Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Biserică;
Cod RAN:
| 62618.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Pantelimonu
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul de Sud (bazilică)
Toponim:
Ulmetum
Localizare:
| 62618.01 |
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vasilescu | Dan | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nopcea | Cătălin-Mircea | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Băjenaru | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Petcu | Radu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Săpăturile din sectorul de Sud au avut drept obiectiv finalizarea cercetării spaţiului de la Vest de narthexul bazilicii paleocreştine şi extinderea către Nord, pentru conexiunea cu celălalt edificiu important din interiorul cetăţii - praetorium. Suprafaţa totală săpată în acest an a fost de aproximativ 150 mp.
Pentru spaţiul de la Vest de narthex metodologia de cercetare a constat în deschiderea unei suprafeţe de 4 x 20 m (suprafaţa M 46-55), care pe parcurs a fost unită cu vechea suprafaţă L 46-55, după eliminarea martorului de 1 m existent. Trebuie spus de la început că zona a fost afectată serios de unul dintre binecunoscutele tranşee efectuate de Vasile Pârvan în spaţiul intramuran în anii 1912-1914. S-a constatat că acest tranşeu este unul dintre cele mai late (aproximativ 5 m lăţime) şi a fost folosit îndeosebi pentru poziţionarea liniei de vagoneţi folosită de Pârvan pentru evacuarea pământului. Săpătura Pârvan a tăiat aproape în totalitate straturile corespunzătoare locuirii din sec. V-VI (mai ales în zona M 52-55 şi L 53-56), lăsând parţial neafectate depunerile din sec. IV (fie nivelul N5, anterior construirii cetăţii, fie nivelul N4, care corespunde cu prima fază de locuire în fortificaţie).
Imaginea de ansamblu obţinută la finalizarea cercetării în acest perimetru permite avansarea ipotezei existenţei unui spaţiu de circa 100 mp liber de construcţii din piatră, aflat imediat la Vest de bazilică, în care s-au practicat numeroase gropi, cele mai multe cu rol de depozitare a proviziilor. Au fost identificate şi cercetate un număr de 25 de gropi, înşirate cronologic începând cu sec. IV şi până în sec. VI, unele dintre ele oferind un bogat material ceramic şi numismatic. Aceste complexe închise constituie bune repere pentru datarea atât a fazelor de locuire intramurane, cât şi a orizonturilor de locuire anterioare construcţiei fortificaţiei.
Astfel, cel puţin patru gropi (G 58, G 63, G 64, G 70) se datează clar în perioada Constantius II - Valens şi corespund unui nivel consistent de locuire situat la Sud de praetorium (o construcţie pentru care deja s-a avansat ipoteza anteriorităţii faţă de fortificaţie). Din gropile amintitie şi din stratul de cultură au fost recuperate numeroase monede din perioada 330-375, cele mai multe de tip GLORIA EXERCITVS, FEL TEMP REPARATIO, GLORIA ROMANORVM şi SECVRITAS REIPVBLICAE. În groapa G 63 s-a găsit un depozit de 6 monede tip GLORIA EXERCITVS din perioada 330-341, care ar putea constitui un indiciu pentru începuturile locuirii de secol IV (perioada constantiniană) pe platoul unde se va ridica mai târziu fortificaţia.
Un alt grup consistent de gropi (G 46, G 47, G 55, G 56, G 57, G 60, G 71) se datează în sec. V, mai exact în fazele corespunzătoare nivelelor N3 (prima jumătate a sec. V) şi N2 (al treilea sfert la sec. V) din stratigrafia intramurană. Acestea sunt în legătură cel mai probabil cu edificiul cercetat parţial în anul 2016 în suprafaţa M 57-63 - o construcţie cu cel puţin două camere, aflată în faţa turnului T9 de pe latura de Sud a fortificaţiei. Alte trei complexe (G 65, G 68, G 69) se datează în faza de început a locuirii intramurane - ultimul sfert al sec. IV şi începutul sec. V (nivelul N4), având în umplutură materialul specific epocii (ceramica de masă şi de uz comun din pastă caolinoasă, amfore egeene şi pontice, ceramică cenuşie lustruită de tradiţie Cernjachov, monede SALVS REIPVBLICAE).
Cel de-al doilea front deschis în sectorul de Sud este spaţiul dintre strada care lonjează bazilica şi edificiul cercetat aproape integral de Vasile Pârvan în 1913-1914 (praetorium). Cercetarea s-a efectuat în suprafeţele L 39-45, K 39-45, J 39-45, I 39-45, de la nivelul lăsat în campaniile precedente (în general nivelul de locuire din sec. VI), cu adâncire prin răzuieli succesive. Principalele rezultate obţinute constau în identificarea unei construcţii din sec. VI (nivelul N1), cu ziduri din piatră legată cu pământ, care a suferit o demantelare profundă către sfârşitul sec. VI sau la începutul sec. VII. S-au delimitat clar două faze de locuire în interior (prin podele de lut sau fragmente de pavaje din cărămizi), locuirea din faza finală oferind un bogat material ceramic. S-a delimitat totodată un spaţiu restrâns între edificiul de secol VI şi praetorium în care au fost practicate numeroase gropi (lăsate deocamdată la stadiul de conturare şi care vor fi cercetate în campania viitoare).
Pentru obţinerea de informaţii mai clare asupra cronologiei depunerilor din zona străzii de la Nord de bazilică s-au efectuat mai multe sondaje în suprafeţele L 46-48, K 46-48 şi J 46-48. Pe baza materialului numismatic abundent în substrucţia străzii de pietriş se poate preciza cu mai multă acurateţe momentul amenajării acestei străzi (perioada 425-450, adică într-o fază târzie a nivelului N3), aceasta fiind folosită intens în perioada 450-470/480 şi chiar mai târziu, în sec. VI. Pentru fazele timpurii de locuire în cetate, s-a observat sub strada de secol V prezenţa şapei de mortar de la nivelul de construcţie (N4), dar şi o amenajare mai complexă din perioada iniţială N4 (structură parţial adâncită, cu podea de lut şi gropi de par, având ca anexe trei cuptoare realizate din piatră şi cărămizi legate cu pământ). Sub aceste depuneri s-au identificat de asemenea două complexe cu caracter deosebit - gropi masive (una dintre ele sigur folosită ca groapă de var) folosite probabil în perioada de construcţie fie a praetorium-ului, fie chiar a incintei fortificaţiei. Pe o porţiune limitată în caroul J 46 a apărut şi un strat cu materiale ceramice romane timpurii, aflate în legătură probabil cu o groapă a cărei cercetare a fost amânată pentru anul viitor.