Oradea | Judeţ: Bihor | Punct: Salca – Gheţărie | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
Județ:
Bihor
Unitate administrativă:
mun. Oradea
Localitate:
Oradea
Punct:
Salca – Gheţărie
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bulzan | Sorin | responsabil | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
Raport:
Cercetările preventive efectuate în perimetrul Lidl Romania SCS situat în Oradea str. Nufărului, nr. Cad. 186001, jud. Bihor au constat în casetele Cas. A (5 x 3,5m), Cas. B (3,20 x 2,5 m), C (3 x 5,3), D (2 x 5,30 m), E (7 x 2,60 m), F (7,60 x 7 m). Ele au fost precedate de cercetări arheologice de diagnostic (S. 1-4).
Epoca neolitică. Aşezarea aparţinând culturii Oradea Salca - Herpaly sau Herpaly.
Complexele arheologice descoperite au relevat existenţa unei părţi dintr-o aşezare din neoliticul dezvoltat, aceeaşi care în literatura ştiinţifică românească a dat numele unui grup cultural cunoscut sub numele Salca-Herpaly. În acest sector al aşezării situat imediat pe marginea primei terase a Crişului s-a constatat frecvenţa unor complexe adâncite cu forme rotunde sau ovale. Un complex de această formă (C.9) a tăiat alte două de dimensiuni mai mari şi marginile drepte care nu au putut fi surprinse în întregime (C. 3 şi C. 17). Cel mai vechi dintre acestea pare locuinţa adâncită C. 3, urmată de C.17, un complex de locuire semniadâncit, care avea podina susţinută de un strat de pietriş peste care s-a aplicat, un strat de lut şi încă o fază de refacere în aceeaşi manieră. Astfel se pot decela trei mari etape ale locuirii din neoliticul dezvoltat aparţinând culturii Salca-Herpaly mai cunoscută sub numele de cultura sau grupul Herpaly. Prima se caracterizează prin existenţa unor locuinţe adâncite având în inventar şi ceramică incrustată cu alb de tip Szakalhat (complexul C.3), a doua, faza ”clasică” de locuire când apar locuinţe ridicate pe stâlpi mari din lemn şi cuptoare amenajate în interior (reprezentată de complexul C. 17 din 2014). A treia fază a fost surprinsă în suprafaţa cercetată într-o formă specifică prin complexele rotunde sau uşor ovale. În suprafeţele săpate până acum în aşezare ele au apărut doar aici, spre marginea terasei. Aceste etape corespund stratigrafiei sitului Oradea-Salca”Ghetărie” precizată cu prilejul cercetărilor din anii 1996-1998.(1)
Epoca eneolitică. Aşezarea aparţinând culturii Tisapolgar.
Complexele descoperite în anul 2014 se caracterizează prin diversitate, cea mai mare identificată până acum la Oradea-Salca”Gheţărie”. Alături de locuinţele de suprafaţă cu platformă din piatră de râu de talie mijlocie, probabil rectangulare, cunoscute în acest sit apare pentru prima dată şi o baterie de cuptoare menajere de sine statătoare (C.12-14) şi un complex semiadâncit (C.6). Pentru primul complex se remarcă consistenţa resturilor sale descoperite în săpătură, alături de platforma din piatră existând, pe aceasta din urmă şi în afara suprafeţei, bucăţi consistente de lut ars de la podina din lut şi de la pereţii prăbuşiţi ai locuinţei. Din complexul adâncit s-a conturat o singură latură cu un colţ rotunjit, restul fiind tăiat de gropile conductelor de temoficare din anii 60 şi de lucrările de excavare a buzei terasei efectuate cu acest prilej. În complex, alături de ceramica specifică a fost descoperită şi o mărgea tubulară din aramă confecţionată din tablă îndoită.
Epoca medievală timpurie. Aşezarea din secolele VIII-IX.
Acestei epoci îi aparţin complexele C. 7, C.12, C. 19 şi C. 23. C. 12 reprezintă un cuptor de tip pietrar descoperit înspre profilul vestic din caseta F. Bolta cuptorului era prăbuşită peste vatra realizată din lipitură de lut. Între vatră şi boltă se afla un strat de cenuşă în care s-au găsit fragmente ceramice lucrate la roată care îi asigură datarea. Restul complexelor descoperite sunt gropi de provizii în formă de clopot. Ele au fost umplute cu pământ negru lutos foarte tasat şi greu de săpat. (2)
Descrierea complexelor:
Complexul C. 1 umplut cu pământ cu multă cenuşă a fost de formă aproape rotundă sau uşor ovală cu diametrul maxim de 3 m şi cel minim de 2,72 m, adânc de 1,30. Mai multe dâre de cărbune şi cenuşă l-au străbătut pe orizontală, semn al unor umpleri succesive. În inventarul său bogat în ceramică şi mult os trebuie remarcate fragmente de corn de Cervus Elaphus cu urme de prelucrare, unelte de os şi ceramică. Ca piesă specială se remarcă şi un fragment de idol din lut de formă tronconică cu mijlocul perforat şi incizii laterale.
