Oradea | Judeţ: Bihor | Punct: Pepinieră | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Descoperire funerară;
Cod RAN:
| 26573.05 |
Județ:
Bihor
Unitate administrativă:
mun. Oradea
Localitate:
Oradea
Punct:
Pepinieră
Localizare:
| 26573.05 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Gogâltan | Florin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Lie | Marian Adrian | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ignat | Ana | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Fazecaş | Gruia Traian | responsabil | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
| Rizea | Marius | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Petreuș | Ion | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Claudiu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Halbac | Iulia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Trif | Raul | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vadineanu | Paul | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mathison | Ryan | participant | St. Olaf College, USA |
Raport:
Necesitatea demarării unor cercetări arheologice preventive de amploare pe porţiunea cuprinsă între Strada Ceyrat şi Cimitirul Municipal Rulikowski a apărut ca urmare a intenţiei de dezvoltare a unui nou complex de imobile în zonă. Suprafaţa în cauză este parte integrantă a sitului arheologic Salca, aflat în partea sudică a oraşului, ocupând terasa stângă a pârâului Peţa. Situl, cunoscut prin descoperiri întâmplătoare mai vechi, dar şi prin numeroase campanii arheologice desfăşurate în diverse puncte, este unul extrem de important, cu contribuţii majore la înţelegerea unor vechi etape culturale.
Cercetările arheologice preventive desfăşurate în perioada mai-iunie 2014 au vizat o arie de aproximativ un hectar (două suprafeţe inegale), amplasată în mare parte pe teritoriul fostei pepiniere a oraşului. Din păcate zona a fost afectată de intervenţii antropice moderne. Excavările de pământ, ce au răvăşit parţial zona de interes, cât şi zonele învecinate, au făcut deja obiectul unor campanii arheologice de salvare (1998, 1999) intreprinse de arheologii Muzeului Ţării Crişului. Folosirea terenului ca şi pepinieră a dus la alte deranjări observate atât înaintea, cât şi în timpul cercetărilor de teren propriu-zise (fig 1). Rezultatul acestor intervenţii a constat în bulversarea totală a nivelurilor culturale. După decaparea mecanizată a nivelului de pământ deranjat, s-au conturat un număr de 116 complexe, dintre care patru s-au dovedit a fi însă urmele unor rădăcini de copaci sau intervenţii moderne ori contemporane.
Din punctul de vedere al dispunerii, în prima suprafaţă complexele sunt răspândite aleatoriu, în timp ce în a doua suprafaţă s-a observat o tendinţă de aglomerare a lor în partea centrală şi sudică, corespunzând marginii terasei pârâului Peţa. Majoritatea complexelor descoperite sunt gropi cu diverse funcţionalităţi, clasate în funcţie de forma şi conţinutul lor în: menajere, de provizii, pentru exploatarea lutului. Nu este exclus ca unele să fi avut şi scopuri rituale, una în special atrăgând atenţia prin multitudinea de fragmente ceramice specifice perioadei finale a epocii bronzului. Au fost identificate de asemenea şi două cuptoare, datate pe baza fragmentelor ceramice în secolului al XIV-lea. Tehnica de realizare este similară, cu plită şi groapă de deservire, unul având cel mai probabil şi o fază de reamenajare. Au fost descoperite şi trei şanţuri, două cu lăţimea de aproximativ 70 cm, relativ paralele, ce traversează partea nordică a suprafaţei aflate pe marginea pârâului Peţa. Din umplutură provin doar câteva fragmente ceramice de mici dimensiuni, ceea ce face imposibilă datarea lor exactă. Cert este că cel de-al treile şanţ, mult mai lat, este ulterior celor două şi pare să aparţină unei faze a epocii bronzului. Funcţia acestor şanţuri nu este încă evidentă, servind probabil pe post de elemente defensive sau de delimitare. Un alt tip de complexe identificate sunt locuinţele. Patru astfel de structuri sunt certe, aparţinând unor perioade diferite: epoca bronzului, La Tène, epoca medievală. În general, acestea se prezintă sub forma unor amenajări relativ rectangulare, cu colţuri rotunjite. Au fost identificate gropi de pari la interior şi exterior. În cazul locuinţei medievale (fig. 2), aceasta prezintă un cuptor din piatră şi cărămidă, fiind descoperite în interior şi pietre de râşniţă fragmentare. Este posibil ca şi alte 4 complexe cu dimensiuni relativ mari să fi funcţionat ca locuinţe, nefiind identificate însă gropi de pari în interior sau în proximitate lor.
În partea sudică a celei de-a doua suprafeţe a fost cercetat un mormânt de inhumaţie (fig 3), ce suprapunea parţial o groapă preistorică. Defunctul, orientat pe direcţia SV-NE, a fost aşezat pe spate. Pe partea lui dreapă a fost depus un vârf de lance, în zona inferioară a cutiei toracice o monedă din bronz, iar în zona pelviană, pe partea stângă, a fost descoperită ceea ce pare a fi lama unui cuţit din fier. Moneda este de la Constans (Siscia, 347-348 identificare dr. Cristian Găzdac). Resturile osteologice se află momentan în atenţia antropologilor, urmând a fi analizate.
Din punctul de vedere al datării, complexele identificate în timpul campaniei de la Salca–Pepinieră din anul 2014 aparţin mai multor epoci. Se remarcă complexele cu ceramică pictată caracteristică neoliticului târziu. Interesantă este descoperirea unor gropi cu materiale ce ţin de orizontul Cernavodă III-Boleráz. Epocii bronzului îi aparţin mai multe secvenţe, începând cu etapa timpurie, dar cele mai numeroase pot fi atribuite perioadei târzii. Pe lângă fragmente ceramice specifice acestor etape, au fost descoperite şi câteva artefacte de bronz, printre care menţionăm două pandantive (fig 4). A doua epocă a fierului este şi ea bine reprezentată, remarcându-se complexele cu fragmente ceramice lucrate la roată de factură celtică, vase cu grafit sau pictate, recipiente locale lucrate cu mâna, precum şi o fibulă fragmentară din fier (fig 5). Deşi nu apar fragmente ceramice specifice epocii migraţiilor, prezenţa unui mormânt de inhumaţie poate fi considerat un indiciu al utilizării acestei zone şi în această perioadă. Epocii medievale îi pot fi atribuite mai multe complexe şi locuinţe, ceramica recuperată fiind specifică secolelor XIII – XIV.
Campania de cercetări preventive din acest an atestă şi confirmă importanţa arheologică a terasei Salca. Multitudinea de vestigii arheologice şi diversitatea perioadelor în care aceasta a fost locuită arată că terasa stângă a pârâului Peţa, care nu îngheaţă niciodată, a reprezentat un punct de atracţie pentru comunităţile umane din toate perioadele.