Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate - Ulmetum | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Perioadă neprecizată;
Epoci:
Perioadă neprecizată;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 62618.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Pantelimon
Localitate:
Pantelimon
Punct:
Cetate - Ulmetum
Sector:
Sud, Cartaş-cuptor Panaitescu
Localizare:
| 62618.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lungu | Liviu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Nopcea | Cătălin-Mircea | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Gabriel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Cercetările din această campanie au vizat zona aflată la V şi SV de bazilica paleocreştină, respectiv deschiderea suprafeţei M 49-65 (4 x 34 m). Obiectivele principale au constat în degajarea unei construcţii cu fundaţie de piatră legată cu pământ, identificată în campania anterioară, precum şi completarea informaţiilor cu privire la faza de construcţie a fortificaţiei.
Pe aproape jumătate din suprafaţa supusă cercetării, dinspre turnul patrulater T9 către nord (suprafeţele M 56-65), imediat sub vegetal, a fost identificat nivelul corespunzător perioadei otomane (sec. XVI-XVII), cu o grosime ce variază între 30 şi 50 cm. Chiar dacă întinderea lui în acest sector s-a dovedit a fi considerabilă, lipsa oricăror structuri de locuire şi multitudinea de resturi osteologice recuperate concordă către ideea unei zone cu caracter preponderent menajer, situaţie asemănătoare cu cea constatată în sectorul vecin (de Sud-Vest) (80). Cu siguranţă au existat şi intervenţii antropice, lucru sugerat de antrenarea unor materiale, în general, specifice perioadei romano-bizantine, precum fragmente ceramice şi monede.
După îndepărtarea nivelului otoman, s-a continuat cercetarea construcţiei amintite (suprafeţele M 56-63), constatându-se existenţa unui edificiu, orientat NE-SV, cu cel puţin două faze constructive şi compartimentat cu minim două camere. Dacă camera dinspre nord mai păstrează elemente din fundaţie şi o intrare pe latura de vest, marcată prin folosirea de cărămizi în partea ei inferioară, cea dinspre sud pare a avea zidurile demantelate complet. Apropierea ultimei de incintă ar putea indica folosirea pietrelor scoase la refacerea fortificaţiei din timpul domniei lui Justinian. Prima fază de locuire a edificiului corespunde nivelului N3 (prima jumătate a sec. V), o posibilă refacere şi extindere fiind asociată nivelului N2 (a doua jumătate a sec. V), mult mai bine reprezentat, prin ceramică şi monede. O groapă asociată nivelului de sec. VI a fost implantată în straturile ce acopereau camera de nord a edificiului, secţionând şi podeaua acesteia.
Ulterior, edificiul a fost abandonat, fiind suprapus parţial de un zid fără fundaţie aparţinând nivelului N1 (a doua jumătate a sec. VI). Acesta era aşternut direct peste nivelarea edificiului, compusă dintr-un strat de pământ întărit, cu pigment de mortar provenit de la incintă, lucru care ar indica o posibilă acţiune de demantelare parţială a ei post-N2 ori doar urme ale nivelării justinianee.
În ceea ce priveşte faza de existenţă a edificiului, deocamdată nu s-a putut stabili funcţionalitatea lui primară, însă cert este faptul că în faza N2 au avut loc câteva modificări. Astfel, cercetarea camerei de nord la interior a relevat dezafectarea unui zid anterior, secţionat de o structură adâncită amplasată în colţul de NE. Chiar dacă funcţionalitatea structurii rămâne incertă, practicarea ei într-un perimetru locuibil şi-ar găsi analogie cu alte situaţii din cuprinsul fortificaţiei. Una dintre acestea a fost surprinsă în campania anterioară şi constă în prezenţa unui complex adâncit în narthex-ul bazilicii, asociat aceluiaşi nivel de locuire (N2) (81). Un alt exemplu de reutilizare a unui edificiu anterior în faza N2 este cel al aşa-zisului „praetorium”, în a cărui cameră absidată s-a identificat o podea şi urmele unei vetre (82). Toate aceste situaţii, completate de practicarea unui număr ridicat de gropi şi şanţuri de demantelare, sugerează o locuire „dezordonată”, explicată, eventual, prin prezenţa trupelor de federaţi, marcată prin obiecte specifice.
