Olteni | Comuna: Bodoc | Judeţ: Covasna | Punct: Castelul Mikó | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Evul Mediu;
Categorie:
Civil;
Tipuri de sit:
Castel;
Cod RAN:
| 63919.08 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Bodoc
Localitate:
Olteni
Punct:
Castelul Mikó
Localizare:
| 63919.08 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marcu-Istrate | Daniela Veronica | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
| Istrate | Angel | participant | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
În luna aprilie a anului 2002 au fost efectuate sondaje arheologice la castelul Mikó din Olteni, jud. Covasna, cercetarea fiind parte a programului de reabilitare a monumentului. Principalele obiective urmărite au fost: obţinerea informaţiilor tehnice necesare restaurării precum şi evoluţia nivelului de călcare în imediata apropiere a clădirii actuale. Lucrările s-au desfăşurat conform autorizaţiei de săpătură nr. 65/2002 Materialele recuperate în timpul săpăturilor au fost predate Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
Cele mai vechi vestigii descoperite aparţin castrului roman care a funcţionat pe acelaşi loc, fiind suprapus parţial de castelul din secolul al XVII-lea. Au fost identificate mai multe structuri zidite aparţinând fazei romane: zid vechi II la o distanţă de cca. 0,15 – 0,20 m faţă de zidul clădirii actuale şi paralel cu acesta s-a păstrat în ruină la cca. -0,80 m sub nivelul actual de călcare. Zidul a fost realizat din piatră legată cu mortar de var amestecat cu cărămidă pisată. În partea de sud a secţiunii S 9, puţin mai jos decât nivelul de demolare, a fost descoperită in situ o piatră fasonată rectangular, folosită drept treaptă. Zidul vechi I este situat perpendicular pe zidul II şi se întâlneşte cu acesta în marginea de nord a treptei, fiind contemporan cu aceasta; a servit ca zid lateral de nord al unei intrări. Ruina este acoperită cu umplutură de pământ amestecat cu moloz. Spre sud a fost descoperită continuarea zidului vechi II la –0,50 m sub nivelul de călcare. Aproximativ paralel cu clădirea actuală, zidul are în această zonă două ramificaţii pe direcţia E - V. Pe latura de est a clădirii actuale, la distanţă de cca. 1 m, există ruina unui zid orientat N - S identificat după caracteristicile tehnice şi compoziţia mortarului ca aparţinând fazei romane a sitului (zid vechi III). Acest zid a fost demontat parţial cu ocazia instalării unui cămin de canalizare.
Castelul actual constă din două clădiri adosate, numite convenţional vila 1 şi vila 2. Vila 1 a fost construită în a doua a jumătate a secolului al XVII-lea şi constă din pivniţe pe două nivele şi un parter înalt. Pivniţa nivelului I, situată în lungul laturii de est a vilei nr. 1, ocupă doar jumătatea estică a suprafeţei clădirii. Pe toată lungimea ei este acoperită cu o boltă în mâner de coş, dublată din loc în loc cu arce de acelaşi tip. În zona mediană este despărţită de un zid care are la centru o uşă de mari dimensiuni. Cele două încăperi ale pivniţei au fost cercetate în 3 puncte: S 1 în colţul de sud-est al clădirii, S 2 lângă peretele median pe latura sudică şi S 3 în stânga intrării lângă uşa principală. S-a stabilit că zidurile perimetrale şi zidul despărţitor au fost construite în aceeaşi etapă, fiind ţesute şi având aceeaşi adâncime de fundare. Materialele folosite sunt bolovani de piatră brută legaţi cu mortar relativ puţin amestecat cu bucăţi de cărămidă folosită pentru egalizare; adâncimea de fundare este la –0,05/-0,15 m de la nivelul actual de călcare. Zidul pivniţei are o tencuială grosieră văruită, iar pardoseala, prezentă doar în prima încăpere din faţa intrării, este din plăci de piatră finisate pe o faţă. Se constată de asemenea urmele înlocuirii tocului uşii, sub pragul de lemn fiind aşezate drept postament un rând de cărămizi din perioada modernă. Săpătura la toate cele trei sondaje a fost făcută în sol viu (sol nisipos curat de culoare gălbuie). Mortarul este din nisip aspru cu var având aceeaşi consistenţă şi granulaţie în toate cele trei puncte.
În pivniţa de la nivelul II a fost executat un sondaj cu scopul verificării adâncimii de fundare a peretelui de vest al clădirii. Adâncimea de fundare a peretelui de vest este la cca. –0,40 m de la nivelul de călcare actual din pivniţă. Zidul este de bună calitate cu lespezi potrivite cu mult mortar; tehnica de construcţie fiind "înecat" în şanţ. În partea de sud a sondajului a fost surprinsă marginea unei gropi de ardere care a fost nivelată, peste care a fost mai apoi montată pardoseala actuală din piatră.
Sondajele exterioare au putut stabili următoarele:
a) vila 1 şi vila 2 nu au fost construite în aceeaşi etapă;
b) fundaţia vilei 2 a fost construită în două etape, prima etapă fiind anterioară vilei 1, în timp ce a doua etapă a fost ridicată după construirea vilei 1;
c) la cca. 40 cm de la fundaţie a fost practicată o groapă rectangulară umplută apoi cu pământ amestecat.
Fundaţia vilei 1 este clădită cu mult mortar din pietre de dimensiuni variate potrivite între ele. La bază zidul este mai lat, iar spre nivelul de călcare se îngustează treptat. Talpa fundaţiei se află la –2,02 m. Nivelul actual de călcare corespunde cu limita unei tencuieli recente, care s-a realizat peste o tencuială mai veche, cu bucăţi de ţiglă; limita celei din urmă se află cu 18 cm mai jos.
Fundaţia vilei 2 - partea de jos are talpa fundaţiei la –2,10 m, este construită înecată în şanţ cu foarte mult mortar, ceea ce dă un aspect compact. Mortarul este de bună calitate cu mult var. Distanţa faţă de fundaţia vilei 1 variază între 0,06 şi 0,16 m. Partea de sus a fundaţiei a fost spartă (o spărtură umplută cu pământ înaltă de 40 cm) pentru introducerea unei canalizări pentru apă.
Din punct de vedere stratigrafic se constată două mari etape:
- Straturi legate de funcţionarea clădirilor castrului în perioada romană şi postromană.
- Intervenţii făcute în perioada construcţiei clădirii actuale.
În momentul construirii clădirii actuale a avut loc demontarea structurilor romane, făcută într-un şanţ larg, cu margini oblice, care a rămas foarte probabil deschis pe durata construirii fundaţiei pivniţei, fiind apoi umplut cu pământ amestecat cu moloz. Peste această umplutură masivă se distinge un nivel de construcţie a clădirii actuale, a cărui compoziţie e dominată de sfărâmături de cărămidă; partea superioară a acestui strat se află la – 1,90 m.
Rezumat:
În luna aprilie a anului 2002 au fost efectuate sondaje arheologice la castelul Mikó din Olteni, jud. Covasna, cercetarea fiind parte a programului de reabilitare a monumentului. Principalele obiective urmărite au fost: obţinerea informaţiilor tehnice necesare restaurării precum şi evoluţia nivelului de călcare în imediata apropiere a clădirii actuale. Cele mai vechi vestigii descoperite aparţin castrului roman care a funcţionat pe acelaşi loc, fiind suprapus parţial de castelul din secolul al XVII-lea.