Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Neatribuit;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 161062.09 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Nufăru
Localitate:
Nufăru
Punct:
Trecere bac
Localizare:
| 161062.09 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Damian | Oana | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Samson | Andra | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Sandu Gabriel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ene | Daniel Lucian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetările arheologice derulate în campaniile 2009-2010 în cetatea bizantină situată în intravilanul localităţii Nufăru s-au concentrat în regiunea nordică a promontoriului pe care se desfăşoară aşezarea, în punctul Trecere bac (încă proprietatea Enache Şinghi), reprezentând o zonă complexă din punct de vedere arheologic, incluzând un tronson din curtina nordică a fortificaţiei bizantine, instalaţia portuară a acesteia, cu necropola şi locuirea medievale care o suprapun.
La est de zona înglobând instalaţia portuară a cetăţii bizantine, descoperită în 19991, a fost cercetată în campaniile 2002, 2004-20082 o suprafaţă de cca. 300 m2, menită a pune în evidenţă elementele de fortificaţie adiacente debarcaderului, precum şi o serie de complexe funerare şi de locuire ulterioare3. Campaniile 2009-2010 au urmărit: a. continuarea cercetării zidului de incintă (în cadrul S9, orientată N - S, cu dimensiunile de 10 x 6,50 m, S10, orientată V-E, cu dimensiunile de 10 x 2 m, S12, orientată V - E, cu dimensiunile de 10 x 5 m, S3 Zid incintă nord/Str. Arheologiei, orientată N - S, cu dimensiunile de 14 x 4 m; b. continuarea cercetării monumentului bizantin reprezentat de complexul instalaţiei portuare în partea sa estică, în cadrul S9, în partea sa vestică, în cadrul S11 (orientată N - S, cu dimensiunile de 9,30 x 2 m) şi în partea sa nordică, într-o suprafaţă înglobând c.1- 3, trasate în 1999, şi martorii stratigrafici dintre ele; c. continuarea cercetării necropolei, în cadrul S8; d. continuarea cercetării vieţuirii medievale în cadrul S9, S12 şi S3 Zid incintă nord/Str. Arheologiei.
În ceea ce priveşte monumentul bizantin, s-a completat imaginea asupra zidului de incintă bizantin nordic şi a complexului instalaţiei portuare. A fost identificată limita estică a instalaţiei portuare sub forma unui zid lat de 0,95 m, păstrat pe înălţimea de 1,20 m, vizibil pe o lungime de 2,25 m, adosat curtinei nordice. A putut fi cercetat un tronson din curtina nordică, adosată spre E promontoriului stâncos, cu lungimea de 7,30 m şi lăţimea de 2,60 m, în care a fost practicat spre S un acces menit a asigura legătura dintre cetate şi instalaţia portuară. Deocamdată a fost cercetat doar zidul de V al accesului, cu lungimea de 1,90 m şi lăţimea de 1,80 m, limita estică a acestuia reprezentând un obiectiv al cercetării viitoare. Accesul are lungimea de 4,60 m, lăţimea cuprinsă între 1,90 şi 2,40 m şi înălţimea păstrată a zidurilor de 0,22-0,80 m. La V de acest acces, zidul de incintă are lăţimea de 2,60 m, pentru ca la E de el să-i fie adosat un alt zid, lat de 2 m, vizibil pe o lungime de 4 m. Zidul de incintă se păstrează pe înălţimea de 2-2,65 m, prezintă pe faţa exterioară/nordică un parament din blocuri fasonate, rostuite cu mortar hidrofug, o plintă, lată de 0,13-0,17 m din dreptul căreia porneşte în pantă o şapă de mortar groasă de câţiva cm şi o fundaţie din piatră nefasonată, înaltă de 0,80 m; pe faţa interioară/sudică, paramentul este din blocuri fasonate, acoperite cu tencuială din mortar hidrofug, pe o înălţime de 1-1,10 m, cu o umplutură cu pământ galben vizibilă pe înălţimea de 0,30 m şi lungimea de 1,30 m în partea de vest, pentru a apărea bine fasonat spre est pe o înălţime de 0,60 m; structura de piatră este aşezată pe o depunere identificată pe înălţimea de 0,90-0,95 m, constând dintr-o amenajare de pământ brun untos, adus, fără materiale, cu urme de lemn ars şi aspect vitrifiat, aşezată peste un strat depus de sfărâmătură de stâncă ce suprapune un strat de pământ gălbui nisipos, probabil nivelul steril din punct de vedere arheologic. La N de accesul amintit, a fost descoperită o substructură, adosată atât curtinei nordice, cât şi zidului estic al instalaţiei portuare, vizibilă în cadrul unei suprafeţe cu dimensiunile de 3,10 x 3,10 m, constând în urma unei fundaţii de tip radier, o placă de mortar prevăzută cu multe orificii în care erau probabil încastraţi pari de lemn. Limita acestei substructuri a fost identificată spre nord, dar continuă spre E, urmând a fi cercetată în campania viitoare. Pavajul înclinat descoperit în campania din 1999 la N de zidul mare al instalaţiei portuare, cel vizibil pe o lungime de 4 m măsurată de la zid spre N, a fost descoperit şi în S11, la limita vestică a instalaţiei portuare, depăşind zidul acesteia cu 1,50 m spre V, fiind identificat deocamdată pe lungimea de 3,70 m.
