Pâncota | Judeţ: Arad | Punct: Cetatea turcească | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pascu Hurezan | George | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Heitel | Suzana | participant | Institutul de Istoria Artei, Bucureşti |
| Marcu-Istrate | Daniela Veronica | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
| Pascu | Ioan Feodor | participant | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
În luna septembrie a anului 2002 s-a desfăşurat cea de-a doua campanie de cercetare arheologică sistematică la obiectivul "Cetatea turcească" din Pâncota, jud. Arad – conform autorizaţiei de săpătură emise de Ministerul Culturii şi Cultelor cu nr. 24/2002. Şantierul a fost organizat de Muzeul Judeţean Arad.
Au fost realizate patru secţiuni, numerotate în continuarea celor din anul 2000, cu S 3 – S 6. În toate suprafeţele săpătura s-a adâncit până la solul viu, reprezentat fie de un pietriş extrem de dur, parţial pietrificat, fie chiar de stâncă. Inventarul recuperat, mult mai sărac decât cel din anul 2000, a rămas în posesia Muzeului Judeţean Arad. În cursul săpăturilor au fost cercetate 18 morminte de inhumaţie.
Folosind drept principal izvor topografic o schiţă realizată de Romer Floris, care plasează ruinele bisericii în partea de nord-est a cetăţii turceşti, în anul 2000 au fost trasate 2 secţiuni, S 1 şi S 2, care au localizat o biserică cu trei nave şi absidă semicirculară, construită foarte probabil în 2 etape. Cele 4 secţiuni din anul 2002 s-au concentrat în partea de est a bisericii, cercetând ambii umeri ai navei cu naşterea absidei (S 4 şi S 5), un segment din latura de sud a absidei (S 6); pe partea de nord a navei a fost cercetată integral o încăpere pe care iniţial am considerat-o sacristie, dar care cel mai probabil a avut rolul unei capele (S 3, S 5). Pe latura de sud a bisericii a fost identificat zidul de incintă.
1.Biserica:
Cele 4 ziduri care delimitează navele bisericii au fost surprinse în săpătură în S 3, S 4 şi S 5. Coordonatele tehnice ale zidurilor interioare sunt mult diferite de cele ale zidurilor exterioare: ele sunt mai superficiale atât ca lăţime cât şi ca adâncime, şanţurile de fundare oprindu-se la nivelul stâncii. Zidul de sud chiar a înglobat un pinten de stâncă mai înalt. Din păcate pe toate segmentele observate până în prezent aceste ziduri sunt demolate la o cotă care se află sub orice nivel de călcare istoric, astfel că nu avem nici o idee despre elevaţia lor – dacă exista o elevaţie continuă sau doar punctuală. Aceeaşi situaţie ingrată a fost înregistrată la intersecţia dintre aceste ziduri şi fundaţiile estice ale navei: puţinele pietre rămase in situ sau urmele de mortar de pe stâncă sunt insuficiente pentru a decide dacă aceste structuri sunt ţesute sau nu. Altfel spus în stadiul actual al cercetărilor nu se poate încă preciza dacă biserica a fost o basilică construită într-o singură etapă, cu nave laterale extrem de înguste, sau s-a format prin înglobarea unei biserici de dimensiuni mai mici, căreia i-au aparţinut zidurile interioare.
În S 3 şi S 4 au fost cercetate fragmente din absidă. S-a constatat că aceasta este ţesută cu zidul sudic al navei, faţă de care este retrasă 1,20 m la exterior, respectiv 0,20 m la interior; latura de sud are o grosime neobişnuit de mare, de 1,50 m la nivelul fundaţiei.
2. Capela:
Pe latura de nord a navei a fost cercetată o încăpere cu dimensiunile interioare 4,15 x 3,65 m, cu latura scurtă perpendiculară pe peretele de nord al navei; drept latură de sud a fost folosit chiar zidul navei, căruia i s-au adosat laturile de est şi vest. Latura de vest nu a fost construită în prelungirea umărului navei, ci este retrasă spre vest cu 20 - 30 cm: presupunem că drept reper a fost luată linia elevaţiei navei, sigura care era vizibilă la data construirii capelei. Zidurile au în fundaţie o lăţime de 1 m, faţă de care elevaţia era retrasă 10 - 20 cm.
Elevaţia acestei clădiri, ca dealtfel şi aceea a bisericii, a fost realizată din blocuri de tuf vulcanic fin ecarisate. Odată realizată fundaţia, suprafaţa a fost nivelată cu un strat de mortar pe care s-a aşezat prima asiză de blocuri, retrasă faţă de linia fundaţiei cu 10 - 20 cm; nivelarea a fost aproximativă deoarece asiza este uşor înclinată pe direcţia S - N. Din elevaţie se păstrează două asize. Pe ansamblu paramentul interior este foarte îngrijit; nu au fost sesizate urme de tencuială. Capela a fost acoperită cu o boltă din cărămidă: fragmente de boltă au fost găsite prăbuşite în moloz, pe nivelul de călcare istoric. În interior a fost amenajată, imediat după construcţie, o pardoseală din cărămidă cu dimensiunile 28/30 x 18/21 x 7/8 cm; cărămizile sunt de calitate foarte proastă, din pastă neomogenă arsă extrem de superficial. Pardoseala a fost aşezată pe un pat de mortar gros de 2 - 3 cm, aproximativ regulat; cărămizile au fost de asemenea unite cu şape subţiri de mortar. Nivelul de călcare în interior, după încheierea construcţiei, s-a aflat la –3,46/-3,50 m, astfel încât limita inferioară a primei asize de blocuri ecarisate nu era vizibilă. În apropierea zidurilor pardoseala a fost aşezată pe decroşul fundaţiilor.
