Oarda | Comuna: Municipiul Alba Iulia | Judeţ: Alba | Punct: Bulza | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Oarda, municipiul Alba Iulia, jud Alba. Bulza
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca romană;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Villa rustica;
Cod RAN:
| 1053.06 |
Județ:
ALBA
Unitate administrativă:
MUNICIPIUL ALBA IULIA
Localitate:
OARDA
Punct:
Bulza
Localizare:
| 1053.06 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Rustoiu | Aurel | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Drăgan | Andreea | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Egri | Mariana Elena | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| El Susi | Georgeta | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Georgescu | Andrei | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Căsălean | Adrian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rustoiu | Gabriel Tiberiu | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Bobăilă | Rareș | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Rusu | Irina | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Ciută | Beatrice | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Musteață | Marina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ciubotaru | Nica | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Kovács | Bernadett | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lăpușan | Bogdan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Macarie | Mircea Gabriel | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Tănasă | Emilia Georgiana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pall-Both | Diandra-Natalia | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| McCarty | Matthew | participant | University of British Columbia, Vancouver |
Raport:
Situl arheologic de la Oarda-Bulza (Alba Iulia, jud. Alba) este localizat pe o terasă înaltă aflată pe partea dreaptă a confluenței pârâului Bulza cu râul Sebeș, la aproximativ 2 km sud-vest de satul Oarda, care aparține municipiului Alba Iulia. În anul 2018 a fost demarat un program de cercetare arheologică interdisciplinară a întregului areal în cadrul unui proiect de colaborare științifică dintre Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia și University of British Columbia, Vancouver, Canada. Primele cercetări de teren noninvazive s-au desfășurat în anul 2018, când au fost identificate urmele unei serii de clădiri și anexe care aparțin unei villa rustica de mari dimensiuni, precum și material arheologic aparținând primei și celei de-a doua epoci a fierului. Prima campanie de săpături arheologice sistematice s-a desfășurat în anul 2019, având ca țintă cercetarea sectorului sudic al clădirii principale A, precum și a sectorului vestic al anexei B. Cercetările de teren au continuat și în anul 2020, fiind efectuate sondaje arheologice, periegheze sistematice georeferențiate și alte investigații arheologice neinvanzive în zona anexelor de producție ale villa-ei. De asemenea, au fost recoltate o serie de probe pentru analize interdisciplinare de laborator și a fost finalizată integrarea GIS a sitului și realizarea unor modele 3D intermediare ale structurilor identificate. Ca rezultat, la est de anexa B au fost identificate urmele unui atelier de prelucrare a fierului care pare să fi aparținut villa-ei. Tot în această campanie a fost investigată și zona sursei principale de apă, aflată la limita estică a terasei pârâului Bulza, unde au fost identificate urmele unor structuri construite. Cercetările arheologice au continuat în clădirea principală A și în anul 2021, prin deschiderea unei suprafețe cu dimensiunile de 4 x 5 m, în continuarea celei deschise în anul 2019 în zona absidei sud-estice. Obiectivele principale au fost: investigarea jumătății estice a locuinței gepidice identificate și secționate în campania precedentă, care suprapunea parțial încăperea cu funcție de depozit aflată la nord de absida sud-estică, dezvelirea și investigarea celei de-a doua încăperi de la nord de absidă, aparținând fazei a II-a clădirii, extinderea cercetării curții exterioare estice din faza I și prelevarea de probe de sol din acest areal, delimitarea și datarea intervențiilor medievale în zona din fața absidei sud-estice. Investigațiile arheologice au clarificat o serie de probleme referitoare la cronologia și arhitectura clădirii principale A. Astfel, în prima fază, clădirea pare să fi fost mai mică, dar foarte solid construită, cu fundațiile exterioare de 46-48 cm lățime, construite din piatră de râu legată cu mortar de bună calitate. Două încăperi din această fază au fost dezvelite, ambele având podele de lut bine bătut și elevația probabil din chirpic și bârne. Una dintre ele a servit foarte probabil ca depozit, fiindcă majoritatea fragmentelor ceramice recuperate au aparținut unor vase de provizii și amfore de ulei și vin. În exteriorul zidului estic a fost amenajată o suprafață rectangulară de lut curat, bine nivelat și bătut, care ar fi putut servi ca spațiu de treierat, lucru sugerat și de prezența unui număr semnificativ de semințe de cereale în probele de sol recoltate. Materialul arheologic și urmele consistente de arsură din interior