În privinţa complexelor funerare descoperite în 2009-2010, acestea se caracterizează prin aceleaşi aspecte de rit şi ritual definind necropola cercetată în campaniile anterioare, încadrată între mijlocul sec. al XI-lea - începutul sec. al XIII-lea, localizată în zona nord-estică a promontoriului nufărean (Piatră/km 104 şi Trecere bac). Complexelor funerare cercetate în campaniile 1999-2002 şi 2004-2008, li se adaugă încă 45 descoperite în cadrul S8 în 2009-2010, necropola totalizând actualmente 246 de morminte. Orientarea mormintelor este V - E. În general s-a practicat înhumarea individuală, într-o serie de cazuri fiind vorba de reînhumări şi deranjamente, produse fie de înhumări ulterioare, fie de nivelul de locuire care suprapune necropola. Gropile mormintelor au fost săpate în pământ cenuşiu prăfos. Scheletele apar în decubit dorsal, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii, cu picioarele întinse, uneori uşor flexate, alteori puţin deranjate. În cazurile în care s-a putut observa poziţia antebraţelor, s-au înregistrat subvariantele ale poziţiilor cu antebraţele pe lângă corp, pe abdomen ori bazin. În cazul unuia dintre morminte, a fost descoperit un vârf de săgeată într-o vertebră, indiciu al cauzei decesului. Cinci dintre morminte conţineau inventar, reprezentat de piese de podoabă (mărgele de sticlă şi chihlimbar, brăţări de sticlă, inele de bronz), de port (năsturaşi globulari de bronz) şi de cult (o cruciuliţă de piatră). Acestor complexe li se adaugă încă două descoperiri funerare în S3 Zid incintă nord/Str. Arheologiei, un mormânt aparţinând probabil epocii moderne, secţionat de la bazin în jos de malul estic al secţiunii, celălalt, databil probabil în sec. al XI-lea, scheletul părând aruncat în groapă.
Zona necropolei este suprapusă de un nivel ocupaţional, cercetat în S8 - S12, reprezentat prin patru locuinţe şi mai multe gropi menajere. Unul dintre complexe, descoperit în S 9, a fost adosat atât curtinei nordice, cât şi la V de zidul estic al instalaţiei portuare, având dimensiunile identificate de 3,50 m (latura N - S) x 2,20 m (latura E - V), cu precizarea că se extinde spre V, deocamdată în martorul dintre S8 şi S9, conţinând o mare cantitate de fragmente ceramice provenind de la unul sau mai multe vase de provizii. O altă locuinţă, descoperită în S9, la E de zidul estic al instalaţiei portuare, cu bază de piatră, a fost identificată pe o lungime de 2 m, dezvoltându-se spre E, urmând a fi cercetată în campania viitoare. Un alt complex, cercetat în S 11, este adosat zidurilor nordic şi vestic ale instalaţiei portuare şi parţial instalat pe stâncă, având dimensiunile identificate de 3,50 m (latura N - S) x 3,70 m (latura E - V) şi suprapunând pavajul înclinat al instalaţiei portuare. Locuinţa, descoperită în S10 - S12, a fost adosată atât curtinei nordice, cât şi laturii de V a accesului, având bază de piatră, dimensiunile identificate de 3,30 m (latura N - S) x 4,30 m (latura E - V). Celelalte complexe de locuire, cercetate în S8, constau în patru gropi menajere, de formă circulară, cu diametre de 1,50-2 m şi o vatră, cu diametrul de 1,20 m, care afectează nivelul necropolei.
Sub raportul vieţuirii, se adaugă descoperirea, în S3 Zid incintă nord/Str. Arheologiei, a două locuinţe, adosate zidului nordic de incintă, una pe latura de S, cu bază de piatră, cu dimensiunile identificate de 3,30 x 3,50 m, cealaltă pe latura de N, adâncită, cu dimensiunile identificate de 3,50 x 4 m, cu vatră în colţul sud-vestic, precum şi a câtorva gropi menajere.
Materialul arheologic descoperit constă în ceramică, obiecte mărunte din lut, bronz, os, corn, monede din bronz, un sigiliu de plumb.
Se remarcă, la fel ca în campaniile anterioare, o mare adaptabilitate a locuitorilor din vechime, atât în privinţa utilizării stâncii pentru realizarea fortificaţiei şi amenajarea necropolei, precum şi referitor la schimbarea rapidă a statutului zonei, de la rolul de spaţiu fortificat şi de acostament la acela de zonă funerară şi apoi de locuire.
Se impune continuarea cercetării până la finalizarea ei, urmată de conservarea şi punerea în valoare a unui ansamblu important pentru istoria aşezărilor fortificate de la Dunărea de Jos.
Note:
1.
1. CCA 2000, p. 67-68.
2. CCA 2008, p. 207, n. 2.
3. CCA 2000, p. 67-68; CCA 2001, p. 164; CCA 2002, p. 216-217; CCA 2003, p. 213-214; CCA 2005, p. 245-246; CCA 2006, p. 237-238; CCA 2007, p. 242-243; CCA 2008, p. 207-208; CCA 2009, p. 156.