Orheiul Vechi (Republica Moldova) | Comuna: Trebujeni | Judeţ: Raionul Orhei | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Orheiul Vechi în anii 1998-1999
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Hallstatt; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
Județ:
Raionul Orhei
Unitate administrativă:
Trebujeni
Localitate:
Orheiul Vechi (Republica Moldova)
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Postică | Gheorghe | responsabil | Universitatea de Stat din Republica Moldova |
| Bobrovskii | T. | participant | Instiuție Nedefinită |
| Cândea | Ionel | participant | Muzeul Brăilei |
| Hâncu | I. | participant | Muzeul Brăilei |
| Munteanu | O. | participant | Muzeul Brăilei |
| Mustaţă | Silvia | participant | Muzeul Brăilei |
| Riduş | B. | participant | Muzeul Brăilei |
Raport:
În anii 1998-1999 săpăturile arheologice de la Orheiul Vechi s-au desfăşurat sub egida Universităţii Libere Internaţionale din Moldova şi Centrului de Cercetări Arheologice din Republica Moldova în colaborare cu Universitatea Pedagogică „Ion Creangă", Universitatea de Stat din Moldova, Complexul Muzeistic „Orheiul Vechi", Institutul Român de Tracologie, Muzeul Brăilei (România), Muzeul oraşului Kiev şi Universitatea din Cernăuţi (Ucraina) (Gh. Postică - responsabil, I. Hâncu, O. Munteanu, S. Musteaţă, T. Bobrovskii, B. Riduş, I. Cândea etc.).
Cercetările arheologice au fost concentrate în patru sectoare de bază: I. Sectorul Lunca Răutului - partea de Vest, II. Sectorul Cetate - zidul de Vest, III. Sectorul Cetate - Incintă şi IV. Sectorul Mănăstirile rupestre. Suprafaţa totală cercetată a constituit 758 mp.
I. În Sectorul Lunca Răutului - partea de Vest (252 mp), amplasat la marginea de V a complexului arheologic, au fost descoperite urme ale aşezărilor din epoca fierului timpuriu (cultura Chişinău - Corlăteni, secolele XII - X a.Chr.), din perioada Latène-ului tardiv (cultura Poieneşti - Lucaşevka, sec.II - I a.Chr.), perioada medievală timpurie, secolele V - IX, secolele X - XIII, perioada oraşului Hoardei de Aur (secolul al XIV-lea) şi perioada oraşului medieval moldovenesc Orhei (secolele XV - XVI).
În sectorul dat cele mai reprezentative erau vestigiile culturii Poieneşti-Lucaşevka - o locuinţă adâncită, 5 gropi gospodăreşti, ceramică fină de culoare neagră, grosieră cu suprafaţa netedă sau barbotinată şi amfore greceşti. Urmează vestigiile medievale din secolul al XIV-lea - 6 gropi gospodăreşti, ceramică de tipul Hoardei de Aur, monede tătăreşti, etc. Cultura medievală din secolele V - VII este reprezentată de o locuinţă adâncită, 3 gropi şi ceramică lucrată manual, iar orizontul cultural din secolele X - XI printr-un cuptor din lut. Alte orizonturi culturale în sectorul dat erau reprezentate doar prin fragmente de ceramică.
II. În Sectorul Cetate Zidul de Vest (226 mp) din preajma colţului de NV al cetăţii medievale din piatră, au fost descoperite vestigii din perioada paleoliticului superior (aşchii şi unelte din silex), vestigii autohtone din perioada secolelor XII - XIV, vestigii din perioada dominaţiei mongole din secolul al XIV-lea şi perioada moldovenească din secolele XV - XVI. A fost cercetat şanţul de V al cetăţuii din pământ pe o lungime de 21 m şi fundaţiile cetăţii de piatră.
III. În Sectorul Cetate - Incintă (280 mp), în colţul de SV al cetăţii de piatră, au fost descoperite vestigii din perioada paleoliticului superior (unelte şi aşchii din silex), fragmente sporadice de ceramică din perioada secolelor XII - XIII, vestigii din perioada oraşului mongol Şehr-al-Jedid din secolul al XIV-lea şi din perioada Orheiului moldovenesc din secolele XV - XVI. Au fost descoperite vestigii din secolul al XIV-lea: o locuinţă de suprafaţă cu cuptor din cărămidă, o monedă a oraşului Şehr-al-Jedid şi circa două mii fragmente de ceramică de tip oriental; vestigii din secolele XV - XVI: două locuinţe de tip adâncit, două locuinţe de suprafaţă cu cuptoare din cărămidă, o construcţie de suprafaţă din piatră, patru încăperi din cadrul unei construcţii adâncite cu fundaţii din piatră, stratul de demolare al cetăţii de piatră, circa 15 mii fragmente de ceramică cenuşie moldovenească din secolele XV - XVI, trei monede de la Alexandru cel Bun, două monede de la Iliaş I, diferite piese de inventar, inclusiv două tunuri din bronz păstrate în condiţii excelente, provenite din cadrul complexului nr. 51, datat preliminar în perioada secolului al XV-lea - începutul secolului al XVI-lea.
IV. În Sectorul Mănăstirile rupestre au fost efectuate lucrări de cartografiere a complexelor rupestre din malul Răutului şi săpături arheologice pe platforma de piatră din prejma intrării în biserica rupestră a Mănăstirii lui Bosie, unde au fost descoperite opt gropi de înmormântări, dintre care numai una conţinea o inhumaţie umană din perioada secolelor XVII - XVII, celelalte fiind goale.
În urma cercetărilor efectuate în sectoarele Cetate a fost obţinută o situaţie stratigrafică perfectă cu probe concludente, care aduc o lumină nouă în problema datării celor două cetăţi medievale de la Orheiul Vechi. Observaţiile arheologice au arătat că soclul de fundaţie al cetăţii din piatră şi stratul de construcţie al acestei fortificaţii fac parte din orizontul cultural al Hoardei de Aur din secolul al XIV-lea. În acelaşi timp, săpăturile arheologice au demonstrat, că şanţul cetăţuii de pământ a fost astupat cu resturi de construcţie (piatră, mortar, lut ars) şi ceramică din perioada Hoardei de Aur.
Cercetările arheologice din sectoarele menţionate infirmă opinia tradiţională din istoriografie potrivit căreia cetatea din pământ şi cetatea din piatră de la Orheiul Vechi ar reprezenta opere ale domnitorilor moldoveni Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. În baza datelor obţinute putem conchide că cetatea de pământ aparţine de aşezarea autohtonă de la Orhei din secolul al XII-lea - prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar cetatea din piatră a fost construită în perioada dominaţiei mongole, la mijlocul secolului al XIV-lea şi utilizată mai târziu de către autohtoni, în perioada secolelor XV - XVI.