Ostrov | Judeţ: Tulcea | Punct: Piatra Frecăţei | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 161115.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Ostrov
Localitate:
Ostrov
Punct:
Piatra Frecăţei
Toponim:
Beroe
Localizare:
| 161115.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Barnea | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Iacob | Mihaela | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stanc | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Facultatea de Biologie |
Raport:
Fortificaţia Beroe, amintită în mai multe itinerarii de epocă romană1, este situată în punctul Piatra Frecăţei, la 2,5 km S de localitatea Ostrov, jud. Tulcea. Masivul stâncos pe care se află amplasată aceasta constituie punctul de convergenţă al unui braţ vechi al Dunării (Băroi) cu actualul traseu al fluviului. Nu se ştie data la care a fost realizată incinta. Cetatea a fost părăsită la începutul sec. VII (ultima monedă romano-bizantină descoperită a fost emisă de Focas), locuirea reluându-se aici odată cu revenirea bizantinilor la Dunărea de Jos. Spre N, pe un alt promontoriu, se află o aşezare civilă suprapusă ca şi cetatea, de aşezarea medievală timpurie (sec. XI – XII).
În anul 1898 fortificaţia a fost localizată de către inginerul topograf P. Polonic, care afirma că incinta era vizibilă, aceasta având formă trapezoidală. În anul 1911, C. Moisil o aminteşte ca cetate octogonală, dar observaţiile diferite ale celor doi, la distanţă de un deceniu, ne fac să ne îndoim că incinta se observa cu exactitate în teren.
Începând cu anul 1958, la N de cetate a fost cercetată parţial, de către A. Petre, o întinsă necropolă din perioadele romană, romano-bizantină şi medievală timpurie (peste 1100 de morminte) şi o bazilică paleocreştină, care a funcţionat în sec. IV – VI p. Chr.
În perioada 1971 – 1973, D. Vâlceanu şi Al. Barnea au întreprins cercetări arheologice în cetate; aceştia au ajuns, în câteva secţiuni, pe ultimul nivel de locuire de epocă romano-bizantină, datat în a doua jumătate a sec. VI.
Cercetările din interiorul fortificaţiei au fost reluate între anii 1998 – 2002, de către un colectiv condus de Al. Barnea2. S-a constatat că, în zonele de S şi de E incinta de epocă romană s-a prăbuşit în Dunăre, iar în cele din N şi de V spre şanţul care separa cetatea de aşezarea civilă (un tronson din zona de NV, descoperit în poziţie orizontală, suprapus de o locuinţă medievală timpurie, demonstrează că fenomenul s-a produs intre sec. VII şi X). Au fost descoperite câteva complexe (gropi menajere) din epoca bronzului şi din prima epoca a fierului şi trei niveluri de locuire romane şi romano-bizantine (sec. II – VII p. Chr), distruse, în cea mai mare parte de complexe medievale timpurii (sec. XI – XII p. Chr). Singura construcţie de epocă romană descoperită este un bazin, care fusese considerat de E. Comşa “zid de cetate”, iar de A. Petre “turn romano-bizantin”. Pe promontoriul de la N de cel pe care se afla fortificaţia (în aşezarea civilă) au fost surprinse două niveluri romane timpurii (sec. II – III p. Chr) şi unul romano-bizantin, suprapuse sau perforate de complexe medievale timpurii (o locuinţă şi patru morminte).
În ceea ce priveşte stratul arheologic de perioadă medievală timpurie (sec. XI – XII), au fost surprinse 19 complexe de locuit semiadâncite sau de suprafaţă, dintre care doar unul a fost cercetat în totalitate (o locuinţă semiadâncită, cu dimensiunile de 4 x 4,5 m); unele dintre acestea aveau cuptoare (pietrare) în formă de potcoavă. De asemenea, au mai fost descoperite mai multe gropi menajere şi un pietrar realizat direct în pământul steril. În complexele medievale timpurii, au fost descoperite foarte multe vase ceramice (vase-borcan – unele întregi sau întregibile, amfore, ulcioare, căldări etc.), obiecte de podoabă, monede, la care se adaugă un important lot de oase de animale. Din acesta din urmă, au fost date spre studiu doar cele ce aparţin cu siguranţă complexelor medievale timpurii. [Dorel Paraschiv]