Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Fortificaţii; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 62618.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Pantelimon
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Cetate
Toponim:
Ulmetum
Localizare:
| 62618.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Talmaţchi | Gabriel | responsabil | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Băjenaru | Constantin | responsabil sector | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Nopcea | Cătălin-Mircea | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Petcu | Radu | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
Raport:
Sector Sud (bazilică)
Constantin Băjenaru, Dan Vasilescu, Cătălin Mircea Nopcea, Radu Petcu
Ca şi în anul 2017, săpăturile din sectorul de Sud au avut drept obiectiv în campania 2018 finalizarea cercetării spaţiilor de la Vest şi de la Nord de bazilica paleocreştină, cu scopul de a pregăti extinderea pe viitor în sectorul ocupat de edificiul cercetat aproape integral de Vasile Pârvan în 1913-1914 (praetorium).
Săpăturile s-au concentrat îndeosebi pe suprafeţele I 40-46 şi H 40-46, între strada de la N de bazilică şi praetorium. Pentru perioada N1 (sec.VI) au fost descoperite resturile unei noi locuinţe cu ziduri din piatră legată cu pământ, demantelate până aproape de nivelul de călcare, precum şi o structură de formă semiovală, al cărei rol este mai greu de desluşit. Acestea se adaugă unor crâmpeie de ziduri din aceeaşi fază târzie, situate în apropierea fostului praetorium, înregistrate în campaniile precedente.
Surprinde încă o dată frecvenţa extraordinară a gropilor, databile mai ales în faza N3 (prima jumătate a sec. V). Unele complexe (G 85, G 86, G 87, G 101, G 102, G 103) au oferit un bogat material ceramic şi numismatic, care marchează puncte de reper importante pentru cronologia intramurană. O situaţie specială este întâlnită de-a lungul zidului de S al praetorium-ului, unde se înşiră mai multe gropi adânci din faza N3 (complexele G101, G102, G 103, G 9, G 105, G 106), toate aproape lipite de zidul de mortar al edificiului; prezenţa acestor complexe constituie un argument în plus pentru dezafectarea parţială şi pierderea caracterului iniţial al acestui edificiu în perioada de maximă extindere a locuirii în spaţiul fortificat (sec. V).
În suprafaţa L 45-47 s-a documentat mult mai bine complexul A26, datând din perioada iniţială de locuire în cetate - faza N4 (structură rectangulară parţial adâncită, cu podea de lut şi gropi de par, având ca anexe cuptoare realizate din piatră şi cărămizi legate cu pământ). În campania din acest an s-a identificat un al patrulea cuptor, suprapus de un zid din faza N2. În interiorul cuptorului a fost depus un craniu uman fragmentar (de copil), semn al tulburărilor produse în cetate la finalul fazei N4 (sfârşitul sec. IV). Complexul este deranjat parţial de două gropi târzii (G 78 şi G 79), iar la rândul său suprapune o groapă de preparare a varului/mortarului (complexul A 30), care poate fi pusă în legătură cel mai probabil cu momentul de construcţie al praetorium-ului (undeva în prima jumătate a sec. IV).
O situaţie interesantă a fost înregistrată în apropiere de strada care lonjează bazilica, prin identificarea unui nou mormânt de înhumaţie în spaţiul inramuran (M 26). Observaţiile permit încadrarea cronologică sigură la sfârşitul sec. IV, eventual începutul sec. V, defunctul fiind depus într-o groapă puţin adâncită în umplutura unei fossa de mari dimensiuni (complexul A 11), datând cel mai probabil din faza de construcţie a fortificaţiei.
Sector Sud-Vest
Gabriel Mircea Talmaţchi, Dan Vasilescu
Cercetările din 2018 au vizat zona extramuros aferentă turnului patrulater de S-E (T8). În 2017 am decis împărţirea acestei zone în două suprafeţe (A - la E de turn; B - la S şi V de turn), care includeau şi secţiunile trasate anterior, dispuse paralel (E-V) sau perpendicular (N-S) pe incintă. Tot atunci a fost prelungită suprafaţa B către S, până la 15 m distanţă de incintă. Obiectivul principal al campaniei 2018 l-a constituit prelungirea suprafeţei A, pentru alinierea profilului de S al celor două suprafeţe. Astfel cercetările au în vedere acum o suprafaţă totală de 382,5 m2. Ca o completare firească a noii strategii, am decis păstrarea sistemului iniţial de săpătură bazat pe secţiuni, numerotate de la V la E, adaptat la suprafeţele stabilite în 2017: suprafaţa A cuprinde acum secţiunile S IV, S VI şi S VII, iar S I, S II şi S III corespund cu suprafaţa B (fiind luat în calcul şi turnul T 8). Toate sunt dispuse perpendicular pe incintă, însă doar S I şi S VII îşi păstrează numărul şi poziţia iniţială (nota 78). Fiecare secţiune este împărţită în cinci carouri, având dimensiunile de: 3 x 3 m (S I, S II, S III); 3 x 3,50 m (S IV); 3 x 4,00 m (S VI, S VII). Aşadar, în 2018 au fost prelungite secţiunile S IV, S VI şi S VII către S, pe o suprafaţă totală de 24 m2, cu o adâncime variabilă de - 1,00/1,10 m faţă de nivelul actual.
