Orăştie | Judeţ: Hunedoara | Punct: ansamblul urban Piaţa Aurel Vlaicu | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Descoperire izolată; Obiect izolat;
Cod RAN:
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
mun. Orăştie
Localitate:
Orăştie
Punct:
ansamblul urban Piaţa Aurel Vlaicu
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Căstăian | Mihai Cristian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | responsabil | Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Orăştie |
Raport:
Prin acest proiect s-a urmărit descărcarea de sarcină arheologică a terenului afectat de construirea obiectivului „Extindere Primărie Orăştie”, localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara. Datorită faptului că lucrarea de extindere a Primăriei Orăştie se afla în zona de protecţie a monumentului istoric Cetatea Orăştie precum şi ansamblului urban Piaţa Aurel Vlaicu, înregistrate în Lista Monumentelor Istorice, s-a impus executarea cercetării arheologice preventive.
Deoarece se cunoştea în urma altor lucrări edilitare (executate în anii '80-'90) că o mare parte a terenului este afectată de lucrări de infrastructură (canalizare, curent, aducţiunea de apă potabilă), s-a considerat că singura posibilitate de a surprinde in situ posibile urme arheologice era de a se efectua o cercetare în zona în care a existat vechea construcţie. Cercetarea arheologică preventivă a demarat în primul rând prin îndepărtarea resturilor de moloz existente în urma demolării unor construcţii degradate şi neutilizate, care s-a executat conform proiectului nr. 40/2007. Aceste construcţii, dezvoltate pe parter au avut funcţiune de locuinţă, garaj şi anexă. Aria construită a fost de 171,22 m2. Pentru a surprinde un profil stratigrafic cât mai edificator au fost trasate în primul rând trei secţiuni S1, S2 şi S3 una în prelungirea celeilalte. Martorul stratigrafic între S1 şi S2 a fost de 1 m, iar între S2 şi S3 de 2 m. Secţiunile au avut următoarele dimensiuni. S1 a avut dimensiunile de 7 x 2 m, S2 de 9 x 2 m, S3 de 6 x 2 m.
Datorită condiţiilor obiective care au apărut, în urma cercetării arheologice, s-a hotărât ca martorul dintre S1 şi S2 să fie desfiinţat, rezultând astfel o secţiune magistrală S1, cu dimensiunile de 17 x 2 m. În aceste condiţii secţiunea S3, a fost redenumită şi înregistrată ca secţiunea S2, dimensiunile rămânând aceleaşi ca la început 6 x 2 m. Cele două secţiuni au fost orientate NNE–SSV, paralele cu clădirea aflată în imediata vecinătate.
Pentru acoperirea cât mai eficientă a zonei, dar şi pentru o mai bună înregistrare a datelor arheologice care au apărut în cele două secţiuni, S1 şi S2, au mai fost trasate încă patru secţiuni, orientate perpendicular pe magistrală. Aceste noi secţiuni au fost numerotate, în continuare, astfel S3, S4, S5 şi S6. S3, orientată ENE–VSV, având lungimea de 4 x 2 m, a fost trasată din colţul S2, între cele două fiind lăsat un martor de 1 m. S4, orientată E–V, având lungimea de 4 x 2 m, a fost trasată la 3 m faţă de S3 şi aproximativ 1 m faţă de S1. S5, orientată VNV – ESE, având lungimea de 4 x 2 m, a fost trasată la 4,50 m faţă de S4 şi aproximativ 1 m faţă de S1. S6, orientată NV–SE, având lungimea de 4 x 2 m, a fost trasată la 1 m de S5 şi aproximativ 1 m faţă de S1.
În timpul cercetării arheologice preventive au fost surprinse mai multe elemente de substrucţii, care se pare aparţin vechii clădiri care a fost demolată. Cu această ocazie s-au descoperit şi alte elemente care par să indice resturi de fundaţie a unor clădiri mai vechi care au fost înglobate în clădirea demolată, care a fost ridicată ţinându-se cont de ele.
