ca această necropolă să fi avut două faze, unul dintre morminte (M28) fiind secţionat la amenajarea complexului masiv, în prima jumătate a sec. al V-lea (terminus post quem 425-435).