Al doilea obiectiv stabilit a presupus cercetarea perimetrului aflat în faţa turnului patrulater T9 de pe curtina de Sud (suprafeţele M 62-64), pentru completarea informaţiilor obţinute în campania anterioară. Aici fusese identificat un complex adâncit, corespunzător nivelului N5 (sec. IV, anterior fortificaţiei), suprapus de o şapă groasă de mortar asociată fazei de construcţie a fortificaţiei. Din fericire, săpăturile lui Vasile Pârvan au afectat doar straturile superioare, ceea ce a permis cercetarea nivelurilor N4-N5, esenţială pentru datarea momentului de fondare. Un terminus post quem este acum oferit de o siliqua emisă de Valens la Constantinopol, tip VOT VX / MVLT XX, datată către sfârşitul perioadei 367-375, prinsă în acea şapă de mortar. Alte elemente interesante sunt oferite de stratul de cultură de pe şapă, corespunzător primului nivel de locuire din cetate (N4), bogat în materiale arheologice, în special fragmente ceramice (amfore, ulcioare, oale etc.), unele de factură Sântana de Mureş-Černjachov. Monedele descoperite în acest strat nu depăşesc perioada 378-383 p.Chr. Totodată, remarcăm şi descoperirea a nu mai puţin de 21 de proiectile din piatră pentru ballista, majoritatea pe şapă sau foarte aproape de nivelul ei, fapt explicabil prin apropierea de turnul T9. De altfel, Vasile Pârvan mai descoperise 30 de proiectile în dreptul intrării şi una chiar în interiorul aceluiaşi turn, „pe ultima treaptă, de jos, a intrării” (83). În acelaşi strat se pare că a fost implantată o structură uşor adâncită, datată, prin monede de tip SALVS REIPVBLICAE, după anul 388 p.Chr.
În suprafeţele M 49-55 cercetarea s-a oprit pe nivelul corespunzător sec. VI (N1), fiind dezvelită fundaţia de piatră a unui zid şi o zonă de dărâmătură adiacentă (M 49-51), elemente care ar putea indica prezenţa unei construcţii către nord. Pe o porţiune din perimetru (M 52-55) succesiunea stratigrafică a fost parţial afectată de intervenţiile efectuate de Vasile Pârvan, până la nivelul N4.
Sector „Cartaş-cuptor Panaitescu”
Colectiv: Gabriel Mircea Talmaţchi, Cristina Paraschiv-Talmaţchi
În campania de săpătură arheologică sistematică din acest an a fost continuată cercetarea aşezării medievale timpurii, aflată la sud-vest de cetatea Ulmetum, la circa 200 m. Aceasta a vizat partea de est a aşezării, în scopul finalizării unor complexe cercetate parţial în campaniile anterioare, respectiv identificarea altora noi şi stabilirea densităţii de locuire a zonei.
În acest sens, a fost continuată cercetarea în secţiunea S3, prin adâncirea pe suprafaţa acesteia în jumătatea nordică, respectiv a fost trasată o nouă secţiune, S6 (de 12 x 4 m), dispusă E-V, perpendicular pe S3, în dreptul c. 10-13, ulterior situaţia arheologică solicitând deschiderea unor casete pe laturile de sud (Cas. 1 de 5 x 2 m) şi de nord (Cas. 2 de 4 x 2,5 m) ale acesteia. Adâncimea maximă la care s-a ajuns este -1,80 m.
În perimetrul S3 nu a mai fost identificat nici un complex, fiind recuperate materiale ceramice din nivelul roman aflat sub locuinţa medievală timpurie înregistrată în campaniile anterioare.
În S6 au fost identificate şi cercetate cinci complexe, după cum urmează: o posibilă anexă din perioada romană (cu suprafaţa de 2,95 x 2,55 m), care prezenta în colţul de NV o groapă circulară (cu diametrul de 1,60 m şi adâncimea de 0, 70 m); un bordei medieval-timpuriu (cu suprafaţa de 3,20 x 2,50 m); un şanţ puţin adâncit, plasat la est de bordeiul medieval, probabil cu scopul de a-l proteja de apele pluviale; o groapă cu resturi menajere moderne şi anexa unui bordei de cioban din perioada contemporană. În primii cinci metri ai secţiunii, de la E la V, a fost surprinsă şi excavată integral zona cu resturi menajere din perioada medievală timpurie, identificată încă din 2011 şi excavată iniţial doar în partea surprinsă în S3.
Cercetarea desfăşurată în acest an în sectorul „Cartaş-cuptor Panaitescu” completează informaţiile referitoare la aşezarea medievală timpurie de la Pantelimonu de Sus, din secolele VIII-X, îmbogăţind catalogul descoperirilor cu încă un bordei (al treilea), cu un bogat material ceramic (constând în vase parţial reîntregibile, fusaiole arse reducător şi greutăţi pentru plasa de pescuit), obiecte din os şi metal. Totodată, a fost surprins un nivel de perioadă romană (cu abundent material ceramic şi o monedă din secolul al VI-lea p.Chr.), iar din stratul vegetal şi din groapa menajeră modernă au fost recuperate fragmente ceramice şi de la brăţări din sticlă, respectiv pipe fragmentare.
Note:
1.
30. CCA 2015 (2016), p. 66-67.
31. CCA 2015 (2016), p. 66.
32. CCA 2012 (2013), p. 100.
33. Cetatea Ulmetum II/1, p. 265, 284.