Oltina | Judeţ: Constanţa | Punct: Capul Dealului | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Matei | Ionel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Chiriac | Costel | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Radu | Laurenţiu | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Custurea | Gabriel Gheorghe | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Mototolea | Constantin-Aurel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Stanc | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Şonkereke | Laurenţiu | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Naiden | Iuliana | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Oprea | Dănuț | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Sassu | Alexandru | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Udeanu | Mihaela | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Marineaţă | Alina | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Peştenaru | Elena | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Homeucă | Nicoleta | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Ilie | Vasile | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Aşezarea fortificată de perioadă medievală timpurie din punctul Capul Dealului este situată pe un promontoriu din imediata vecinătate a malului drept al Dunării (la N) şi a lacului Oltina (la S), între localităţile Oltina şi Satu Nou aflate în colţul de SV al Dobrogei şi la cca. 35 km în aval de punctul Regie Ostrov (lângă oraşul Silistra din Bulgaria). Coordonatele fizico-geografice: 440 10’ N, 270 40’ E, 5–50 m deasupra nivelului mării.
Situl respectiv este semnalat în scris încă de P. Polonic, în 19351. De aici provin mai multe descoperiri efectuate întâmplător de-a lungul anilor: monede romane şi bizantine, fragmente ceramice romane şi medievale, obiecte ceştine de cult, piese de podoabă, vestimentaţie şi harnaşament din metal, sigilii bizantine etc.2 P. Polonic semnala faptul că, încă din anii ’70 ai veacului XIX, turcii extrăgeau piatră din aşezarea de la Capul Dealului spre a o vinde la Călăraşi ca material de construcţie. Obiceiul extragerii pietrei din ruinele respective a dăinuit până către prezentul apropiat. Acest lucru, ca şi bogăţia de materiale arheologice recoltate fortuit a atras atenţia specialiştilor3. În luna august 2003, paralel cu săpăturile arheologice s-a efectuat ridicarea topografică a aşezării şi a zonelor din imediata ei vecinătate pe o suprafaţă de 11,8 ha, din care aproximativ 8 ha de locuire efectivă4. În toamna anului 2001, după demersurile necesare, ca urmare a unei colaborări dintre IA Iaşi şi MINAC am demarat şirul unor sondaje arheologice pentru verificarea stratigrafiei parţiale a aşezării şi pentru stabilirea limitelor planimetrice ale acesteia. Astfel, am secţionat valul de apărare al aşezării pe direcţia E - V în sectorul de SV al sitului, în vecinătatea unei presupuse porţi de acces. Secţiunea respectivă (S 1) are 35 x 3 m şi a surprins, parţial, şanţul aşezării, valul şi o porţiune din zona intra-muros cu urmele unor amenajări (vetre, locuinţe distruse, gropi, etc.). Am stabilit că aşezarea medievală timpurie, cel puţin în faza actuală a documentării pe teren, nu a avut incintă de zid ci a fost apărată de un val de pământ (cu şanţ în faţă – spre V) care urmărea traseul unor defense naturale (ravene, terasa superioară a Dunării). În spatele valului (intra-muros) şi adosată acestuia am dezvelit parţial, în 2003, o locuinţă L 1, semiadâncită, cu preţi din piatră legată cu pământ şi compartimentată cu pari şi bârne de lemn. L 1 are axul aproximativ E - V şi o lungime de cca. 10,5 m; lăţimea nu o putem încă preciza deoarece nu a fost excavată integral. Podeaua locuinţei se află la o adâncime de 1,90–2 m şi se pare că a fost construită într-o etapă târzie a funcţionării valului sau chiar ulterior etapei de folosire a acestuia. Materialul arheologic descoperit este caracteristic perioadei de sfârşit a secolului al X-lea şi îndeosebi primei jumătăţi a secolului al XI-lea (în C 30 a fost decoperită o cruciuliţă de bronz simplă, cu imaginea lui Iisus răstignit). Încă din 2002 am deschis la NE de S 1 şi la mică distanţă, un sondaj, S 2, de 30 x 4 m orientat N - S. În această secţiune ne-am putut adânci abia în anul următor (2003) când, între –0,60 şi –1,40 m am surprins şapte complexe cu urme de locuire (probabil două locuinţe şi gropi sau amenajări exterioare). Au fost delimitate unele instalaţii de foc, porţiuni de pereţi lutuiţi de la locuinţe, ridicaţi din piatră nefasonată şi blochete ecarisate, de calcar cu dimensiunile de: 70 x 30 x 30 cm şi 50 x 30 x 25 cm. Aceste blochete este posibil să fi aparţinut unor construcţii anterioare, de epocă romană şi care au fost refolosite în evul mediu timpuriu ca material de construcţie. Tot în S 2, în pământul de umplutură, au fost găsite fragmente ceramice preistorice, terra-sigillata romană (sec. I-II) şi o monedă de bronz de la Traian. Materialul arheologic din complexele medievale timpurii este abundent şi divers: vase borcan cu striuri şi valuri incizate, căniţe lucrate cu mâna, fragmente cu smalţ verde oliv, un opaiţ de formă circulară şi bazin deschis, o amforă cu "coaste" şi toarte supraînălţate (din complexul 5, C 13 - 14) aflată pe un nivel cu arsură şi bârne de lemn carbonizate dintr-o locuinţă încă nedezvelită integral. Mai amintim: numeroase lupe şi fragmente de zgură de fier, fragmente de cuţite şi seceră din fier, gresii de ascuţit, fragmente de toarte şi funduri de vase cu ştampile şi mărci de olar, monede bizantine (folles "anonimi"), două cruciuliţe de bronz, simple, câteva vârfuri de săgeţi din fier, aplice şi ţinte de bronz, zgură şi pastă de sticlă, fragmente de brăţări de sticlă etc. Din nefericire nu am putut încă dezveli integral, în 2003, o locuinţă (complex) din S 2. Bogăţia şi diversitatea materialului dovedesc intensitatea locuirii şi carcterul economic mixt al aşezării.
