Ovidiu | Judeţ: Constanţa | Punct: Proprietatea Zaramella | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Alimentare cu apă şi drenaj; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Ovidiu
Localitate:
Ovidiu
Punct:
Proprietatea Zaramella
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 28
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Constantin | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Nopcea | Cătălin-Mircea | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Petcu | Radu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Cercetarea preventivă s-a efectuat pe o suprafaţă de 144 mp (fig. 3). Gândită iniţial ca o săpătură în secţiuni paralele, metodologia de cercetare s-a modificat în momentul în care am executat o primă secţiune de control în partea dinspre strada A a terenului construibil. Deoarece stratigrafia s-a dovedit a fi destul de simplă, am hotărât cercetarea în suprafaţă a întregului perimetru. Principala problemă a constat în nivelul foarte ridicat al pânzei freatice, care a făcut practic imposibilă cercetarea integrală a tuturor complexelor. Cele patru profile magistrale obţinute pe laturile săpăturii (două dintre ele ilustrate în fig. 5) demonstrează o succesiune stratigrafică ce poate fi împărţită după cum urmează:
A – Depuneri şi intervenţii moderne:
- strat de piatră compactată depusă de proprietarii terenurilor din zonă în perioada 2008 – 2012 (circa 0,20–0,25 m grosime);
- în jumătatea de N s-au observat urmele unei intervenţii recente (post-1994), constând într-o decapare a stratului vegetal şi o nivelare apoi cu un strat de pământ galben cu lentile negre;
- în zona centrală şi către profilul de NE s-au identificat urmele secţiunilor S 4 şi S 5 efectuate de arheologii M. Bucovală şi Gh. Papuc în anul 1994;
- în profilul de NE apare şi secţiunea S 22 efectuată în cursul diagnosticului din 2012.
B – Stratigrafia antică:
- strat de pământ vegetal post-antic, de culoare neagră;
- strat de pământ brun, cu rare fragmente ceramice, pietre şi urme de chirpic ars la partea superioară (probabil urme firave ale stratului de cultură din perioada elenistică);
- groapa de implantare a apeductului şi complexele de epocă elenistică, care încep din acest strat brun;
- stratul steril de loess galben.
Cea mai importantă descoperire este tronsonul apeductului de tip canalis structilis (fig. 6, 7). Groapa de implantare a acestuia pleacă imediat de sub vegetalul post-antic. Menţionăm aici că pe porţiunea descoperită am reperat urmele unui şanţ recent efectuat (probabil tot în perioada 2008–2012, aproape cert cu scopul de a urmări traseul apeductului din curiozitate). Bolta apeductului apare la -0,90 m faţă de nivelul actual în colţul de N al săpăturii şi la -1,00 m în profilul de SE. Încercarea de a surprinde lăţimea
totală a blocajului a fost sortită eşecului, deoarece sondajul efectuat înspre profilul de SE nu a putut fi adâncit mai jos de cota la care pânza freatică face imposibilă cercetarea (circa -1,40 m). Celelalte complexe identificate aparţin în totalitate perioadei elenistice şi s-au conturat (D = diametrul la conturare), în general, la -1,00 m faţă de nivelul actual de călcare (fig. 8). Ca şi în cazul apeductului, încercarea de a ajunge la baza gropilor a eşuat în majoritatea cazurilor din cauza pânzei freatice, astfel că cercetarea acestora s-a limitat la cota de circa -1,40/-1,50 m sub nivelul actual.
C1 – groapă în formă de clopot, identificată în colţul de Vest al săpăturii. D (estimat) = 1,20 m. Inventar: craniu uman şi rare fragmente ceramice în umplutură.
C2 – groapă în formă de clopot, intră pe jumătate în profilul de NV. D = 1,10 m. Inventar: rare fragmente ceramice.
C3 – groapă în formă de clopot, intră parţial în profilul de NV. D = 2,20 m. Inventar: rare fragmente ceramice.
C4 – groapă în formă de clopot, intră parţial în profilul de SV. D = 1,60 m. Inventar: pietre, fragmente de amfore, oase de animale.
C5 – groapă în formă de clopot, intră pe jumătate în profilul de SV. D = 2,00 m. Inventar: rare fragmente ceramice.
C6 – groapă în formă de clopot, intră aproape integral în profilul de SV. Diametrul nu a putut fi stabilit. Inventar: capac din lut lucrat cu mâna.
C7 – şanţ orientat pe direcţia NV-SE, cu un traseu curbat care ar putea circumscrie o arie rotundă sau ovală. A fost surprins pe toată suprafaţa cercetată (lungime aproximativ 14 m). Chiar dacă nu s-a putut cerceta baza, pe baza metodei de execuţie a pereţilor în pantă se poate presupune că este în formă de V. Lăţimea şanţului se restrânge de la aproximativ 1,40/1,50 m la conturare, până la 0,75–1,00 la o adâncime de circa 1,40 m sub nivelul actual. Inventar: rare fragmente ceramice şi pietre.
C8 – groapă în formă de clopot, surprinsă pe jumătate; cealaltă jumătate intră în vechea secţiune S 5 (Bucovală, Papuc 1994).
D = 2,10 m. Inventar: resturile unui schelet de animal (câine) şi rare fragmente ceramice.
C9 – groapă în formă de clopot. Este singurul complex care a putut fi cercetat integral (fundul gropii fiind atins la -1,50 m).
D = 1,90 m. Inventar: fragmente ceramice mai numeroase pe fundul gropii (îndeosebi de la vase lucrate cu mâna, dar şi de la amfore elenistice).
C10 – groapă în formă de clopot. D = 1,30 m. Inventar: pietre, rare fragmente ceramice, greutate din calcar.
C11 – groapă în formă de clopot. D = 1,45 m. Inventar: toartă ştampilată a unei amfore de Rhodos.
C12 – groapă în formă de clopot, o mică parte a fost identificată în secţiunea S 5 din 1994. D = 2,20 m. Inventar: rare fragmente ceramice.
C13 – şanţ (?) sau groapă masivă, insuficient conturată datorită pânzei freatice. Intră în profilul de NE şi a fost surprins în secţiunea S 22 a diagnosticului realizat în 2012. Lungime păstrată – aproximativ 5 m, lăţime – circa 2 m. Inventar: rare fragmente ceramice şi pietre.
Ca urmare a cercetărilor arheologice din perimetrul în discuţie au fost înregistrate noi date relevante cu privire la nivelul de locuire din epoca elenistică identificat sumar în săpăturile arheologice sistematice din fortificaţia romano-bizantină. Din punct de vedere cronologic, pe baza materialului descoperit în gropi şi în şanţ, complexele elenistice se datează în sec. IV-III a. Chr. De asemenea, s-a reuşit înregistrarea topografică a apeductului roman şi a unor vechi săpături de sondaj efectuate de arheologii M. Bucovală şi Gh. Papuc, pentru care nu existau decât date sumare şi fără o localizare precisă în teren. Pentru apeduct nu s-au obţinut noi date cronologice, deoarece nu s-a descoperit un strat de cultură din epoca romană.