Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Gămureac |
Emilian |
participant |
Ministerul Culturii |
| Băjenaru |
Constantin |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Covacef |
Zaharia |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lungu |
Liviu |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Nopcea |
Cătălin-Mircea |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Papuc |
Gheorghe |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche |
Tiberiu |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi |
Cristina |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi |
Gabriel |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Săpăturile efectuate în această campanie în sectorul bazilicii paleocreştine de la Ulmetum au avut ca obiectiv identificarea laturii de V a edificiului şi precizarea relaţiei dintre acesta şi locuirea din exterior. Au fost deschise astfel două noi suprafeţe – J46-61 şi K46-62 – care au oferit noi profile stratigrafice (pe direcţia N - S) între strada de la N de bazilică şi curtina de S a zidului de incintă. De asemenea, au fost înregistrate secvenţe stratigrafice şi pe direcţia E - V, atât în interiorul cât şi în exteriorul bazilicii.
Cel mai important rezultat obţinut în legătură cu edificiul creştin este identificarea narthex-ului. Deşi avem de-a face încă o dată cu ziduri perimetrale supuse unui grad avansat de demantelare, s-a putut delimita un spaţiu de cca. 11,50 x 4,50 m adosat corpului trinavat al bazilicii. Observaţiile preliminare arată că acesta a fost amenajat într-o fază mai târzie decât momentul de construcţie clar databil la sfârşitul sec. IV - începutul sec. V. Spre deosebire de interiorul trinavat al bazilicii, unde au fost evidenţiate resturi de pavaj din cărămidă, în narthex a fost identificată o podea de lut aflată la o cotă mai ridicată cu cca. 0,15 m faţă de nivelul de călcare din corpul principal. Cronologic, această podea a funcţionat cu siguranţă în sec. VI (monedă de la Justin II, anii 574-575, găsită pe podea), ceea ce înseamnă că edificiul a fost utilizat şi în perioada de după reconstrucţia cetăţii sub Justinian.
În partea de sud a narthex-ului a fost surprinsă şi o compartimentare interioară cu o zidărie din piatră legată cu pământ, care încorporează chiar o bază de coloană dintr-o fază mai timpurie a bazilicii. Nu se poate preciza deocamdată dacă această compartimentare a fost realizată în perioada reconstrucţiei justinianee sau într-o fază mai târzie, către sfârşitul sec. VI.
În exteriorul bazilicii, până către incintă, a fost finalizată cercetarea unui complex extrem de interesant surprins încă din anul 2007 în secţiunea de control stratigrafic SB. Este vorba de o structură rectangulară cu dimensiunile de aproximativ 5,50 x 4,50 m, adâncită în pământ şi cu trepte de acces cruţate pe latura de E. Suprastructura acestei amenajări era probabil din lemn, dovadă gropile de pari identificate în mai multe poziţii. La nivelul de călcare din interior au fost identificate trei gropi de provizii şi pietre provenite de la o instalaţie al cărei caracter este mai greu de desluşit. Materialul ceramic şi numismatic descoperit în acest complex este relativ bogat ş oferă o foarte bună încadrare cronologică către mijlocul sec. V (cel mai sigur terminus post quem fiind monede de la Theodosius II de tip VT /XXX/V, adică anul 435). De remarcat şi descoperirea într-una din gropile din interiorul acestei structuri a unei monede de aur (tremissis) emisă în numele împărătesei Pulcheria (414-453). Având în vedere că întreg complexul este abandonat şi nivelat de o podea groasă de lut aparţinând nivelului N2 din stratigrafia cetăţii (datat în al treilea sfert al sec. V), rezultă că structura rectangulară are asigurată datarea în faza finală a nivelului N3 (prima jumătate a sec. V). Funcţionalitatea acestui complex este mai dificil de precizat, dar se poate postula cel puţin utilizarea sa ca depozit de alimente.
În acelaşi sector aflat la S de bazilică au fost reperate şi traseele zidurilor aparţinând edificiilor anexate bazilicii, cele mai multe dintre ele demantelate, fie în momentul reconstrucţiei din sec. VI, fie în ultima parte a sec. VI, în faza finală de locuire în cetate. Relaţia dintre anexe şi bazilică necesită unele clarificări prin sondaje, lucru ce se va realiza în campania viitoare.
