Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată; Castru; Cetate;
Cod RAN:
| 62618.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Pantelimon
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Cetate
Sector:
Sector de Sud-Vest
Toponim:
Ulmetum
Localizare:
| 62618.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Talmaţchi | Gabriel | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lungu | Liviu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
După o întrerupere de doi ani s-au reluat cercetările în acest sector, în zona curtinei cuprinse între turnul nr. 8 şi poarta mică de pe latura de sud-vest a incintei. Astfel, suprafaţa deschisă între T8 şi secţiunea SVII (inclusiv plus extindere de 3,50 m), supusă cercetării are cca. 141 m2, adâncimea maximă atinsă fiind între 1,10 şi 1,20 m.
O mare parte din cercetare s-a consumat prin eliminarea, în general, a unei depuneri masive de dărâmătură (între turn şi incintă), variabilă în consistenţă, mai mare către incintă şi din ce ce în ce mai redusă odată cu îndepărtarea de aceasta. Grosimea nivelurilor constatate, în general, nu este uniformă din cauza terenului aflat în pantă. Cel mai înalt punct, situat lângă incintă, era constituit din vegetalul post-Pârvan depus peste pământul rezultat din degajarea incintei pe exterior de către Vasile Pârvan. Imediat sub acesta se afla vegetalul post-antic şi apoi dărâmătura masivă. Precizăm că stratigrafia prezentată a fost înregistrată în colţul de sud-vest al suprafeţei cercetate, pe profilul de vest, păstrat pe o lungime de aproximativ 1,85 m. Observaţiile sunt valabile pentru mare parte din suprafaţă, stratigrafia fiind relativ unitară până spre zona de dărâmătură masivă aflată lângă turn şi incintă. Aceasta din urmă, cel mai probabil, a funcţionat ca un „parapet” pentru depunerile de perioadă otomană. Pe anumite porţiuni, nivelurile otomane se aşează direct peste dărâmături, însă cea mai mare parte din depunerea medievală acoperă vegetalul post-antic/
abandonul (identificat ca un pământ întărit de nuanţă negricioasă, cu pigment de cărbune şi mortar, cu materiale arheologice sporadice şi pietricele). Pe 3/4 din suprafaţă, care corespunde cu lungimea secţiunii S VII (fără prelungire), săpătura a continuat sub depunerea medievală. Astfel, a fost degajat vegetalul post-antic şi îndepărtată dărâmătura incintei şi a turnului, pe anumite porţiuni până la vegetalul antic.
Din punct de vedere stratigrafic situaţia se prezintă astfel: până la o adâncime de 0,40 m am constat o depunere de pământ brun închis cu pigment de mortar, de consistenţă granuloasă, rezultată din degajarea pe exterior a T8 în campaniile anterioare; de la 0,40 la 0,55 m apare un nivel de vegetal post-otoman constituit din pământ brun închis întărit; de la 0,55 m la 0,80 m am identificat un nivel otoman I compus dintr-un pământ afânat (praf) de nuanţă gri deschis, cu pigment de cărbune, bogat în materiale arheologice (oase de animale mari şi mici, fragmente ceramice medievale smălţuite, câteva fragmente ceramice de perioadă romano-bizantină, obiecte din fier şi bronz, fragmentare şi întregi, monede otomane, bizantine timpurii şi romane târzii); de la 0,80 m la – 1,00/1.05 m am identificat un alt nivel otoman, II compus dintr-un pământ afânat de nuanţă maronie, bogat în materie organică; în sfârşit, de la – 1,00/1.05 m până la – 1.20 m a fost găsit un ultim nivel otoman, III compus dintr- un pământ întărit de nuanţă gri-gălbui şi consistenţă bulgăroasă, cu pigment de cărbune şi mortar, bogat în materiale arheologice.
Spre capătul de sud al prelungirii-extinderii SVII a fost cruţat un martor, la limita de vest a suprafeţei cercetate, unde s-a constat următoarea situaţie stratigrafică: până la - 0,10 cm apare un vegetal „modern” (pământ de culoare brun închis); între 0,10 şi 0,30 cm (în funcţie de pantă) urmează un nivel vegetal post-otoman compus dintr-un pământ de consistenţă granuloasă cu pietre de diferite dimensiuni, fragmente de ţigle, oase de animale, fragmente ceramice amestecate (romano-bizantine şi medievale) şi câteva obiecte din fier fragmentare; între 0,30 şi 0,45 m am identificat un nivel otoman, I compus dintr-un pământ afânat (praf), de nuanţă gri deschis, cu pigment de cărbune, fragmente ceramice medievale şi obiecte din fier şi bronz; între 0,45 şi 0,55-0,70 m apare un alt nivel otoman, II compus dintr-un pământ afânat de nuanţă maronie, bogat în materie organică, cu fragmente ceramice medievale şi oase de animale sporadice; între 0,70 şi 0,85-1,10 m apare un alt nivel otoman, III compus dintr-un pământ de nuanţă gri-gălbui şi consistenţă bulgăroasă, la baza lui bogat în materiale arheologice, care stă pe vegetalul post-antic/abandonul. Cercetarea s-a oprit pe nivelul de abandon.
În cele două suprafeţe cercetate a fost descoperit un bogat lot de materiale arheologice metalice şi ceramice. Din punct de vedere monetar au fost descoperite 31 de monede care se repartizează astfel: 26 în suprafaţa dintre T8 şi S VII, iar 5 în extinderea S VII. Din punct de vedere cronologic, piesele se eşalonează astfel: în perioada romană târzie 22 (AE2-1 ex.; AE3-10 ex.; AE3/4-1 ex.; AE4-10 ex.); în perioada romano-bizantină 3 (toate K = 20 nummi); în perioada otomană 6 (toate akçe). Prezenţa monedelor romano-bizantine s-ar putea explica prin deranjarea unor straturi arheologice din afara sau din interiorul fortificaţiei şi transportarea lor în locul în care au fost găsite cu tot cu pământ. Acest lucru ar putea fi valabil cu atât mai mult cu cât zona cercetată constituia practic un loc pentru depuneri menajere. Adăugăm câteva piese din argint medievale (obiecte de podoabă), piese din bronz romano-bizantine (fibulă, catarame), piese de bronz medievale (inele, aplici, plăcuţe), şi piese din bronz, fier, plumb şi sticlă romano-bizantine şi medievale fragmentare.
Din punct de vedere ceramic, în suprafaţa deschisă între T8 şi SVII şi în extinderea SVII, în nivelul grimaroniu, afânat, au fost descoperite numeroase vase fragmentare din perioada otomană (din secolele XVII-XVIII p.Chr.), lucrate la roata rapidă, dintr-o pastă curată, şi arse oxidant. Fragmentele provin în general de la
vase comune, precum: castroane cu peretele oblic, buză rotunjită şi fund inelar, ornamentate cu smalţ galben, maroniu sau verde de nuanţe diferite; urcioare cu gura largă, decorate cu smalţ galben şi verde, respectiv doar cu elemente geometrice trasate cu humă albă în jumătatea superioară etc. Alături de acestea apar fragmente ceramice romano-bizantine şi material osteologic de la animate de talie mijlocie şi mare.