Ostrov | Comuna: Ostrov | Judeţ: Constanța | Punct: Ferma 4 | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Ostrov, com. Ostrov, jud. Constanța (Durostorum). Ferma 4
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca romană; Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Necropolă; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 62547.01 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
OSTROV
Localitate:
OSTROV
Punct:
Ferma 4
Localizare:
| 62547.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Damian | Paul | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Paraschiv-Grigore | Eugen Marius | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ştirbulescu | Christina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bâtlâc | Adela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Cercetările arheologice din campania 2021[1] au continuat în Sectorul Cartier Terme prin investigarea în zona edificiilor identificate anterior. Cercetarea arheologică s-a concentrat la nord de edificiul nr. 3 (pentru finalizarea investigației asupra cuptorului de ars material tegular) și la est de edificiul nr. 2 (pentru completarea planimetriei acestui complex). La nord de edificiul nr. 3 fusese cercetat anterior[2] un cuptor dreptunghiular (2,78×2,70 m). Pentru a investiga zona de acces spre focar a fost trasată o secțiune/sondaj (L = 4 m, l = 1 m), pe direcția NE–SV, aproximativ perpendicular pe gura focarului. Astfel, a fost identificată platforma de acces spre gura cuptorului care se prezintă sub forma unei cruste (grosime = 0,15–0,20 m) întărită prin foc puternic sau arderi succesive. Accesul se făcea dinspre NV, prin două trepte amenajate în lutul cruțat și întărite prin tegule (de mari dimensiuni), așezate orizontal. Ulterior, după dezafectarea cuptorului, zona a fost folosită ca groapă menajeră, fiind umplută cu fragmente ceramice și tegulare, oase, fragmente din sticlă și calcar, fragmente de lut ars din pereții și bolta cuptorului. La nivelul inferior, a fost identificat un strat consistent de cenușă, de la cruțarea focarului. De asemenea, în gropile cercetate anterior la nord[3] a fost identificată o cantitate mare de cenușă, ceea ce indică o folosire mai îndelungată a cuptorului. Cercetarea asupra edificiului nr. 2 din Cartierul Terme, aflat la cca 25 m nord de Terme[4], a fost reluată din campania precedentă[5], prin deschiderea unei noi suprafețe în zona estică (C26: 11,80 × 11,20 m). În această suprafață au fost identificate porțiuni din traseele a două noi ziduri. Zidul Z13, orientat N–S, este construit din bucăți de calcare legate cu mortar (dimensiuni: Lp = 4,80 m, l = 0,70 m, hcercetată = 0,20 m). Z14, orientat E–V, este construit din blocuri de calcar legate cu mortar, este puternic demantelat și surprins la nivelul fundației (dimensiuni: Lp = 3 m, l = 0,70 m). Urmele de calcar și mortar ar putea indica o continuare a traseului lui Z14 spre est, pe toată lungimea suprafeței, însă în stadiul actual al cercetării nu putem spune cu siguranță dacă este o zonă demantelată sau zidul încă nu a fost pus în evidență. Nu au fost surprinse legături sigure între traseele celor două ziduri, astfel încât, nu se poate preciza dacă Z13 și Z14 sunt contemporane sau există o succesiune în timp a acestora. La vest de Z13 a fost cercetată o parte dintr-o amenajare din pietre/calcare, fragmente tegulare și ceramice (dimensiuni păstrate: L = 3,60 l = 0,60 m), cel mai probabil substructura unui nivel; astfel de amenajări au fost surprinse atât în anumite părți ale edificiului nr. 2[6], cât și zona peristilului edificiului nr. 3[7]. La nord de Z14 și adosat a fost identificată o altă amenajare din lut compact, bine bătătorit (păstrat pe o L = 5,35 m, l = 1,40 m, gr cercetată = 0,10 m), care a fost incendiată la suprafață, fiind cel mai probabil un nivel de funcționare al clădirii care începe să se contureze aici. Pe întreaga suprafață a casetei, dar mai ales la est de Zidul Z13, au fost surprinse numeroase fragmente tegulare, ceea ce poate aduce în discuție ipoteza unui acoperiș. În stadiul actual al cercetării nu se poate stabili cu exactitate cum anume se integrează cele două ziduri în planimetria generală a edificiului și nici cărei faze îi aparțin. În extremitatea estică a suprafeței au fost descoperite in situ două tuburi de conducte întregi și fragmente dislocate de la alte tuburi, care făceau parte din cel de-al patrulea traseu de conductă[8] identificat în zona estică a edificiului termal și a edificiului nr. 3. Și în acest an a fost recoltat un material arheologic bogat, cel mai numeros fiind cel din lut: ceramică, teracote, opaițe, tuburi de conducte și tegule (unele purtând ștampila legiunii a XI-a Claudia) și care se află în curs de restaurare și prelucrare în Laboratoarele și depozitele MNIR.
Abstract [EN]:
In the campaign 2020 (for ancient Durostorum and previous research on this site, see footnote no. 1) we have resumed research in Sector Quarter Thermae. Archaeological research was concentrated north of building no. 3 (for the completion of the investigation on the tegular material burning furnace) and east of the building no. 2 (to complete the planimetry of this complex). We managed to reveal the access way to the furnace, which was made from the NE–SW, through several steps made of clay and reinforced with bricks.
To the east of building no. 2, two new walls have been unearthed, but we cannot yet integrate them into its known planimetry.
Also, we found two other water pipes from the fourth route identified east of Thermae building and building no. 3.
Note:
1.
Despre problematica anticului Durostorum, vezi Paul Damian, Adela Bâltâc, The Civil Roman Settlement at Ostrov-Durostorum, în Acts of the International Colloquium Important Sites from the Pre-Roman and Roman Time on the Lower Danube Valley (4th century BC-4th century AD), Istros, 14, 2007, p. 61–70. Rezultatele cercetărilor arheologice din acest sector sunt publicate în rapoartele anuale (CCA), din campania 1997 până în 2019. În campania 2015 au fost realizate doar prospecțiuni geofizice, iar în anul 2020, din cauza pandemiei, nu au fost efectuate cercetări de teren.
2.
Pentru acest cuptor, vezi CCA 2018 (2019), p. 144–145.
3.
CCA 2019 (2020), p. 266
4.
Damian, Bâltâc, op. cit., p. 66
5.
CCA 2019 (2020), p. 266.
6.
CCA 2019 (2020), p. 266.
7.
CCA 2013 (2014), p. 99
8.
CCA 2018 (2019), p.145.