Cercetările în cele trei secţiuni au pornit de la nivelul actual, fiind îndepărtat pământul rezultat din săpăturile anterioare (în S IV şi S VI), vegetalul, nivelul otoman şi dărâmătura turnului, până la nivelul de călcare asociat sec. VI. Datorită descoperirilor din campania 2017 am fost nevoiţi să păstrăm un martor intermediar (E-V) între săpăturile vechi şi extindere. Profilul obţinut a confirmat observaţiile stratigrafice din campaniile anterioare (2015, 2017), dar a adus şi completări. Astfel, toate straturile urmează panta naturală a terenului către S şi E, iar grosimea lor variază în funcţie de îndepărtarea de turn. Ultimul nivel de călcare, asociat cu perioada de funcţionare a fortificaţiei, a fost surprins la cota de - 1,30/1,35 m în S IV (lângă turn) şi la - 0,90/1,00 m în S VII. Acesta constituia drumul către valea actualului pârâu Pantelimon. După dezafectarea fortificaţiei, turnul s-a prăbuşit treptat către pantă, o bucată compactă din acesta fiind surprinsă în S VI, adâncită în nivelul de călcare amintit. În ceea ce priveşte dărâmătura, am sesizat o diferenţă de culoare a mortarului prezent în ea: gălbui în imediata apropiere a turnului (S IV) şi albicios concentrat în S VI. Putem deduce că s-a folosit un mortar diferit în funcţie de părţile componente ale turnului (bucata compactă prăbuşită făcea parte sigur din elevaţie). Nu excludem posibilitatea ca această diferenţă să reprezinte o dovadă indirectă a refacerii din timpul lui Justinian I (540/550), care nu s-a realizat a fundamentis, după cum relatează Procopius. Întreaga dărâmătură a fost acoperită în timp de un strat alcătuit dintr-un pământ granulos sau uşor întărit de nuanţă negricioasă, cu pietricele şi bucăţi mici de mortar în componenţă (abandon/vegetal post-antic). Acesta era suprapus de nivelul otoman (sec. XVI-XVIII), care se aşternea aproape direct pe dărâmătură în apropierea turnului. Putem afirma cu certitudine că mare parte din resturile menajere asociate acestui nivel au fost aruncate dinspre turn şi incintă. Primul strat depus (gălbui-maroniu şi afânat în general) se concentra lângă turn, în timp ce al doilea strat (cenuşos-gri afânat sau uşor întărit) se menţinea chiar şi la 10 m distanţă de turn. Şi de această dată am regăsit în cele două straturi materiale romane târzii şi bizantine timpurii (majoritare) antrenate.
În acest an au fost vizate şi suprafeţele deja deschise, urmărind completarea informaţiilor obţinute anterior, precum şi identificarea unor complexe aflate sub stratul de dărâmătură al incintei şi turnului. Pornind de la V spre E, ne-am adâncit pe anumite porţiuni în secţiunile S I, S II şi S III, care totalizează 70,7 m2 (la o adâncime maximă de - 2,40 m faţă de nivelul actual). Cele mai importante rezultate sunt identificarea a trei complexe: în S I, caroul 2, un posibil şanţ roman timpuriu (sec. II-III), secţionat de fundaţia laturii de V a turnului T8 şi de două gropi târzii, care poate fi asociat cu o descoperire mai veche (nota 79); în S II, caroul 5 un rest de fundaţie a unei clădiri desfăşurată aparent către E şi datată preliminar în sec. IV-V; în S III, caroul 4, un complex adâncit (groapă?), cu materiale databile în a doua jumătate a sec. VI.
