Ostrov | Judeţ: Constanţa | Punct: Ferma 4 | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 62547.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Ostrov
Localitate:
Ostrov
Punct:
Ferma 4
Sector:
Cartier Terme
Toponim:
Regie
Localizare:
| 62547.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bâltâc | Adela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Damian | Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Paraschiv-Grigore | Eugen Marius | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Tarbă | Claudia | participant | Universitatea din București |
Raport:
Cercetările arheologice din campania 2018 (nota 73) au continuat în Sectorul Cartier Terme şi s-au concentrat în zona nordică a edificiului nr. 3, atât pentru surprinderea limitelor acestui edificiu, cât şi pentru identificarea legăturii dintre zona clădirii termale/edificiului nr. 3 cu zona edificiului nr. 2. Dat fiind faptul că cercetările asupra acestuia din urmă au fost întrerupte în anul 2005, cercetarea s-a desfăşurat în suprafeţele deschise anterior, respectiv C21–24, situaţia impunând şi desfiinţarea unor martori stratigrafici (C21–C22, C1/SII–C24, SIM–C23, C1–C2/SII, C2–C3/SII, C3–4/SII). Pentru finalizarea cercetării zidului apărut în campania precedentă, dar şi pentru continuarea cercetării, au mai fost trasate trei secţiuni noi (C25–27, în cea din urmă a fost îndepărtat doar stratul vegetal).
Prin desfiinţarea unei porţiuni din martorului C22–C23, carourile 12–17, s-a putut continua şi finaliza cercetarea cuptorului identificat anterior (nota 74). Acest cuptor este de formă dreptunghiulară în plan (2,68 × 2,35 m), iar pereţii camerei de coacere sunt construiţi din lut cruţat (păstraţi pe o înălţime de 0,80–1,00 m, grosime 0,20–0,35 m). Sola (cu o înclinaţie S–N de cca 0,15 m, grosime = 0,20–0,22m) este construită din material tegular (cărămizi şi ţigle de toate dimensiunile, probabil întregi sau fragmentare) lipite cu lut, suprafaţa de aşezare fiind lutuită şi prevăzută cu 57 de orificii (d = 0,08–0,10 m). Sola era sprijinită pe trei arcade realizate din cărămizi (dimensiuni 0,20 × 0,04 m), aşezate pe cant şi lipite cu lut. Deoarece sola se păstra integral s-a putut cerceta, prin gura de alimentare, doar arcada de la intrare, aceasta având o lăţime de 40 cm şi o înălţime de 1,30 m. Distanţa dintre arcade este de cca 20–25 cm. Gura de alimentare (orientată NV) este realizată tot din lut cruţat, având o lungime de 0,80 m, lăţime de 0,70 m şi o înălţime de 1 m. La intrarea gurii sunt aşezate oblic două cărămizi, de-o parte şi de alta. Gura de alimentare este la –1,35 m faţă de nivelul de la care se vede peretele de nord al cuptorului. Accesul spre gura de alimentare se făcea cel mai probabil prin câteva trepte dinspre nord-vest, însă zona nu a fost cercetată în întregime. La circa 1 m nord-vest s-a cercetat o groapă de mari dimensiuni care este dispusă şi în suprafaţa C24, dar şi în profilele de nord şi vest ale casetei, cel mai probabil că aceasta a fost realizată pentru extragerea lutului, ulterior fiind folosită ca groapă menajeră. Pe lângă cantitatea foarte mare de material arheologic (obiecte din fier, bronz, os sticlă, monede), în această groapă erau şi straturi succesive de cenuşă provenită de la lemnul ars în cuptor. Elemente de ordin stratigrafic ne determină să credem că acest cuptor a funcţionat în prima fază de existenţă a aşezării (începutul – mijlocul secolului al II-lea p. Chr.), fiind posibil ca aici să se fi ars materialul tegular folosit la construirea termei.
Prin deschiderea unei noi suprafeţe (C25) a fost posibilă cercetarea integrală a zidului (Z1’/SII) apărut în campania anterioară (nota 75). S-a constatat că acesta este la nivelul fundaţiei, fiind realizat din pietre (calcar) de dimensiuni mici şi medii, pe alocuri legate cu mortar (L = 8,60 m, l = 0,70 m). Au fost surprinse mai multe zone din calcare, două dintre ele de formă pătrată, ceea ce pot fi nişte baze de piloni. În stadiul actual al cercetării, nu se poate preciza dacă acest zid este parte a unei anexe a edificiului nr. 2 sau o nouă clădire.
Tot prin deschiderea suprafeţei C25 s-a putut cerceta integral şi un cuptor medieval (dmax = 1,30 m), cuptor care este construit, folosindu-se zidul Z1’/SII. Fundul cuptorului este realizat din fragmente tegulare (dimensiuni 0,20–0,35 m), aşezate neregulat, la fel şi gura de alimentare (diametru = 0,70 m). Pereţii (h = 0,25–0,48 m) sunt realizaţi din lut, care prin ardere au căpătat o culoare roşiatică, la fel ca şi pietrele din zid, iar pe latura de vest se păstrau până la nivelul bolţii, ceea ce indică faptul că acest cuptor are o utilitate casnică. Materialul ceramic este de factură medievală, putând fi datat în secolele X–XI. De altfel, trebuie remarcat că în stratul vegetal al suprafeţelor C25 şi C26, cantitatea de material ceramic medieval descoperită este considerabil mai mare decât până acum (nota 76).
Mai este de menţionat că în caseta C23, carourile 17d-f, au mai fost surprinse cinci tuburi din conducta identificată în campania anterioară, în caseta C24 (nota 77).
Materialul arheologic recoltat (tegular, ceramic, os, fier, bronz, sticlă, numismatic etc.) se află în curs de prelucrare şi vor oferi pe viitor repere cronologice mai rafinate.
Note:
1.
73 Despre problematica anticului Durostorum, vezi Paul Damian, Adela Bâltâc, The Civil Roman Settlement at Ostrov-Durostorum, în Acts of the International Colloquium Important Sites from the Pre-Roman and Roman Time on the Lower Danube Valley (4th century BC-4th century AD), Istros, 14, p. 61–70. Rezultatele cercetărilor arheologice din acest sector sunt publicate în rapoartele anuale (CCA), din campania 1997 până în 2017. În campania 2015 au fost realizate doar prospecţiuni geofizice.
74 CCA 2018, 101–102.
75 CCA 2018, 102
76 Urme medievale au mai fost constatate şi în alte puncte ale sitului, vezi CCA 2003, p. 223; CCA 2007, p. 257; CCA
2008, p. 213
77 CCA 2018, 102.