Ohaba Ponor | Comuna: Pui | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera Bordul Mare | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cârstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Iamandi | Daniela | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ştefănescu | Radu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Cârciumaru | Marin | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţu | Elena Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Peştera Bordul Mare de la Ohaba Ponor (com. Pui, jud. Hunedoara) este situată la marginea satului Ohaba Ponor, fiind săpată într-o bordură calcaroasă a munţilor Şureanu. Prin poziţia sa, aceasta domină întreaga depresiune a Haţegului, ceea ce a constituit probabil o motivaţie destul de importantă pentru alegerea acestei aşezări de către comunităţile paleolitice.
Peştera Bordul Mare a fost cercetată în mai multe etape arheologice. Prima campanie de cercetări arheologice s-a desfăşurat între 1923 şi 1929 sub conducerea lui M. Roska, care şi-a axat săpăturile pe terasa din faţa peşterii şi puţin în interiorul acesteia1. Săpăturile realizate de M. Roska, cât şi materialele arheologice descoperite de acesta, nu au fost exploatate suficient din punct de vedere ştiinţific. Trebuie să precizăm că cel mai bogat material musterian din această peşteră, dar şi în comparaţie cu toate peşterile care prezintă urme de locuire din paleoliticul mijlociu, a fost descoperit în această perioadă. Mai mult, determinările stratigrafice realizate sunt destul de pertinente, M. Roska descriind patru niveluri musteriene, acestea fiind identificate şi în campaniile de săpături ulterioare. De asemenea, tot în această perioadă au fost descoperite singurele fosile umane încadrate de Istvan Gaal omului de Neanderthal.
În perioada 1954 - 1955, cercetările arheologice din această peşteră au fost reluate de un colectiv condus de C.S. Nicolăescu-Plopşor, iar în 1983, 1986 şi 1994, Al. Păunescu realizează câteva sondaje de verificare2.
Săpătura din acest an a constat dintr-o secţiune de 4 m2, situată în partea stângă a peşterii, în mijlocul acesteia. La aproximativ 0,97 m adâncime de la punctul 0 (diferenţa dintre punctul 0 şi suprafaţa solului este de 90 cm), a fost descoperită o crustă de calcit, foarte friabilă, având o grosime cuprinsă între 0,03 şi 0,09 m. Din această crustă au fost luate probe pentru datări absolute. Succesiunea stratigrafică stabilită în urma acestei campanii va fi descrisă în continuare, împreună cu descoperirile cele mai importante realizate.
Strat 1: lutos, slab argilos, cu aport de calcar de dimensiuni foarte mici, prezent în cantităţi mari; mai rar sunt prezente şi bucăţi de calcar de dimensiuni medii.
Strat 2: strat de pietre de calcar de dimensiuni mari, fragmentate, cu continuitate pe întreaga suprafaţă.
Strat 3: nisipos lutos, cu urme de cărbuni diseminate. La aproximativ 1,90 m adâncime, a fost descoperită pe o piatră de calcar o urmă puternică de arsură şi cărbuni. De asemenea, tot în acest nivel a fost descoperită o structură de combustie. Aceasta era delimitată spre N cu pietre de calcar de dimensiuni mari, iar spre SV şi SE cu pietre de dimensiuni mici. Între pietrele de calcar care delimitau structura, au fost descoperite mai multe bucăţi dintr-o rocă strălucitoare, cu conţinut foarte bogat de mică. Prezenta acestei roci poate fi explicată prin două ipoteze: fie funcţia acesteia era practică, pentru menţinerea căldurii în structura de combustie, fie aceste bucăţele aveau o conotaţie simbolică, comunităţile musteriene fiind impresionate de strălucirea lor.
Strat 4: nisipos-lutos, cenuşiu gălbui, cu pietre mari de calcar.
Strat 5: nisipos, mai deschis la culoare decât precedentul, cu pietre medii de calcar rulate. În acest nivel au fost identificate foarte multe urme de arsură, pământ ars, piese arse şi cărbune diseminat.
Strat 6: nisipos, gălbui, structură grăunţoasă, cu pietre mari de calcar
Spre deosebire de campaniile precedente de săpături efectuate de-a lungul timpului în această peşteră, direct pe patul peşterii am descoperit un nivel de travertin, depus în pantă spre mijlocul peşterii. În mod surprinzător, în travertin au fost descoperite unelte litice, cât şi cărbuni întregi.
În această campanie, a fost descoperit un bogat material litic şi faunistic. Mai mult, o serie de piese păstrează pe laturile folosite urme puternice de ocru. Din punct de vedere tehno-funcţional, acestea sunt racloare utilizate pentru răzuirea bucăţilor de hematit. Având în vedere că au fost descoperite mai multe urme de arsură şi vetre, au fost luate numeroase probe pentru datări absolute.