În S1, între m. 2,20 şi 2,85 la o adâncime de aproximativ –0,40 m a apărut un zid de piatră de râu legat cu mortar de slabă calitate, pe care l-am notat, Zid A. Fundaţia lui coboară până la –1,20 m. Tot în secţiunea S1, între m. 5,15 şi 5,80 la o adâncime de aproximativ –0,30 m, a apărut tot un zid de piatră de râu legat cu mortar de slabă calitate dar care conţinea şi lut galben, şi a cărui fundaţie coboară tot până la –1,20 m. Acest zid a fost notat pentru o mai bună înregistrare ca, Zid B. Între m. 6,35 şi 7,10 la aproximativ –0,30 m, a apărut un zid de piatră de râu legat cu mortar peste care au fost puse probabil pentru o mai bună izolare câteva rânduri de cărămidă. Adâncimea la care a fost surprinsă talpa fundaţiei este de aproximativ –1,20 – 1,30 m. Zidul a fost notat, ca Zid C. Între m. 7,40 şi 7,85, apare un nou zid având câteva asize de cărămidă, peste un zid de piatră de râu legat cu mortar. Zidul este notat, Zid D. Datorită condiţiilor, legate atât de protecţia muncii cât şi de spaţiul insuficient care exista între Zid C şi Zid D, nu s-a putut coborî până la talpa fundaţiei. Între m. 8,85 şi 9,30, sub nivelul fundaţiei de cărămidă, la o adâncime de –1,10 m, a fost surprins un zid de piatră de râu legat cu mortar, zid înregistrat ca Zid F. Între m. 11,15 şi 11,60, a fost surprins un zid de cărămidă, la –0,70 m, a cărui talpă de fundare mai coboară aproximativ –0,20 m. Talpa fundaţiei este realizată din câteva asize de piatră de râu legate cu mortar de slabă calitate şi lut galben. Acest nou zid pentru identificare a fost notat ca Zid G. Între m. 13,30 şi 13,55, ai S1, apare un zid de cărămidă, care coboară până la aproximativ –0,85 m. Cărămida este pusă pe un strat de piatră de râu legat cu lut galben şi mortar pentru o mai bună fixare pe sol. Zidul descoperit a fost notat ca Zid H. Între m. 16,50 şi 17, a fost surprins acelaşi zid de cărămidă, pe care l-am notat ca Zid I. De data aceasta s-a putut observa că talpa fundaţiei, care este la aceeaşi adâncime –0,85 m, este mai mare decât lăţimea zidului ieşind spre interiorul secţiunii cu aproximativ 0,25 m.
Adâncimea maximă la care s-a ajuns în S1 variază între –1,65 şi –1,75 m, acest lucru datorându-se apariţiei unei pânze de apă care a inundat pur şi simplu secţiunea, şi care a împiedicat continuarea cercetării arheologice până la sterilul arheologic.
S2 despărţită de S1 de un martor de 2 m, datorită faptului că în timpul cercetării arheologice s-a constatat că nu este afectată de fundaţiile unor construcţii, atât de epocă contemporană dar şi modernă, a fost luată ca sondă stratigrafică. Cu toate că în timpul săpării ei pânza de apă freatică, care apare şi în S1, a creat numeroase probleme s-a încercat să se observe evoluţia în timp a terenului supus cercetării arheologice preventive. În S2, între m. 4,45 şi 5 a fost surprins un zid de piatră de râu bine legat cu mortar, peste el fiind aşezat un nivel de cărămidă cuprins între 0,15-0,20 m. Acesta a fost înregistrat ca fiind Zid AB. De asemenea între m. 5 şi 6, în colţul din dreapta al secţiunii a fost identificată o adosare de cărămidă, şi care suprapune zidul de piatră AB, pe o lăţime de 0,50 m. Această adosare am înregistrat-o ca fiind ca Zid CD. În S3, a fost surprins aceleaşi zid de piatră, notat de noi ca Zid AB, care are peste un rând e cărămidă. Zidul AB, are o lungime de 1,50 m, pornind din marginea secţiunii, şi o lăţime de 1,20 m, spre marginea exterioară a ei. Adâncimea până la talpa de fundaţie a zidului este de –0,85 m. La 3 m de S3, a fost deschisă S4, în care a fost surprins, pe colţul de E al secţiunii, un zid de piatră amestecată cu cărămidă, bine legat cu un mortar de bună calitate având o lungime de 3 m şi care iese în interiorul secţiunii aproximativ 0,60 m. Adâncimea până la talpa fundaţiei este de –1 m. Acest zid a fost înregistrat ca fiind Zid FG. La 4,50 m de S4, a fost deschisă S5. Cu acest prilej săpătura arheologică preventivă a surprins prelungirea fundaţiei zidului FG, găsit şi în S4. Este vorba de fapt de unul din colţurile clădirii, a cărei destinaţie nu o putem preciza cu exactitate. Tot în S5 a apărut un zid de piatră, pe care l-am notat ca fiind Zid HB, al cărui traiect merge pe sub zidul FG. Talpa de fundaţie a zidului HB, coboară cu cel puţin 0,25-0,30 m faţă de talpa de fundaţie a zidului FG. Zidul HB, este alcătuit din piatră de râu, legat cu un alt tip de mortar faţă de zidul de care este suprapus.