Stratul gros de arsură aflat pe pardoseală indică distrugerea capelei printr-un incendiu puternic, urmat la scurtă vreme de prăbuşirea – naturală sau artificială – a bolţii din cărămidă. Zidurile de nord şi est trebuie să fi rămas multă vreme vizibile deasupra nivelului de călcare, deoarece şanţurile de scoatere se adâncesc cu mare precizie deasupra lor. Interiorul capelei nu a fost dezvelit de săpăturile din secolul al XIX-lea decât parţial, în imediata apropiere a peretelui de nord al bisericii; foarte probabil cu această ocazie pardoseala din cărămidă a fost dislocată pe o suprafaţă de aproximativ 1 m de la biserică, realizându-se sub nivelul ei o săpătură de "control". Pe restul suprafeţei pardoseala a fost descoperită intactă, cu denivelări minime sau distrugeri determinate doar de calitatea proastă a materialului.
În stadiul actual al cercetărilor cu titlu de ipoteză putem propune o datare a acestei construcţii în secolele XIV-XV, cu o perioadă de funcţionare destul de scurtă.
3. Cimitirul:
În campania 2002 au fost cercetate 17 morminte, grupate, după cum urmează:
- morminte simple, foarte probabil fără sicrie, direct în giulgiu. (M 19 cu coloana curbată, umerii ridicaţi şi bărbia în piept). Cel puţin unul dintre aceste morminte a precedat cimitirul cistelor: M 25, tăiat de cistele M 26 şi M 15. 6 morminte, din care 3 în interiorul bisericii (de fapt în interiorul navei centrale) şi 3 în exteriorul bisericii.
- ciste de formă trapezoidală accentuată, realizate din lespezi de piatră nefasonate, aşezate pe cant. Într-un singur caz o lespede a fost înlocuită cu cărămizi legate cu mortar, suprapuse câte 3 (M 16). Cistele nederanjate erau acoperite cu lespezi de piatră, de asemenea nefasonate, legate între ele cu mortar, astfel că formau o cutie aproximativ ermetică, prin care nu curgea pământ în mod natural. 11 morminte.
Toate mormintele sunt orientate în axul bisericii, şi din păcate nici unul nu a avut obiecte de inventar care să ne ajute la o încadrare cronologică exactă. În S 4 în straturile ne deranjate care acoperă cistele au apărut frecvent fragmente ceramice databile în secolele X-XII, inclusiv câteva mărci de olar; ipotetic putem considera cimitirul ca aparţinând acestei perioade.
În campania 2000 s-a avansat ipoteza că mormintele simple pot să aparţină primei biserici, deoarece la data respectivă se grupau în interiorul acesteia. Această ipoteză este acum infirmată deoarece morminte simple au apărut şi în exterior, pe latura de sud a bisericii. Ele par să aparţină unui cimitir care a precedat cistele fără să le putem însă pune într-o anumită relaţie cu biserica.
4. Zidul de incintă:
În S 4, la o distanţă de 3,20 m de zidul sudic al bisericii, a fost identificată o ruină pe care, în stadiul actual al cercetărilor o atribuim zidului de incintă. Cea mai importantă observaţie legată de zidul de incintă este că acesta suprapune o cistă din piatră, cu un mormânt nederanjat – M 20. Este aşadar evident că incinta bisericii a fost realizată într-o etapă ulterioară, cel mai probabil într-un moment în care cimitirul a fost abandonat.
5. Concluzii:
Aşa cum ne-am propus la sfârşitul campaniei din anul 2000, cercetările din anul 2002 s-au concentrat pe suprafeţe mai puţin "investigate" de diferiţii amatori: partea de est a bisericii (sau bisericilor?) cu pornirea absidei, capela de pe latura de nord a navei. În ceea ce priveşte biserica au fost identificate fragmente importante din elevaţia zidurilor, şi s-a stabilit planimetria părţii de est, fără să se poată clarifica însă dacă avem de-a face cu una sau două biserici. Cea mai importantă realizare a campaniei 2002 constă în descoperirea şi cercetarea mai multor morminte în ciste de piatră care, datorită faptului că se aflau în exteriorul zidului de incintă, nu au fost deranjate nici de săpăturile de amatori, nici de cei care căutau materiale de construcţie.
Rezumat:
Cercetările din anul 2002 s-au concentrat pe partea de est a bisericii (sau bisericilor?) cu pornirea absidei, capela de pe latura de nord a navei. În ceea ce priveşte biserica au fost identificate fragmente importante din elevaţia zidurilor, şi s-a stabilit planimetria părţii de est, fără să se poată clarifica însă dacă avem de-a face cu una sau două biserici. Au fost realizate patru secţiuni, numerotate în continuarea celor din anul 2000, în cadrul cărora au fost cercetate 18 morminte de inhumaţie.