Ostrov | Judeţ: Tulcea | Punct: Piatra Frecăţei | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Piatra Frecăţei
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 161115.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Ostrov
Localitate:
Ostrov
Punct:
Piatra Frecăţei
Toponim:
Beroe
Localizare:
| 161115.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iacob | Mihaela | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Vasiliu | Ioan | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Barnea | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Universitatea din București |
Raport:
În anul 1998, s-au reluat cercetările pe promontoriul de pe malul Dunării.* S-a trasat o secţiune magistrală, orientată sud-nord, lungă de 54 m şi lată de 2 m, caroiată din 2 în 2 m, la 4-5 m vest de una realizată în anii 1971-1973 1 . Cercetările s-au desfăşurat doar în carourile 1-12 (S I a) şi 20-27 (S I b), deci pe 40 m. Deşi în capătul sudic al secţiunii (carourile 1-3) am ajuns la solul viu, iar în cel nordic (carourile 26-27) săpătura s-a efectuat până la adâncimea de 2 m de la nivelul actual de călcare, nu au fost detectate urme de zid de incintă.
În S I a au fost surprinse şi cercetate parţial patru locuinţe semiîngropate (complexele 3, 4, 5 şi 6), având formă rectangulară; în fiecare dintre acestea am descoperit câte un pietrar.
În S I b a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă ( complexul 1) şi una semiadâncită (complexul 2).
În anul 1999 am continuat cercetarea doar în carourile 20-27 ( S I b). Pe primii 7 m (carourile 20-22 şi prima jumătate a caroului 23), am lărgit secţiunea cu 2 m spre est, pentru a surprinde în totalitate complexul 2. Acesta avea formă rectangulară ( cu dimensiuni de 4,5 x 4 m), fiind orientat aproximativ sud-nord. Pe marginile locuinţei am descoperit gropile de pari, iar în colţul sud-estic resturile unui pietrar.
În carourile 22-23, în partea de est, am surprins ( la doar 30 cm de nivelul actual de călcare) şi cercetat parţial o locuinţă de suprafaţă (complexul 7).
În carourile 22-24 am descoperit o altă locuinţă de suprafaţă (complexul 9), suprapusă în partea estică de complexul 7. Pe podeaua locuinţei s-a găsit o râşniţă, iar în colţul de sud-est un pietrar.
În capătul nordic al S I b, pe ultimii 6 m (carourile 25-27), am lărgit secţiunea spre est cu 1,5 m. Aici am surprins aproape în totalitate o locuinţă rectangulară semiîngropată (complexul 8), ce avea pietrarul în colţul de sud-est.
În carourile 26-27 am continuat săpătura, sub podeaua complexului 8, dând de un strat de pământ negru, bătătorit, gros de 40-45 cm, probabil prima nivelare medievală. Sub această nivelare am ajuns la un strat de dărâmătură din piatră, în care ne-am adâncit circa 50 cm. În dărâmătură am descoperit mai multe fragmente ceramice romano-bizantine.
După materialul arheologic şi cel numismatic descoperit putem data locuinţele în secolele XI-XII.
Pe lângă materialul medieval, în stratul vegetal şi în umplutura locuinţelor s-au găsit mai multe fragmente ceramice şi monede de epocă romană, datate între mijlocul sec. II şi începutul sec. VII ( una dintre monede a fost emisă de Focas), un picior de amforă de Thassos (sec. IV-III a. Chr.) şi câteva buze de străchini aparţinând culturii Babadag, faza I.
În ultima campanie, în partea sudică a promontoriului, am trasat alte patru secţiuni (S II -V), paralele cu S I (situate la vest de aceasta), pentru a cerceta un obiectiv considerat de Eugen Comşa " zid de cetate"2, iar de Aurelian Petre, "turn de epocă romano-bizantină"3. În această zonă, stratul arheologic este foarte subţire (cca 50 cm).
În urma cercetării totale a obiectivului menţionat am constat că este vorba de un bazin de epocă romană. Acesta era orientat est-vest, având lungimea de 6,5 m. Cum partea sudică a bazinului este distrusă, nu cunoaştem lăţimea totală a acestuia. Am surprins fundaţia din piatră şi mortar , realizată în solul viu, pe o adâncime de 1-1,05 m şi o porţiune (spre nord) a elevaţiei, pe o înâlţime maximă de 65 cm. Pe interiorul bazinului se observă mai multe straturi de mortar.
În secţiunile amintite am mai surprins un cuptor medieval (săpat în pământul steril), care avea deasupra un vas intregibil ce se datează în secolul XI, o groapă din aceeaşi perioadă (în care am găsit însă şi fragmente de la un castron caracteristic culturii Sântana de Mureş-Cerneahov şi un fragmnet de la un bol terra sigillata) şi patru gropi cu materiale ce pot fi încadrate la sfârşitul epocii bronzului sau la începutul primei epoci a fierului.
NOTE
* Considerăm necesară descrierea pe scurt a săpăturii din anul 1998, deoarece raportul a fost întocmit şi prezentat doar de Gh. Mănucu-Ademeşteanu, care a efectuat "două vizite" pe şantierul Piatra Frecăţei. Fiind redactat fără documentaţia necesară ( cu excepţia monedelor bizantine) şi fără consultarea şi acordul nostru, raportul respectiv conţine o serie de inexactităţi, autorul necunoscând nici măcar lungimea secţiunii şi afirmând că aceasta "acroşează incinta" (!) şi că "au fost cercetate cinci locuinte"( Gh. Manucu-Adamesteanu, Dorel Paraschiv, Cronica cercetarilor arheologice. Campania 1998, a XXXIII-a sesiune nationala de rapoarte arheologice, Vaslui 1999, pp.78-79 / nr.98) (Dorel Paraschiv).