sugerează că cel puțin această parte a clădirii a trecut printr-un incendiu major cândva în jurul mijlocului secolului al II-lea. Resturile construcției au fost ulterior dărâmate și nivelate, cu excepția fundațiilor exterioare care au fost refolosite și în faza a II-a, când a fost adăugată și absida sud-estică. Înainte de extinderea construcției spre est, șanțul care delimita incinta a fost umplut, fiind apoi parțial suprapus de fundația absidei. Cea de-a doua fază constructivă pare să se fi încheiat cândva spre mijlocul secolului al III-lea, când clădirea a fost abandonată pentru o scurtă perioadă, producându-se diverse deteriorări structurale. În cea de-a treia fază s-au putut observa o serie de intervenții de slabă calitate, incluzând recompartimentarea unor spații interioare cu ajutorul unor ziduri de chirpic cu fundații construite sumar din materiale reciclate și mortar de calitate inferioară. Încăperea de la nord de absidă a fost împărțită în două pe axa N-S, iar podeaua de opus signinum, parțial distrusă, a fost acoperită cu un strat gros de pământ bătut. Intervențiile par să fi avut loc în jurul sau după mijlocul secolului al III-lea, conform inventarului destul de redus numeric și compozițional. Este însă greu de spus deocamdată ce s-a întâmplat în faza a III-a în zona de la vest de absidă, care a fost puternic afectată de o groapă de jefuire, databilă în secolele XVI-XVII conform ceramicii recuperate. Clădirea era însă deja în ruine în perioada migrațiilor, locuința gepidică menționată anterior fiind amenajată între zidurile încăperii nordice. În campania anului 2021 a fost demarată și cercetarea celui mai mare dintre cele trei horrea, convenționat numit C și având dimensiunile de 13 x 28m. În acest scop a fost deschisă o suprafață inițială de 5 x 5 m în colțul nord-estic al clădirii, unde investigațiile geofizice anterioare au sugerat o mai bună conservare a structurilor construite. Ulterior această suprafață a fost extinsă spre sud cu o alta măsurând 2 x 5 m. Principalele scopuri au fost de a lămuri situația stratigrafică și cronologică a clădirii, tehnica de construcție și natura bunurilor depozitate. De aceea, pe lângă georeferențierea standard a inventarului arheologic, inclusiv a tuturor fragmentelor de amfore și vase de provizii, au fost recoltate sistematic probe de sol și palinologice, care sunt în curs de prelucrare. Din păcate, horreum-ul C este puternic afectat de lucrările agricole, fiind situat într-o zonă mai înaltă a terasei, astfel că doar partea inferioară a fundațiilor a mai putut fi identificată in situ. Acestea au fost construite din piatră de râu legată cu mortar de bună calitate, având contraforți rectangulari masivi spre exterior. Pereții au fost construiți din bârne și chirpic, după cum o dovedesc numeroasele fragmente recuperate, iar acoperișul a fost din țiglă. Dalele de gresie recuperate pot să indice materialul din care a fost construită cel puțin o parte din podea, deși este greu de spus dacă acestea provin doar din mica încăpere identificată în colțul nord-estic al horreum-ului sau din toată structura. Monedele recuperate, dar și fibulele din fier de tip arbaletă, indică deocamdată o datare pe parcursul secolul al III-lea, fiind necesară însă o extindere a investigațiilor în acest sector. În cursul cercetărilor, sub nivelele aparținând perioadei romane provinciale, au fost identificate și câteva materiale arheologice aparținând orizontului celtic, dar și o locuință și o groapă de provizii, ambele afectate de fundațiile horreum-ului, aparținând începutului primei perioade a fierului. Un obiectiv important al campaniei 2021 a fost și continuarea investigațiilor interdisciplinare de laborator, pe lângă analizarea materialului arheologic recuperat. Pentru anul acesta au fost programate analize geochimice, mineralogice, macrobotanice, palinologice și antracologice. În cazul resturilor macrobotanice, rezultatele preliminare indică prezența unei cantități semnificative de cereale (grâu, mei, orz, secară), dar și linte și Vicia ervilia, sau cânepă, pe lângă o serie de plante contaminante specifice culturilor de cereale. Prezența semințelor de mure sălbatice în umplutura șanțului de incintă sugerează existența unui gard viu de-a lungul acestuia. Tot în acest an s-a continuat și analiza sistematică a materialelor și tehnicilor constructive utilizate la ridicarea clădirilor villa-ei de-a lungul întregii sale existențe, program început în anul 2019 cu analizarea unui prim lot de mortare și tencuieli simple și pictate, cu rezultate excelente, aflate în curs de publicare. În acest scop au fost prelevate alte seturi reprezentative de probe de mortar, tencuială pictată, cărămidă, țiglă, podele de tip opus signinum, calcar și marmură, din toate cele trei clădiri investigate arheologic până acum. Rezultatele preliminare ale acestor analize indică utilizarea unor materiale de calitate de origine locală și prezența unor meșteri specializați, cunoscători ai tehnicilor de construcție romane, cel puțin pentru primele două faze ale villa-ei. Un exemplu relevant este oferit de modul de tratare al pereților în vederea pictării, prin aplicarea unui strat foarte fin de tencuială albă, bine netezită, peste