Orosfaia | Comuna: Milas | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Groapa Viilor | Anul: 1998
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Gaiu | Corneliu | participant | Muzeul Județean Bistrița |
Vaida | Dan Lucian | participant | Muzeul Județean Bistrița |
Raport:
Cercetările de la Orosfaia au ca punct de pornire descoperirea întâmplătoare în anul 1964 a unui mormânt celtic intrat în literatura de specialitate sub denumirea de "mormântul de la Comlod". Investigaţiile întreprinse în primăvara anului 1998 la Comlod, pentru identificarea exactă a locului descoperirii, au sfârşit în localitatea învecinată Orosfaia, de care aparţine în realitate punctul căutat. Acesta, numit de către săteni "Groapa Viilor", reprezintă coama unei coline de nisip situată în partea de nord a satului. Anterior cultivată parţial cu viţă de vie, în prezent este folosită ca loc de păşune pentru animale.
Săpăturile din 1998 s-au desfăşurat în totalitate pe capătul sudic al dealului, în zona depistării complexului amintit. Au fost trasate 13 secţiuni cu lungimi cuprinse între 15 şi 36 m, orientate, excepţie făcând S XIII, pe direcţia NE-SV fiind degajată o suprafaţă de cca. 700 m2. Cercetările au dus la dezvelirea sau identificarea unui număr de 11 morminte, reprezentând totodată limita sudică a necropolei.
Complexele funerare de la Orosfaia prezintă caracteristici întâlnite şi în cazul altor cimitire celtice. Atât ritul şi ritualul funerar cât şi inventarele corespund celorlalte necropole celtice din Transilvania. Au fost surprinse 3 morminte de inhumaţie şi 8 de incineraţie în groapă. Adâncimea de depunere variază de la 15 la 115 cm. Lipsesc deocamdată mormintele de incineraţie în urnă. Materialul arheologic rezultat este bogat şi variat constând din podoabe şi accesorii vestimentare, arme, dar şi o cantitate considerabilă de vase ceramice, aparţinând tipurilor cunoscute pentru această perioadă.
Din analiza tipologică a inventarelor aparţinând necropolei de la Orosfaia reiese că acestea pot fi încadrate din punct de vedere cronologic în Latene-ul mijlociu, fiind caracteristice sfârşitului Latene-ului celtic transilvănean.