În ceea ce priveşte momentul de construcţie al cetăţii, corespunzător nivelului N4 din stratigrafia sectorului, suntem în măsură să aducem noi date care confirmă datarea la sfârşitul sec. IV - începutul sec. V. Este vorba de o construcţie de tip bordei, adâncită în pământul galben şi paralelă cu traseul incintei, de asemenea surprinsă încă din 2007 în secţiunea SB. Deşi complexul a fost afectat în mare parte de intervenţii mai târzii (mai ales de implantarea sus-amintitei structuri rectangulare de la mijlocul sec. V), cercetarea în suprafaţă a oferit date relevante pentru planul acestui bordei. Este o structură dreptunghiulară de circa 4,50 x 3,00 m, cu colţurile rotunjite şi cu trepte cruţate în pământ pe trei dintre laturi. Deoarece terenul prezintă o pantă descendentă de la N către S, constructorii au adaptat complexul la natura terenului: latura dinspre N - mai înaltă - a folosit ca perete pământul viu, în vreme ce pe latura dinspre S au fost implantaţi pari de susţinere a pereţilor din lemn sau paiantă. Acoperişul era susţinut de pari de lemn aşezaţi pe două pietre plate dispuse simetric pe centrul construcţiei. O dovadă în plus a apartenenţei acestei structuri la nivelul de construcţie al cetăţii este şapa de mortar aşternută în acest sector dintre bazilică şi incintă, care nu acoperă depunerile din bordei, oprindu-se la marginile acestuia. Încadrarea cronologică este asigurată de mai multe monede de tip SALVS REIPVBLICAE (388-395) şi de o monedă VIRTVS EXERCITI (395-401), descoperite atât în stratul de cultură aparţinând bordeiului propriu-zis, cât şi în nivelarea cu straturi succesive de pământ realizată la finalizarea construcţiei incintei, a bazilicii şi a primelor anexe ale acesteia.
În sfârşit, un alt complex cercetat anul acesta îmbunătăţeşte imaginea asupra perioadei anterioare cetăţii, mai exact asupra epocii romane timpurii. Dacă în campania 2009 a fost reperat pentru prima dată un strat de cultură din această perioadă, anul acesta am identificat o groapă masivă, tăiată de latura de N a bordeiului din N4, al cărui fund a fost atins la o cotă de -4,60 m faţă de nivelul actual. Din umpluturile succesive ale gropii au fost extrase materiale ceramice specifice sec. II p.Chr. şi numeroase oase de animale, inclusiv schelete întregi de câini(?) probabil sacrificaţi intenţionat şi acoperiţi cu pietre.
Note:
1.
1. Vasile Pârvan, Cetatea Ulmetum, II, 1. Descoperirile campaniei a doua şi a treia de săpături din anii 1912 şi 1913, în Analele Academiei Române, tom XXXVI – MEM. SECŢ. ISTORICE, Bucureşti, 1913, p. 274 şi Pl. XII, nr. 2 şi XIII, nr. 1, fig. 27.
2. Idem, p. 293 : „Poarta de N-V fiind astupată încă din vremea mai târzie bizantină, intrarea ei a fost utilizată apoi ca o încăpere, fiind închisă şi dinspre cetate cu un zid barbar (însemnat de mine complet în planul general al cetăţii) iar în dreapta şi în stânga, alte camere şi cămăruţe au fost clădite în acelaşi chip primitiv, prin ziduri duse perpendicular pe cel al cetăţii, indiferent de orice consideraţii mai înalte arhitectonice” (...).
3. Idem, p. 288 : „În adevăr cu o lovitură de târnăcop poţi răsturna toate aceste construcţii barbare alcătuite fără nici un plan, şi de fapt numai cu mare greutate puteam împiedeca pe lucrători de aceste “ziduri” care îi indignau prin lipsa lor de interes (...) Cu toate neplăcerile ce le am cu cercetarea lor, căci acoperă stratele mai vechi de cultură şi mă împiedecă foarte adeseori de a pătrunde până la nivelul primitiv al cetăţii, m-am hotărât să le cruţ peste tot (...)”
4. V. Pârvan, Cetatea Ulmetum. Descoperirile primei campanii de săpături din vara anului 1911, Şedinţa dela 3 Fevruarie 1912, AARMSI 34 (1912), p. 570, pl. XXIII/fig.2, pl. XXV/fig.2/5; V. Pârvan, Cetatea Ulmetum. Descoperirile campaniei a doua şi a treia de săpături din anii 1912 şi 1913, Şedinţa dela 18 Octombrie 1913, AARMSI 36 (1913), pl. XXVIII/1.
5. S. A. Krebs, Intensive survey in the vicinity of late roman Ulmetum, SCIVA 49, 1 (1998), p. 97 – 125; C. Paraschiv-Talmaţchi, Noi informaţii privind evul mediu timpuriu în zona centrală a Dobrogei, Pontica, 43, 2010, sub tipar.
6. A. Panaitescu, Cuptor de ars materiale de construcţii descoperit la Ulmetum, Pontica 14 (1981), p. 303 – 308.
CC BY-SA 4.0 