Oreviţa Mare | Comuna: or. Vânju Mare | Judeţ: Mehedinţi | Punct: Cetate ( Păuleşti) | Anul: 1994
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Oreviţa Mare
Anul cercetarii:
1994
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 110278.01 |
Județ:
Mehedinţi
Unitate administrativă:
or. Vânju Mare
Localitate:
Oreviţa Mare
Punct:
Cetate ( Păuleşti)
Localizare:
| 110278.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crăciunescu | Gabriel | responsabil | Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin |
Raport:
Cercetările s-au efectuat în valea Măroiu, punct Păuleşti, loc în care au mai fost efectuate lucrări în anii 1987 şi 1988. Dacă în anii anteriori, secţiunile au fost trasate pe marginea ogaşului din zonă, adânc de 8-10 m şi lat de 15-20 m, care a distrus staţiunea în partea de sud-vest, în 1994 au fost trasate trei secţiuni de 48 x 1,5 m în partea de est a zonei pentru a surprinde aici limita staţiunii. Stratigrafia aşezării se prezintă astfel: un strat vegetal, un strat de aluviuni gros de circa 0,70 m, un strat din bronzul final gros de circa 0,80 m şi un strat din bronzul timpuriu gros de circa 0,45 m. Precizăm că, nivelul de locuire din bronzul timpuriu nu apare decât în primele două secţiuni, deci, respectiva locuire se restrângea la partea de vest a văii. Între nivelele din bronzul timpuriu şi final nu există un strat steril, trecerea făcându-se nemijlocit. În 1994 nu am mai prins nici un complex, cercetarea efectunându-se doar la nivelel de locuire ale epocilor mai sus menţionate. Cu toate acestea, materialele apărute au fost bogate şi variate. Am găsit un fragment de măciucă cu gaură de fixare şi patru lobi de corp conturaţi de câte o linie, un topor de piatră refolosit, o secure de bronz, un străpungător de cupru, fusaiole, silexuri, sârmă de cupru fragmentară. Materialul ceramic se află tot în stare fragementară. Totuşi, în bogatul material fragmentar am sesizat posibilitatea întregirii a două piese. Primul vas, de dimensiuni mari, este lucrat din piatră de proastă calitate de culoare maro, lipseşte fundul vasului. Este decorat cu brâuri alveolare. Al doilea vas, ce are elemente din toate părţile corpului şi urmează a fi întregit, este lucrat din pastă neagră, de calitate mai bună, are două apucători late şi orizontale, două apucători verticale şi urmele a două torţi orizontale. Ca forme, un loc important îl ocupă vasele mari şi medii, lucrate din pastă cu mult pietriş mărunt ce sunt decorate cu brâuri alveolate aflate la distanţe variabile sub buză, până la 8-10 cm. Există situaţii când şi buza vaselor este alveolată. În cadrul acestei categorii de vase, există exemplare ce au buza evazată în unghi drept dar nu au brâu sub buză.
Alte vase lucrate din pastă grosieră, semifină sau fină, au buze drepte, uşor rotunjite sau tăiate oblic către interior. O altă categorie o reprezintă castroanele ce aveau corpul sferic şi buza tăiată uşor oblic către interior, apoi avem străchini cu corp puternic evazat, ceşti şi căni cu corp sferic, buză rotunjită sau evazată, fund inelar. Amintim un fragment de vas cu gardină, un fragment de turtă, de formă pătrată sau dreptunghiulară groasă de 1,5 cm, lucrată din lut bine ars, precum şi un fragment de creuzet înalt de 4 cm ce are pereţii şi fundul foarte groşi. O parte din materialul ceramic este decorat cu linii realizate prin imprimarea unor vârfuri de diferite forme, triunghiuri haşurate, linii realizate prin împunsături succesive şi dispuse în diferite feluri, cercuri, benzi simple şi umplute cu puncte, dispuse alternativ. Între fragmentele ceramice avem piese cu decor specific Gârla Mare, reprezentând părţi din ceşti, capace, castroane, vase mari. În S II, unde sterilul avea o grosime mai mare, la -1,50 m, fără a putea fi delimitat, avem un nivel cu ceramică canelată; la -0,30 m a apărut un fragment de ceaşcă cu decor Gârla Mare. În prima secţiune, acest nivel cu ceramică canelată apare la adâncimea de 0,60-0,80 m, în condiţiile în care terenul este aşezat în pantă.