C. 2 a fost un complex de formă ovală surprins pe latura de sud a casetei, probabil semiadâncit 0,60 cm şi umplut, ca şi precedentul, cu pământ amestecat cu multă cenuşă. Spre fund existau pietre de râu de dimensiuni medii spre mari, împreună cu fragmente de chirpic de la pereţi sau vetre fără ca vreo instalaţie de foc să poată fi surprinsă in situ.
C.3 s-a dovedit a fi o locuinţă adâncită. Marginile adâncite în trepte coborau până la adâncimea de 1,50 m. Surprins parţial, atât pe lungime, cât şi pe lăţime, complexul a fost tăiat de G. 8 şi intra în profilul de vest al casetei A. Pe fund a fost identificată o urmă de chirpic de formă pătrată aplicată direct pe lutul galben. Potrivit stratigrafiei şi materialui (existenţa fragmentelor ceramice încrustate cu alb de tip Sakalhat) acest complex aparţine primei locuiri neolitice din aşezare.
C.4 s-a conturat în Cas. A ca o aglomerare de chirpic de la un perete căzut, imediat sub stratul modern. Sub aceasta exista un strat consistent de cenuşă de la acoperişul căzut. Complexul era tăiat de o groapă de pom şi de una de provizii medievală timpurie, C. 19. Sub chirpic şi cenuşă s-a conturat o groapă tot cu material Salca-Herpaly, C.10.
C.5 a fost descoperit parţial tot în Cas. A (colţul de SE). Este o groapă umplută cu pământ brun- cenuşiu. Se adânceşte 50 cm. O latură a fost de 62, a doua de 45 cm.
C. 6 a fost surprins în casetele C, D. Este un complex adâncit 0,80 m. cu pereţii albiaţi umplut cu pământ negru cu chirpic. Conţine material Tisapolgar. Sub el, în caseta D, în colţul de NE a apărut o parte a unui complex rotunjit umplut cu pământ cenuşiu-maroniu cu cenuşă şi material arheologic Salca-Herpaly având pe fund un corn de cerb.
C. 7 este o groapă de provizii în formă de clopot umplută cu pământ negru, şi lentile de lut cu ceramică, Conţinea ceramică medieval timpurie cu scoici în pastă. A fost surprins în caseta C la 0,80 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea gropii este de 1,80 m, diametrul maxim de 2,24 m. şi cel al fundului, uşor neregulat, de 1,80 m.
C. 8 este un complex neolitic şănţuit umplut cu lut, cenuşă, chirpic şi piatră de râu. În profilul de vest al casetei C se observa cum a fost umplut în lentile, de cenuşă sau de lut. În caseta C a fost surprins de la est la vest. Este posibil să fi reprezentat un complex de suprafaţă cu orientarea est–vest. Cum în restul suprafeţelor nu se închide este greu de apreciat la ce anume folosea. Lăţimea maximă surprinsă este 1,70-1,74 şi se adânceşte 60 cm.
C. 9, o groapă rotund-ovală adâncă de 2,20 cu diametrul de 2,30 m coboara drept sau uşor albiat. Era umplută cu cenuşă închisă la culoare, pietre de râu, os, ceramică şi chirpic. Potrivit profilului din S. 2, aceasta taie C. 3, dar şi C. 17 fiind, astfel, un reper stratigrafic important pentru fazele neolitice de la Oradea Salca „Gheţărie”, reprezentând o etapă mai târzie decât complexele adâncite precum C.3 sau C.17. C.10 din Cas. A este o groapă rotundă (diametru 1,60 m) umplută cu cenuşă, depusă în lentile. Fundul este albiat şi neregulat, dar marginile sunt în formă de butoi.
C.11 a fost surprins parţial în Cas. F cu o adâncime între 72 şi 52 de cm şi formă ovală. Este umplut cu cenuşă şi lentile de lut. Complexul a furnizat ceramică pictată, ceea ce îi asigură datarea în neolitic. În profil, complexul are formă de clopot cu un strat de cenuşă pe fund. Fundul este neregulat. Marginea spre răsărit este destul de dreaptă, fiind suprapusă de un cuptor, C. 14, eneolitic.
C.12 este un cuptor de tip ”pietrar”, formă ovală şi o vatră cu crustă aşezată direct pe lutul galben (diametrul 62 cm.). Pereţii cuptorului sunt groşi, de 18 cm. Ei sunt construiţi din piatră de râu, multă gresie roz, o bucată de la o râşniţă, calcar şi chirpic de la un posibil cuptor mai vechi. Tot din pereţi au fost recuperate bucăţi de la un ţest, precum şi material ceramic. Bolta cuptorului a căzut pe crustă.
C.13 este un „cuptor de pâine” având scopuri menajere. În cea mai mare parte intră în profilul de vest. În interior măsura 72 cm, înălţimea păstrată a boltei era de 30 cm, iar crusta vetrei de 4-5 cm. Din cuptor provine puţin material ceramic, probabil Tisapolgar. În faţă se afla o gură de alimentare cu deschiderea de 28-30 cm. O groapă de cenuşă, puţin adâncită, se afla în faţa gurii cuptorului. În ea a apărut un ciob poros preistoric. Groapa era ovală şi măsura 84 de cm. în lungime şi 56 cm. în lăţime.