La E şi S-E de turn au fost continuate cercetările la trei gropi începute în 2017: G 4 (S VI, carourile 4-5), G 5 (S VI, caroul 3) şi G 6 (S VI, caroul 3). Dacă pentru ultimele două aveam datarea stabilită anterior, anul acesta am reuşit să obţinem elementele necesare atriburii complexului G 4 tot perioadei bizantine timpurii (sec. VI). Reţinem prezenţa unui număr mare de pietre în umplutura acestuia, unele fasonate, precum şi a unui schelet de animal (câine?). Printre materialele arheologice rezultate predomină fragmentele ceramice (romane timpurii şi târzii, bizantine timpurii, medievale târzii), resturi osteologice animaliere şi obiecte mărunte din metal. Materialul numismatic constă în 43 de monede, databile majoritar în sec. IV, dintre care remarcăm piesele emise de Leo I (nummus, a. 457-474) şi Mauricius (1/2 follis, a. 582/583).
Sector „Cartaş-cuptor Panaitescu”
Cristina Talmaţchi
În campania de săpătură arheologică sistematică din 2018 a fost continuată cercetarea aşezării medievale timpurii, aflată la sud-vest de cetatea Ulmetum. Aceasta a vizat partea de nord a perimetrului supus cercetării, scopul fiind identificarea de noi complexe specifice perioadei, stabilirea densităţii de locuire a zonei şi conturarea unei planimetrii a aşezării, dacă noile date permit. În acest sens, a fost realizată o nouă secţiune S 7 (de 7,5 x 4 m), dispusă E-V, în care au fost identificate şi cercetate două locuinţe medievale timpurii, sporind numărul celor înregistrate în această aşezare la opt.
Prima, Cpl. 1/2018, s-a conturat la adâncimea de 0,72 m, sub un zid de perioadă modernă. Acesta era un bordei cu suprafaţa de 3,25 x 2,80 m, care prezenta în jumătatea vestică o vatră deschisă împrejmuită cu pietre. Vatra era adâncită, comparativ cu restul suprafeţei interioare, cu 0,14 m. Podeaua bordeiului, groasă de 0,04 m, era din lutuială, iar intrarea se afla pe latura de est. Deasupra podelei se afla un strat consistent de cenuşă, fapt ce arată că utilizarea bordeiului a încetat în urma unui incendiu. Din inventarul acestuia amintim trei fusaiole din lut, numeroase fragmente ceramice arse oxidant sau în atmosferă reducătoare (provenind de la oale şi castroane) şi material faunistic.
În timpul cercetării Cpl. 1/2018 s-a constatat că partea de vest a acestuia a tăiat un alt complex, ce s-a dovedit a fi tot o locuinţă medievală timpurie, numită convenţional Cpl. 2/2018. Spre deosebire de Cpl. 1, aceasta nu a fost săpată în loess şi nici nu a fost incendiată. Ea a fost cercetată pe o suprafaţă de 3,35 x 3,10 m, intrând parţial sub profilurile de vest şi nord. Cpl. 2/2018 prezenta podea din lutuială, groasă de 0,03 m şi două găuri de par dispuse spre latura estică. Din inventarul locuinţei amintim numeroase fragmente ceramice arse oxidant sau în atmosferă reducătoare şi materialul faunistic.
Cercetarea desfăşurată în acest an în sectorul „Cartaş-cuptor Panaitescu” a oferit informaţii importante referitoare la aşezarea medievală timpurie de la Pantelimonu de Sus, din secolele VIII-X. Pentru prima dată a fost constatată suprapunerea a două locuinţe din perioada medievală timpurie. Totodată, a fost observat faptul că locuinţele cercetate până acum nu au fost dispuse la întâmplare, ele respectând, cu mici deviaţii, alinieri E-V şi N-S. Noile rezultate au îmbogăţit catalogul descoperirilor de aici cu încă două locuinţe, cu un bogat material ceramic (constând în vase parţial reîntregibile, fusaiole, rondele şi greutăţi pentru plasa de pescuit), obiecte din os şi material faunistic.
Note:
1.
78 Pentru rezultatele cercetărilor efectuate în aceste două secţiuni, vezi CCA 2007 (2008), p. 220; CCA 2011 (2012), p. 96; CCA 2012 (2013), p. 99; CCA 2015 (2016), p. 66-67.
79 G. Talmaţchi, Un nou depozit monetar provincial descoperit în Dobrogea la Ulmetum-Pantelimonu de Sus (jud. Constanţa), Sesiunea Internaţională „Pontica”, ediţia LI, Constanţa, 3-5 octombrie 2018, Rezumate, p. 26.