Orăştie | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Pemilor - X2 | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă;
Cod RAN:
| 87647.02 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
mun. Orăştie
Localitate:
Orăştie
Punct:
Dealul Pemilor - X2
Localizare:
| 87647.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pinter | Zeno-Karl | responsabil | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Ţiplic | Ioan Marian | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Ţiplic | Maria Emilia | participant | Institutul de Studii Socio-Umane, Sibiu |
| Căstăian | Mihai Cristian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Situl arheologic de la Orăştie Dealul Pemilor X2 se află amplasat pe prima terasă a Mureşului, dominând valea largă a acestuia1. Cercetările arheologice au demarat în anul 1992 şi au continuat fără întrerupere până în anul 1998, pentru ca apoi să fie reluate din vara anului 20002.
Obiectivele campaniei din anul 2005 au vizat clarificarea întinderii cimitirului medieval timpuriu, precum şi a întinderii aşezării neolitice aparţinând culturii Turdaş, aflate în acest punct.
Aşezarea neolitică (cultura Turdaş).
Aşezarea neolitică din acest punct a făcut obiectul unor ample cercetări arheologice în anii 1992-1997, fiind publicată o lucrare monografică referitoare la rezultatele acestor cercetări. În campania arheologică din anul 2005 au fost dezvelite alte 4 complexe neolitice, dintre care de consemnat este o locuinţă de suprafaţă şi o groapă de împrumut lut din care a rezultat majoritatea materialului ceramic.
Cea mai mare parte a complexelor neolitice şi-au pierdut funcţiunile treptat, neexistând nici un indiciu al unei părăsiri forţate a aşezării. Complexele neolitice prezintă o degradare treptată precum şi degradări datorate gropilor de morminte medievale timpurii.
Necropola medievală timpurie.
În campania anului 2005 au continuat cercetările asupra necropolei medievale timpurii din acest punct şi au fost dezvelite alte 9 morminte, ajungându-se astfel la cifra de 66 de morminte dezvelite până în prezent. Au fost trasate 11 secţiuni - S 48 - S 58.
Materialul arheologic din inventarul mormintelor este constituit din piese de metal, trebuind remarcată, în acest context, lipsa în continuare a materialului numismatic. În privinţa pieselor de lemn, piele sau materiale textile lipsa acestora este justificată de aciditatea naturală a solului, care face imposibilă conservarea lor, dar putem bănui prezenţa acestor materiale în legătură cu piesele de metal de care ar fi trebuit să fie ataşate.
Inventarul metalic poate fi împărţit pe criterii de funcţionalitate în două categorii: piese de podoabă şi piese de echipament militar şi de harnaşament. Piesele de podoabă sunt în general simple şi confecţionate din metale neferoase (cupru sau bronz şi argint) şi reprezintă brăţări, cercei, inele, zurgălăi, fiind descoperite atât în mormintele de bărbat cât şi de femeie. Cerceii, din punct de vedere tipologic, fac parte din acelaşi tip reprezentat de brăţări, cu secţiune rotundă, diametrul variind foarte puţin în jurul valorii de 30 mm, fiind deschişi şi cu capetele ascuţite. Inelele descoperite în campania 2005 se alătură celor descoperite în campaniile anterioare încadrându-se în tipologia prezentată de Z. K. Pinter şi S. A. Luca. Se evidenţiază o regulă aproape generală în ceea ce priveşte poziţia în care sunt descoperite brăţările în mormintele de bărbat: pe antebraţe în apropierea coatelor.
Piesele de echipament militar descoperite sunt reprezentate mai ales de vârfuri de săgeată. Din punctul de vedere al descoperirilor de piese de armament şi a pieselor de harnaşament în acelaşi mormânt relevant este M 59 al cărui inventar este constituit din: tolba cu săgeţi, aşezată pe partea dreaptă a defunctului în zona bazinului şi coapsei iar săgeţile sunt cu vârful în sus, scăriţe de cavalerie depuse pe tibiile picioarelor, o zăbala articulată aflată lângă laba piciorului drept, diverse piese provenind de la căpăstrul calului şi podoabe (cercei şi brăţări). În mai multe morminte au fost depistate vârfuri de săgeţi depuse în mănunchi sau în tolbă.
Din cercetările desfăşurate până în prezent, putem spune că avem de a face cu o necropolă în cadrul căreia mormintele sunt organizate în şiruri paralele, lucru caracteristic necropolelor medievale timpurii din prima fază a orizontului Bjelo Brdo. Materialele descoperite în acest punct pot fi încadrate fără dificultate în perioada timpurie a evului mediu transilvănean (prima jumătate a sec. X şi până la începutul sec. XI), în acest sens existând corespondenţe tipologice în mai multe puncte cercetate în spaţiul intracarpatic. Încadrarea tipologică şi cronologică a necropolei din punct de vedere al cronologiei relative şi absolute a fost făcută de Z. K. Pinter şi S. A. Luca, fiind vorba de o necropolă caracteristică orizontului Bijelo-Brdo (sf. sec. X - începutul sec. XI) şi faţă de cele afirmate de cei doi autori, pe baza descoperirilor din campania 2002, au apărut unele materiale ce aduc mai multă exactitate în ceea ce priveşte cronologia relativă a necropolei.
În perioada 1945-2000 au fost făcute numeroase descoperiri de necropole datate pe baza materialelor descoperite în secolele X-XI: Cluj-Napoca – Str. Semenicului3, Cluj-Napoca – Str. Plugarior4, Hodoni – Pocioroane5, Simeria Veche – Săuleşti, punctul În Vii6, Moldoveneşti7, Pîclişa8, Deva – Micro 1599, Ghirbom – Gruiul Fierului10, Alba Iulia – Staţia de Salvare II11, Alba Iulia – Str. Arhim. Iuliu Hossu12. Mormintele de la E de Tisa şi din Banat aparţin unor luptători din a doua generaţie care au luat contact cu populaţia locală din aceste zone şi cu cultura materială a acesteia13. Inventarul mormintelor din necropolele menţionate mai sus caracterizează populaţia ungară aflată la a doua generaţie în spaţiul panonic; absenţa săbiilor, coroborată cu tipul evoluat de scăriţe, cu talpa arcuită spre interior, sunt elemente care pledează pentru datarea în a doua jumătate a sec. X.