Oltina | Judeţ: Constanţa | Punct: Capul Dealului | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Chiriac | Costel | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Custurea | Gabriel Gheorghe | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Şova | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
În anul 2011 a fost continuată cercetarea în sectorul B al aşezării de la Oltina „Capul Dealului", pe întreaga suprafaţă a secţiunii SIB. Cu această ocazie, au fost identificate cinci complexe de locuit şi o groapă de provizii.
Prima locuinţă (L1/2011), aflată într-o stare de conservare precară, s-a conturat la -0,70 m şi prezintă resturi de podea la -0,98 m. Laturile ei surprinse au 2,90 m (N şi V), 2,70 m (E), respectiv 2,97 m (S), pentru delimitarea acestora ajutându-ne de găurile de par şi de podea. Spre colţul de NV se păstrează urma unei vetre deschise, de 0,40 x 0,40 m, arsă în profunzime pe 0,02 m. Locuinţa a fost adâncită doar în pământul brun medieval.
A doua locuinţă (L2/2011) s-a conturat la -0,32 m şi are podeaua la -0,48 m pe N/ respectiv -0,50 m cu -0,80 m pe S (diferenţa fiind dată de panta terenului). Ea a fost adâncită în pământul galben circa 0,20-0,25 m. Complexul păstrează patru gropi de par pe latura de V, trei pe cea de E şi una pe cea de S. Peretele de vest a fost făcut, în partea inferioară, dintr-o lutuială foarte tare, lată de 0,42-0,50 m şi cu o înălţime păstrată de 0,43 m, de pământ galben curat, lutuială ce îmbrăca şi unii dintre pari. Laturile locuinţei au 3,58 m (E), 3,45 m (V), 3,05 m (S) şi 3,10 m (N). Orientarea acesteia este N-S. Podeaua complexului, groasă de 3 cm., era din lutuială brun-gălbuie compactă şi urca uşor (4-5 cm) pe peretele de S. În zona central-estică aceasta păstra urma unei vetre deschise, de 0,40x0,55 m, arsă în profunzime pe 0,5 - 1 cm.
A treia locuinţă (L3/2011) s-a conturat la -0,30 m şi are podeaua la -0,70 m. Orientarea ei este E-V (uşor SE-NV). Locuinţa a fost adâncită în pământul galben mai ales pe partea vestică, 0,47 m. Laturile locuinţei au 3,30 m (N şi S), 3 m (V) şi 3,11 m (E). Acestea prezintă 11 găuri de par, în colţurile de NE şi SV aflându-se câte două alăturate. În colţul de SV se afla cuptorul din piatră. Gura lui era spre est şi avea deschiderea de 0,50 m şi înălţimea de 0,40 m). Pe interior a fost lutuit pe alocuri, iar în colţul de SV avea încadrată printre pietre o greutate de lut. La nord de cuptor, la 0,76 m, se află o vatră deschisă, de 0,60x0,75 m., arsă în profunzime pe 2,5 cm. Podeaua locuinţei era din lutuială brun-cenuşiu-gălbuie, cu grosime de 2,6 cm.
A patra locuinţă (L4/2011) s-a conturat la -1,15 m şi avea podeaua la -1,35 m. Aceasta a apărut după demantelarea Cpx. 2/2008 (atelierul). Orientarea ei este NE-SV. Locuinţa este adâncită în pământul galben 0,25 m. Laturile ei au 3,40 m (N), 3,38 m (S), 3,76 m (E) şi 3,60 m (V). Aceasta prezintă şapte găuri de pari, cărora li se adaugă piatra cu adâncitură din groapa lutuită (groapa lutuită are 1 x 0,90 m şi o adâncime de 0,30 m de la podea). În colţul de SE păstrează cuptorul din piatră, a cărui gură este spre V-SV. Deschiderea gurii acestuia este de 0,30 m cu înălţime de 0,40 m. Pe latura de V se află resturile unui cuptor cruţat (de 1,14 x 1 m.), cu pereţii groşi de 5 cm. Interiorul lui a fost lutuit intenţionat, sugerând o instalaţie iniţială sau apartenenţa la o locuinţă anterioară. În colţul de NE se află partea din spate a unui cuptor din piatră de la o locuinţă care intră sub profilul secţiunii. Podeaua locuinţei era din lutuială brun-gălbuie şi avea grosimea de 2,8 cm.
În anul 2010 săpătura sistematică a fost concentrată asupra Complexului 1/2008, din SIB, pentru a cărui decopertare integrală s-a procedat la realizarea unei casete. Pentru scoaterea integrală a cuptorului acestuia, săpătura a continuat şi în 2011 pe suprafaţa lui. Cu această ocazie s-a constatat că avea două faze, podeaua mai veche aflându-se cu circa 15 cm mai jos. Între cele două podele era un strat de pământ galben curat, gros de 3-3,5 cm, apoi unul brun cu mult lemn ars şi cenuşă, gros de 9-12 cm. Este nivelul de abandon al vechii locuinţe (L1a/2008), şi ea incendiată, peste care s-a ridicat noua locuinţă (L1/2008), ce a folosit stratul de cenuşă al celei vechi pentru protecţie împotriva umidităţii. Laturile celor două sunt egale şi se suprapun perfect. Spre deosebire de L1/2008, vechea locuinţă prezintă mai puţine găuri de par. În ce priveşte instalaţia ei de foc, existenţa parţială a unui perete lutuit, puternic ars în profunzime, dispus pe latura de sud a complexului, ne determină să presupunem că a fost un cuptor a cărui parte din spate, cel puţin, era din lutuială (pământ galben, acum puternic copt). În podeaua locuinţei, acoperită cu un capac din lemn, acum ars, se afla o groapă dreptunghiulară, de 0,62 x 0,40 m, adâncă de 0,24 m, lutuită (probabil un loc de depozitare).
Groapa de provizii (Gr.1/2011) s-a conturat la -0,88 m şi are fundul la -1,58 m. Diametrul gurii acesteia este de 1,20x1,30 m. (excepţie în zona unei trepte aflată pe partea de est, unde ajunge la 1,50 m.). Pe partea vestică, în jumătatea superioară păstrează urme de lutuială pe perete. În partea inferioară are 0,80x0,80 m.
Pe ansamblu, materialul arheologic descoperit constă în ceramică fragmentară medieval timpurie (sec. X-XII), arsă oxidant şi reducător, două monede romane, mărgele din sticlă, aplice din bronz, plăsea fragmentară din os, obiecte din fier (lame de cuţit, cuie), fusaiole, ascuţitori pentru împungătoare din os, greutăţi din lut, împungătoare din os, oase etc. Au apărut şi fragmente ceramice specifice secolelor IV-VII.
Materialul rezultat a fost depozitat la MINA Constanţa.