Oasele de animale domestice şi sălbatice ca şi numeroasele unelte de os documenteză prezenţa unei faune specifice zonelor de luncă şi baltă din vecinătatea Dunării (vezi rezumatul observaţiilor arheo-zoologice din partea finală a raportului, semnat de Simina Stanc).
În concluzie, după trei campanii de săpături de amploare modestă, ne putem declara relativ mulţumiţi de rezultatele obţinute printre care, în linii mari, amintim:
- elucidarea parţială a problemei legate de sistemul de fortificare al aşezării. Este vorba, aşadar, de un val de pământ lung de cca. 410 m (care în starea actuală are o hmax = 2,50 m) având un şanţ către V, de cca. 3 m adâncime, măsurat de la baza valului. Valul a avut o poartă de acces dinspre V în jumătatea sa sudică.
- în colţul de SV al aşezării, către val, se pare că avem de-a face cu o locuire reprezentată în prima jumătate a sec. al XI-lea de un singur nivel de locuinţe - bordei, deranjate de lucrările agricole şi de acţiunile de extragere a pietrei.
Bogăţia materialului arheologic şi dispoziţia sa cronologică ne îndreptăţesc să apreciem importanţa deosebită a aşezării de la Capul Dealului pentru evoluţia social-economică, politică şi cultural-religioasă5 a zonei dunărene dintre Păcuiul lui Soare şi Cochirleni - Cernavodă în sec. X-XI.
Considerăm că trebuie continuată seria sondajelor şi în alte sectoare din aşezare, eventual în zona cu altitudine joasă, de lângă Dunăre. Nu excludem identificarea, în viitor, a unor complexe de epocă romană şi romano-bizantină.
Efectuarea în 2003 a ridicării topografice ne permite, deja, o mai lesnicioasă operare în plan a observaţiilor din teren.
În final, atragem atenţia că se impune, cu necesitate, scoaterea din circuitul agricol a celor aproximativ 12 ha de teren pe care îl ocupă situl arheologic respectiv din cauza deteriorării rapide şi ireversibile a solului şi microreliefului în urma lucrărilor agricole anuale şi a diverselor activităţi ale factorului uman. Considerăm că această acţiune cade în sarcina forurilor competente din conducerea judeţului Constanţa (împreună cu MINAC) care vor avea, desigur, şi suportul MCC.
Studiul resturilor faunistice de la Oltina –Capul Dealului
Simina Stanc
Materialul faunistic, reprezentat de resturi menajere, provine din diferite complexe arheologice ale sitului. În cursul campaniei din anul 2003 s-au recoltat peste 2000 de resturi faunistice, atribuite la patru grupe de animale: moluşte (s-au identificat valve de Unio pictorum şi Unio crassus), peşti, păsări şi mamifere. În afara acestora au mai ieşit la iveală şi câteva resturi de la animale intruzive, este vorba de cochilii de Helix sp., resturi ale scheletului unui chelonian (broasca ţestoasă) şi de la mamifere rozătoare.
Resturile provenite de la mamifere reprezintă cea mai mare parte din eşantion; dintre acestea s-au identificat şase specii de mamifere domestice: Bos taurus, Equus caballus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus şi Canis familiaris şi cinci de mamifere sălbatice: Cervus elaphus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Lepus europaeus şi Castor fiber. În cadrul grupei mamiferelor, cele domestice au ponderea cea mai ridicată, bovinele, cele mai numeroase, fiind urmate de suine, ovicaprine şi cabaline. Dintre mamiferele sălbatice, ca frecvenţă a resturilor, pe primul loc se situează cerbul, urmat de mistreţ.
Resturile osoase atribuite păsărilor aparţin atât unor specii domestice, cât şi unora sălbatice, de talie mare, probabil acvatice.
De la peşti au rămas solzi şi oase, şi s-au identificat un acipenserid (pe baza unui solz) şi peşti osoşi: Cyprinus carpio (având cea mai mare pondere), Esox lucius, Stizostedion lucioperca, Silurus glanis, Tinca tinca, Aspius aspius, Perca fluviatilis, Rutilus rutilus, Abramis brama.
Rezumat:
Aşezarea fortificată de perioadă medievală timpurie din punctul Capul Dealului este situată pe un promontoriu din imediata vecinătate a malului drept al Dunării (la N) şi a lacului Oltina (la S), între localităţile Oltina şi Satu Nou aflate în colţul de SV al Dobrogei. Bogăţia materialului arheologic şi dispoziţia sa cronologică îndreptăţesc aprecierea importanţei deosebite a aşezării de la Capul Dealului pentru evoluţia social-economică, politică şi cultural-religioasă a zonei dunărene dintre Păcuiul lui Soare şi Cochirleni - Cernavodă în sec. X-XI.