Pentru a vedea dacă acest zid are cumva o închidere, s-a trasat S6, la 1 m faţă de S5. La –0,30 m, a fost surprins zidul HB, a cărei talpa de fundare se află la –1,10 m. Pe o latură a secţiunii, spre S1, s-a putut observa o adosare în adâncime de două asize de cărămidă. De asemenea pe zidul HB, a fost surprinsă o prelungire a zidului E, descoperit în S1.
Profilul sondei stratigrafice, cu adâncimea maximă de 3,04 m, pe care am executat-o în secţiunea S2, este următoarea:
0 –0,10 m – strat de bitum amestecat cu pământ şi piatră, care a avut funcţiunea de pavaj.
-0,10 –0,18 m – strat de pământ lutos roşu.
-0,18 –0,78 m – strat de umplutură, nisip, pietriş, pământ (balast).
-0,78 –0,93 m – strat de pământ negru, lutos, cu urme de cărbune, cărămidă, şi mici fragmente ceramice.
-0,93 –1,03 m – strat de piatră de mici dimensiuni, amestecat cu pământ.
-1,03 –1,25 m – strat de pământ negru cu urme de cărbune, cărămidă şi lut ars.
-1,25 –1,65 m – strat de lut puternic ars, cu urme de arsură şi cărbune având o consistenţă tare.
-1,65 –1,90 m – strat de lut galben-verzui, compact cu resturi de cărbune şi lut ars.
-1,90 –1,95 m – strat de pământ negru lutos ce suprapune un nivel de piatră cu urme de mortar.
-1,95 –2,15 m – strat gresie cu urme de mortar şi pietriş, tare în consistenţă, posibil nivelul de construcţie al bisericii gotice.
-2,15 –2,22 m - strat de pământ negru lutos.
-2,22 –2,30 m – strat de lutuială arsă cu pietre mici.
-2,30 –2,80 m - strat de pământ negru lutos, compact datorită faptului că se găseşte sub pânza freatică.
-2,80 –2,90 m - nivel de piatră de râu amestecat cu pământ. În acest nivel au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând evului mediu timpuriu, însoţite de fragmente de tegula romane aflate în poziţie secundară.
-2,90 –3,04 m – strat de pământ negru lutos, datorită prezenţei apei având consistenţa unui strat de pământ mlăştinos.
În urma efectuării săpăturii arheologice preventive au apărut materiale care pot fi datate cu exactitate în epoca contemporană, modernă, evul mediu târziu, evul mediu timpuriu şi material fragmentar din tegulae romane aflate în poziţie secundară. În afară de fundaţiile construcţiei ce a fost demolată, nu au fost surprinse alte urme de substrucţii. Condiţiile de cercetare au fost îngreunate foarte mult de existenţa pânzei freatice foarte sus, ea apărând la 1,65 – 1,75 m. Ceea ce s-a putut constata în urma investigaţiei arheologice este faptul, că în urmă cu aproximativ 300 de ani, a avut loc o schimbare a cursului apelor ce traversează Orăştia ceea ce a dus la inundarea acestei zone. De aceea, în afară de S2, nu s-a putut merge până la sterilul arheologic.