suportul de tencuială mai grosieră care acoperea suprafața în primă instanță. În concluzie, campania arheologică a anului 2021 a adus o serie de informații științifice importante privind cronologia și fazele constructive principale ale complexului agricol roman de tip villa rustica de la Oarda-Bulza, organizarea internă a acestuia, planimetria clădirii principale A și soarta acesteia după abandonarea provinciei Dacia la mijlocul secolului al III-a p.Chr. Pe lângă aceste informații referitoare la villa rustica, cercetările arheologice din zona horreum-ului C au identificat și o fază și mai timpurie a sitului de pe terasa înaltă a pârâului Bulza decât s-a presupus inițial, databilă la începutul primei vârste a fierului. De asemenea, analizele interdisciplinare de laborator au oferit informații relevante despre principalele culturi agricole și despre dieta locuitorilor villa-ei, dar și despre principalele esențe lemnoase utilizate în construcția clădirilor sau drept combustibil pentru vetre sau cuptoare. În sfârșit, analizele prin difracție cu raze X și secțiuni subțiri petrografice ale probelor de materiale de construcție au oferit informații importante despre tehnicile constructive și arhitecturale utilizate la ridicarea și decorarea clădirii principale A și a anexei B, dar și despre sursele de materii prime utilizate și modul lor de valorificare tehnologică.
Abstract [EN]:
The archaeological campaign conducted in 2021 on the site at Oarda-Bulza continued the systematic investigation of the main building A, initiated in 2019, and also targeted the largest horreum of the villa, conventionally named C.
In the case of the main building A, the main objectives of this year were: to excavate the eastern half of the Gepidic house identified and sectioned in the preceding campaign, which partially superpose the storage room located on the north side of the south-eastern apse, to investigate the second room from the same area, belonging to the second phase of the building, to expand the investigations in the eastern court belonging to phase I, to obtain more soil samples for archaeobotanical and palynological analysis, and to delimitate and date the medieval interventions in front of the south-eastern apse.
In the case of the horreum C, the main objectives of this year were: to clarify the chronology and the architectural and constructive characteristics of the building, and to identify the goods stored inside through the systematic analysis of all remains.
These archaeological investigations have offered new data regarding the chronology and planimetry of the two buildings, the most likely functions of different structures, their internal organization, and their fate after the abandonment of the province around the middle of the 3rd century AD.
Aside from the fieldwork and the laboratory-based analysis of the recovered artefacts, the archaeological campaign has also continued the interdisciplinary investigations which were initiated in 2019. This has involved the systematic collection and analysis of all faunal and macrobotanical remains, soil samples, construction materials (mortars, plasters, bricks and tile), charcoal and palynological samples. The preliminary results of these studies have offered information about the agricultural practices and the diet of the inhabitants, about their fuel and timber consumption patterns, and about the construction techniques and architectural solutions which were used throughout the entire duration of the villa.
Bibliografie:
1. A. Rustoiu, G. T. Rustoiu, (2000). Așezări din a doua vârstă a fierului descoperite recent pe teritoriul orașului Alba Iulia, Apulum 37, 1, 177-192.
2. A. Rustoiu et al.(2020). The role of Iron Age settlements at Oarda-Bulza in the agricultural exploitation of the middle Mureş valley, Apulum 57, 1, 93-112.
3. A. Rustoiu et al.(2020).Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza, Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2019, București , 255-257.
4. A. Rustoiu et al.(2021).Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza, Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2020, Sibiu, 207-210.
5. M. McCarty et al., Provincializing Roman Dacia: The Canadian-Romanian Apulum Roman Villas Project 2018-2019, Mouseion 17.3 (sub tipar).
6. B. Ciută, M. Egri, Archaeobotanical data from villa rustica at Oarda-Bulza (Alba County). The 2019 campaign, Ephemeris Napocensis 31, 2021 (sub tipar).
2. A. Rustoiu et al.(2020). The role of Iron Age settlements at Oarda-Bulza in the agricultural exploitation of the middle Mureş valley, Apulum 57, 1, 93-112.
3. A. Rustoiu et al.(2020).Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza, Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2019, București , 255-257.
4. A. Rustoiu et al.(2021).Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza, Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2020, Sibiu, 207-210.
5. M. McCarty et al., Provincializing Roman Dacia: The Canadian-Romanian Apulum Roman Villas Project 2018-2019, Mouseion 17.3 (sub tipar).
6. B. Ciută, M. Egri, Archaeobotanical data from villa rustica at Oarda-Bulza (Alba County). The 2019 campaign, Ephemeris Napocensis 31, 2021 (sub tipar).