Panic | Comuna: Hereclean | Judeţ: Sălaj | Punct: Dâmbul iazului | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băcueţ-Crişan | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Băcueţ-Crişan | Sanda | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Bejinariu | Ioan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Deac | Dan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Staţiunea arheologică investigată se află în partea vestică a jud. Sălaj, în zona Depresiunii Şimleului. Este amplasată pe un promontoriu ce se dezvoltă organic din zona deluroasă aflată la sud de Zalău şi înaintează adânc în zona mlăştinoasă de pe partea stângă a văii Zalăului. Promontoriul este traversat de şoseaua Zalău – Satu Mare. În acest
loc lunca văii Zalăului este foarte amplă. Sectorul arheologic investigat în acest context se află pe partea dreaptă a şoselei menţionate. Promontoriul are partea superioară relativ plată, iar spre est, respectiv vest şi nord este înclinat, pe alocuri chiar abrupt către zona de mlaştină. Staţiunea arheologică se află pe teritoriul administrativ al comunei Hereclean, dar în localitatea Panic şi nu în Hereclean cum s-a încetăţenit în literatura de specialitate.
Situl a fost descoperit cu ocazia unor cercetări arheologice de suprafaţă. Au fost executate o serie de săpături arheologice preventive în anii 1998, 1999 şi 2004 care au vizat mai ales zona superioară a promontoriului şi au însumat peste 700 m2. O parte dintre descoperiri (cele din 1998 -1999) au văzut lumina tiparului. Vechile cercetări au evidenţiat că există cel puţin două orizonturi distincte de locuire. Cel mai vechi aparţine eneoliticului final (cultura Coţofeni), iar cel mai recent a fost atribuit perioadei romane din ”Barbaricum” (sec. II - III d. Hrs.) şi atribuit purtătorilor culturii Przeworsk.
Cercetările anului 2018 au vizat întreaga suprafaţă a sitului aflată pe partea dreaptă a şoselei Zalău – Satu Mare şi au fost impuse de intenţia celor doi proprietari de a demara unele obiective de investiţii. Întrucât suprafaţa sitului arheologic este traversată de o conductă de gaz (zona a fost cercetată în anul 2004) o zonă care însumează câte 6 m de-o parte şi de alta a conductei devine zonă de protecţie a obiectivului menţionat. Această zonă nu a putut fi cercetată în 2018 însă nici obiective de investiţii nu pot fi amenajate pe viitor. Aşa cum ştiam din cercetările anterioare, suprafaţa promontoriului pe care apar vestigiile arheologice a fost afectată în decursul timpului atât datorită eroziunii naturale, iar în ultimele decenii de lucrările agricole. Conturul complexelor arheologice apare imediat sub stratul afectat de fostele lucrări agricole. Complexele se adâncesc în solul steril, galben-lutos. Nu există deci un strat de de depuneri arheologice nici măcar în zona din proximitatea construcţiilor a căror perimetru este marcat de gropile de stâlpi. Vestigiile arheologice apar în zona înaltă, relativ plată a promontoriului. Pe versanţi, chiar şi pe cei cu o înclinare uşoară dinspre est-sud-est nu mai apar dovezi ale prezenţei umane.
Rezultate
În campania de cercetare arheologică preventivă aferentă anului 2018 pe suprafeţele investigate ale sitului de la Panic (com. Hereclean, jud. Sălaj), punctul ”Dâmbul Iazului” au fost descoperite 320 complexe arheologice. Cele mai multe aparţin perioadei romane (sec. II – III d. Hrs. ) din Barbaricum şi constă mai ales din grupări ale unor gropi de stâlp provenind de la construcţii lungi, binecunoscute în arealul culturii Przeworsk. La fel, caracteristice populaţiei / populaţiilor identificate sub acest nume sunt gropile cu un plan rectangular, cu pereţii arşi şi cu mult cărbune în inventar. Inventarul arheologic al complexelor atribuite perioadei sec. II – III d. Hrs. este destul de modest şi constă mai ales în ceramică fragmentară lucrată cu mâna şi cu roata olarului. Ceramica la roată aparţine mai ales speciei cenuşii, iar în privinţa formelor, cel mai frecvent apar fragmente de la străchini / castroane, chiupuri, etc. În două cazuri am remarcat prezenţa unor fragmente ceramice cu decor ”lipit”, constând din mici pastile ovale, reliefate. Unul dintre fragmente provine, probabil de la un bol lucrat din pastă fină, de culoare cărămizie şi reprezintă probabil un produs de factură romană. Remarcăm lipsa ceramicii cenuşii lucrate la roată, decorată cu motive ştampilate, care însă se regăseşte în alte situri aflate în apropiere. Au apărut şi câteva piese de metal dintre care menţionăm o fibulă de bronz, probabil tipul de fibulă puternic profilată - Almgren 84 (?). Acest tip de accesorii vestimentare se datează mai ales în perioada sec. II d. Hrs. Menţionăm şi 1-2 cuţite din fier, o zăbală şi o lupă din acelaşi metal.
Cpx. 162 – este o construcţie cu un plan aproximativ poligonal. Pe latura de vest traiectoria complexului a fost mai greu de precizat. Are o ”intrare” pe latura de nord-est. Au fost surprinse trei gropi de stâlp dintre care una pe colţul nordic, una pe latura de nord-est ( în zona ”intrării”) şi una spre nord-vest. Dimensiuni: 3,30 m x 3,00 m (cca. 10 m2
). Se adâncea foarte puţin de la nivelul la care a fost surprinsă (circa 0,10 m / 0,14 m). Această construcţie a fost surprinsă aproximativ pe latura de sud-est a promontoriului. În aceeaşi zonă au apărut la excavare şi alte fragmente ceramice similare celor din inventarul construcţiei, precum şi un fragment dintr-o râşniţă din tuf vulcanic. Inventarul este foarte bogat şi constă dintr-o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată cu mâna, precum şi la roata olarului. Ceramica are însă cu totul alt aspect şi caracteristici faţă de cea care provine din complexele atribuite culturii Przeworsk. Se remarcă şi câteva fragmente cu binecunoscutul colorit dublu (negru la exterior – cărămiziu la interior). Ceramica lucrată la roata olarului este de foarte bună calitate, cu o pastă foarte omogenă, bine arsă şi este de culoare cenuşie. Apar fragmente de străchini cu buza invazată, străchini cu carenă, vase cu corpul rotund şi fundul drept, etc. Inventarul conţinea şi
bucăţi de piatră, precum şi câteva oase. Acest complex precum şi un altul apărut în jumătatea de vest a promontoriului pot fi atribuite sfârşitului primei epoci a fierului – începutului perioadei Laténe. Locuirea aferentă acestei perioade reprezintă un element de noutate faţă de vechile cercetări.
Vechile săpături au documentat şi existenţa unor complexe arheologice cu inventar ceramic caracteristic culturii Coţofeni din Eneoliticul final din Transilvania. Alte trei noi complexe aparţinând acestei perioade au fost descoperite cu ocazia cercetărilor preventive din anul 2018. Cel mai bogat inventar ceramic provine din complexul nr. 124 însă din păcate ceramica este într-o stare precară de conservare. Ceramica dovedeşte că prezenţa purtătorilor acestei culturi se înscrie pe coordonatele fazei Coţofeni III, poate chiar în ultima etapă a acestei faze, aşa cum a fost definită mai recent în ultimul deceniu pe baza unor descoperiri inclusiv din vestul Sălajului (Giurtelecu Şimleului, Meseşenii de Sus, Plopiş, etc.).
Bibliografie: