Şantierul a fost cuprins între temele de cercetare ale proiectului ce vizează studierea văii Mureşului mijlociu, desfăşurat în cadrul Centrului de proto- şi preistorie de pe lângă Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia şi coordonat de prof. univ.dr. Iuliu Paul.

A patra campanie de cercetări arheologice a avut două mari obiective:a. Continuarea magistralei stratigrafice numărul 1. Pentru realizarea acesteia s-au trasat secţiunile 8, 9, 10 şi 12. Fiecare dintre acestea au avut 20/1,5 m. Cercetarea unor obiective majore - precum bordeiul 3/1995 şi necropola neolitică - a necesitat deschiderea secţiunii 14/1995 de 9,5/2 m şi a casetelor C 3-4/1995 cu dimensiunile de 4/2 m. În afara celor două morminte neolitice cercetate cu această ocazie, s-au mai descoperit şi două şanţuri de fundare a unor garduri (şanţurile 2 - 3/1995). Astfel că, imaginea asupra aşezării s-a aprofundat, în mare măsură. Studierea şanţului de fundare a gardului 1. Pentru aceasta s-au trasat, din 10 în 10 m, patru secţiuni de 8/1 m, purtând siglele 11, 13, 15 - 16/1995. S-a constatat că şanţul 1 înconjoară faza de bordeie a aşezării şi necropola neolitică. S-a putut constata că aşezarea neolitică aparţinând culturii Turdaş de la Orăştie - Dealul Pemilor, punct X2 are două nivele de locuire - pe stratigrafia orizontală - şi o necropolă neolitică aparţinând aceleaşi culturi.

Analiza resturilor faunistice

Resturile osteologice determinate însumează 1679 oase, aparţinând integral mamiferelor. Distribuţia materialelor pe complexe indică o acumulare importantă în B1 (68%), 21% în B4 şi doar 8% în B5. Lista speciilor identificate este relativ săracă, cuprinzând cinci mamifere domestice şi cinci sălbatice. Cu excepţia bourului, toate speciile sunt prezente în fauna actuală locală.

Raportul specii domestice/sălbatice, în aşezare are o valoare de 55: 45%, în favoarea primului grup. Valori asemănătoare s-au înregistrat în nivelele timpurii de la Iclod (53,1:46,7), în aşezări Tisza (50,2 - 50,9: 49,8 - 48%), cât şi în nivelele târzii de la Liubcova - Orniţa (46,3: 53,6%). Asemănări, sub raportul ponderii mari a vânătorii, între aşezările de la Orăştie şi Liubcova (Valea Dunării, sudul Banatului) nu trebuie să surprindă, având în vedere complexitatea ecosistemelor exploatate de către cele două comunităţi. Diversitatea ecologică ce caracterizează arealele exploatate de ambele comunităţi neolitice este mai bine reflectată în spectrul faunistic de la Liubcova, unde au fost identificate 11 specii sălbatice, faţă de 5 la Orăştie. Vânătoarea avea o poziţie bine circumscrisă sub raport ocupaţional; mai ales cerbul era vânat, resturile sale reprezentând 31,4%.

Bovinele domestice înregistrează 47%. Valori asemănătoare, de peste 40 % se semnalează în aşezările de la Zau de Câmpie (41%), Divostin (44%) şi Lebö (40,1%). Ovicaprinelor le sunt atribuite doar 5%. Chiar dacă materialul lor nu s-a păstrat prea bine în condiţiile unui sol acid, nu credem ca ponderea lor să fi depăşit 9 - 10%. Surprinde, în schimb rata scăzută a porcului, doar 4,4%, pentru care, cu siguranţă existau condiţii mai bune de creştere liberă.

În privinţa modului de exploatare a principalelor specii, câteva aspecte pot fi semnalate. Pentru bovine, din cei 42 indivizi estimaţi, cca. 20,8% îl reprezintă animalele sacrificate până la 2,5 ani, 45,2% până la 4 ani şi 23,8% după această limită.

Un procent de 23% indivizi ţinuţi până la o vârstă avansată, alături de o gospodărire judicioasă, a animalelor sacrificate până la 4 ani, pare să fi asigurat un spor populaţional, necesar într-o economie alimentară întemeiată pe exploatarea, în principal, a acestei specii.

În privinţa suinelor, mare parte a animalelor au fost sacrificate între 1 - 1,5 ani. Pentru speciile vânate, predomină animalele mature. Bovinele exploatate de către comunitatea neolitică prezentau o dentiţie masivă şi un schelet cefalic puţin gracilizat, fapt valabil şi pentru scheletul postcefalic. Mediile calculate pe lăţimile oaselor sugerează indivizi robuşti aidoma celor din arealul siturilor de la Iclod, Zau de Câmpie. O talie de 119,9 cm a fost estimată pentru o femelă.

Aceeaşi constatare privind robusteţea animalelor e valabilă şi în cazul cerbului şi bourului.

Sub raportul cantităţii de carne estimate, din cele 13177 kg calculate pe baza NMI apreciat, 67,1% l-au furnizat taurinele, porcinele şi ovicaprele şi doar 32,9% cele sălbatice.

În ansamblu, se poate aprecia că economia animalieră a comunităţii neolitice (cultura Vin\ca - Turdaş) este una tipică pentru neoliticul dezvoltat, axată fiind pe exploatarea bovinelor (populaţii mixte vită/bour), cu o vânătoare intensă. În cadrul ei cerbului i se acorda o importanţă sporită.

B. Cetate

Datorită unei finanţări reduse au fost abordate săpături restrânse, prin care s-a urmărit clarificarea unor amănunte legate de planimetria şi etapele de construcţie şi refolosire a turnului de poartă şi a vechiului edificiu de cult.

Secţiunea S23, cu dimensiunile de 5/3 m, a fost trasată perpendicular pe nava bisericii vechi, între fostele secţiuni S2/1991 şi S8/1992. Prin această secţiune s-a urmărit surprinderea zidului colateralei gotice de nord, începută în prima parte a sec.XIV şi neterminată. Sub solul vegetal, a fost surprins pavajul din piatră de râu pe pat de nisip, cunoscut şi datat din campaniile anterioare, la începutul sec.XIX. Zidul colateralei a apărut la -0,60 m, fiind surprinsă chiar baza portalului de nord, de foarte frumoasă factură gotică. Baza ancadramentului acestui portal a fost realizată din două blocuri mari din gresie galbenă, slab micacee, de provenienţă locală, care împreună constituie faţa de est cu o lăţime de 2 m. Pe această faţă au fost reliefate postamentele şi pornirile a 4 colonete semicirculare cu caneluri pe fus, de inspiraţie clasică, intercalate de 3 nervuri plate. Pragul intrării descoperit la -1,30 m, a fost executat dintr-un element roman din marmură albă refolosit. În faţa pragului, spre exterior, a apărut un pavaj din lespezi de gresie de mari dimensiuni, ce acoperă integral intrândul generat de portalul retras. În fundaţie, sub acest prag, spre interior, în faţa de sud a zidului, a fost încastrat un monument funerar roman reprezentând în relief un bust de bărbat. Continuându-se adâncirea în spaţiul dintre zidul colateralei gotice şi cel al navei actuale, au fost cercetate 9 morminte, dintre care, cele mai vechi, cu defuncţii depuşi cu mâinile pe lângă corp şi pe solul viu: M61, M64, M65, sunt anterioare construcţiei gotice, ţinând probabil, de edificiul romanic suprapus de actuala biserică.

Secţiunea S24, de 5/2 m, a fost plasată perpendicular pe fosta secţiune magistrală S1/1991 şi paralelă cu zidul de incintă, la 4 m de acesta,în aşa fel, încât, să poată surprinde zidul de est al turnului vechi de poartă, cu deschiderea dinspre interiorul cetăţii. Zidurile turnului au apărut imediat sub solul vegetal la -0,12 m, fiind dezvelită integral latura de est, dinspre interiorul cetăţii. Pe această latură s-a putut observa deschiderea interioară a porţii blocată spre sfârşitul sec.XIV cu un zid gros de 0,70 m, îngrijit lucrat, din piatră de râu şi cărămidă. Din ancadramentul arcului de poartă s-a păstrat doar partea de jos, lucrată prin fasonare simplă, dar îngrijită, în unghi drept, din gresie galbenă locală. La adâncimea de -1,26 m a fost dezvelit un nivel de folosire al turnului, marcat de o placă de mortar datată spre sfârşitul sec.XVI şi care cel mai probabil, poate fi identificată, ca o amenajare a drumului de strajă. Pe această placă s-a prăbuşit, la începutul sec.XVII, o parte a zidului de est inclusiv ancadramentul fasonat al porţii, din care s-a descoperit, la adâncimea de -1,12 m, un fragment din aceeaşi gresie, cu profilatură specifică romanicului târziu din Transilvania.