C.14 este tot un cuptor eneolitic. Ceramica descoperită în dărâmâtura de pe crustă este arsă la roşu. Dimensiunile în interior sunt de 90 x 1,12 m. Bolta cuptorului s-a păstrat pe o înălţime de 10 cm. Cuptorul suprapunea complexul C. 11, dar gura de aprovizionare se afla deja pe lutul galben.
C.15 a fost descoperit tot în caseta F, fiind tot un cuptor, dar cu vatra mult distrusă, având diametrul de 1 metru.
Cele trei cuptoare descrise până acum se plasează în jurul unei gropi ovale, puţin adânci ca un fel de pată de cenuşă rezultată în urma adunării cărbunelui şi cenuşii din cuptoare. Era lata de 1,40 şi lungă de 3 metri.
C.16, apărut tot în caseta F, reprezintă un strat de nivelare sub platforma de piatră umplut cu pământ ocru cu chirpic, cărbune şi ceramică.
C.17 a fost descoperit în caseta E. Este un complex semi-adâncit umplut cu un pamânt cu multă cenuşă şi chirpic, având două faze de podele din piatră de râu. Prima este construită dintr-o piatră mai măruntă, dar cu grosimea între 12-30 cm. Urmează un strat de lut cu cenuşă peste care a fost aşezată o nouă podea cu pietre de râu mai mari şi bucaţi de chirpic. Peste aceasta s-a executat o nouă lutuială, iar deasupra acesteia s-a acumulat un nou strat de cenuşă. Complexul a fost tăiat de o groapă rotundă, C. 9, precum şi de o altă groapă, C.18. Pe fund, o groapă de formă alungită se termina într-o groapă de par rotundă, adâncă de aproximativ 90 cm, cu diametrul de 60 cm (C.21). Se pare pe a doua podea a fost amenajat un cuptor boltit tăiat de C.18. Astfel lungimea păstrată a cuptorului până la gura de alimentare măsura 54 cm. Grosimea boltei, 12 cm, iar crusta avea o grosime de 4 cm. Înălţimea între crustă şi boltă era de 33 cm. În faţa lui cuptorul avea o groapă de cenuşă de aproximativ 80 cm. diametru şi adâncimea de 56 cm. Suprafaţa cu podea din pietriş s-a păstrat pe o lungime de 3,80 metri şi pe o lăţime de 2, 20 metri.
C.18 este o groapă rotundă şi umplută cu pământ negru. Adâncă de 2, 20 metri, diametrul depăşeşte 1,90 m. În profil forma gropii este cilindrică. Acesta taie C. 17 şi cuptorul acestuia. Fundul gropii era drept.
C.19 (Cas. F) este o groapă cu marginile în formă de clopot umplută cu un pământ negru lutos amestecat cu chirpic şi lentile de lut. Complexul se adânceşte până la 2,40 şi are un diametru de 1,76 m. Acest complex îl taie pe C. 11. Complexul este unul medieval timpuriu, cum ar arăta un singur fragment ceramic decorat cu linii vălurite.
Complexul C. 20 reprezintă o locuinţă de suprafaţă cu platformă de piatră de râu surprinsă înspre profilul de nord al Cas. F. Platforma are o grosime de 20 cm, fiind parţial distrusă. Este tăiată de C. 22, o groapă rotundă cu pământ negru şi lentile de lut. Lungimea platformei de la est la vest este de 4,96 – 5 metri. Acesta este mărginită de o groapă de par şi de un perete din chirpici prăbuşit. Platforma din piatră a fost dreaptă cu toate că terasa avea aici o înclinaţie semnificativă, astfel că C. 16 trebuie interpretat ca un strat de nivelare al pantei.
C.22 este o groapă rotundă umplută cu pământ negru şi lentile de lut. Are marginile albiate şi fundul denivelat. Se adânceşte între 70 şi 90 de centimetri.
C. 23 s-a conturat în caseta F, spre profilul de sud ca o pată rotundă de pământ negru şi dâre de lut. Ca inventar se remarcă o piesă din fier şi un singur fragment medieval timpuriu decorat cu linii vălurite. Diametrul măsoară 1,96 la conturare şi 1,80 m spre fundul în trepte spre vest. Adâncimea maximă a fost de 2,40 m.
Note:
1.
S. A. Luca, C. Ilieş, S. Bulzan, Noi cercetări arheologice la 1. Oradea-Salca, în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis, XLV, Cluj-Napoca, 2000, 1, p. 109-163.
2. Pentru alte descoperiri din această aşezare, vezi, S. Bulzan, D. Băcuieţ Crişan, O locuinţă medieval timpurie descoperită la Oradea-Salca “Gheţărie”, în Crisia XXIX, 1999, p. 33- 43.