Nifon | Comuna: Hamcearca | Judeţ: Tulcea | Punct: Mănăstirea Taița | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Nifon, com. Hamcearca, jud. Tulcea. Punct: Mănăstirea Taița
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Antichitate;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 160519.01 |
Județ:
TULCEA
Unitate administrativă:
HAMCEARCA
Localitate:
NIFON
Punct:
Mănăstirea Taița
Localizare:
| 160519.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Nuţu | George | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Grumăzescu | Gabriel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Introducere
Cercetarea arheologică de la Nifon, com. Hamcearca, jud. Tulcea a fost determinată de investiția Protoieriei Niculițel de (re)construire a Mănăstirii Taița. Au fost trasate șapte suprafețe cu dimensiuni variabile, astfel încât să acopere întreaga suprafață afectată de proiect. Punctul cercetat este plasat în localitatea Nifon situată în partea de nord-vest a județului Tulcea, la poalele de SE ale Parcului Național Munții Măcin. Principalul pârâu care traversează com. Hamcearca este Taița. Acesta străbate teritoriul acesteia de la nord către sud, localitatea Nifon fiind amplasată pe cursul superior al acestuia. Relieful este reprezentat de dealuri cu altitudini medii, care se învecinează cu lanțul Munților Măcin.
Informațiile privind locuirea antică pe teritoriul satului Nifon sunt, din păcate, reduse; dintre cele mai importante amintim descoperirea, la mijlocul secolului XIX, a trei altare din perioada romană timpurie. Vestigii din perioadele romană și medio-bizantină sunt amintite în zona din jurul Mănăstirii Taița – o fundație de la sfârșitul secolului XVIII – începutul secolului XIX, distrusă de cerchezi înainte de retragerea din Dobrogea, în contextul Războiului de Independență. Din punct de vedere cronologic, cele mai timpurii materiale arheologice descoperite în zona satului sunt o piesă de harnașament și o fibulă fragmentară de tip tracic[1]. Din punct de vedere cronologic, următoarele materiale aparțin perioadei elenistice (fragmente de amfore de Thassos) și ceramică de tradiție Latène descoperite în contextul cercetării arheologice pentru noua mănăstire.
Cele mai consistente materiale arheologice aparțin perioadei romane timpurii. Astfel, pe teritoriul satului, probabil în zona situată la nord de sat, au fost descoperite trei piese epigrafice dedicate zeiței Diana regina căreia îi era consacrat un sanctuar în această zonă împădurită. De asemenea, aici era amplasată și o statio de beneficiarii consularis încă din sec. II p.Chr., deoarece era un punct strategic pe drumul care asigura legătura între Troesmis și Noviodunum, respectiv (L)Ibida și Barboși[2]. Dintre descoperirile monetare amintim un dupondius de la Nero descoperit în săpătura din anul 1967 efectuată în comuna Hamcearca[3] și o monedă imperială greacă păstrată în colecția Mănăstirii Cocoș, emisiune Markianopolis din timpul împăraților Caracalla și Geta[4]. Pentru perioada medio-bizantină avem documentată o monedă de la Roman III Argyros (1030/1035/-1402)[5]. Mențiunile distrugerii unei fortificații bizantine(?) pe la mijlocul sec. XIX nu pot fi verificate.
Descrierea cercetărilor
Terenul pe care urmează să se construiască Mănăstirea Taița este situat la cca. 750 m NNV de satul Nifon, într-o zonă împădurită, greu accesibilă. Zona se prezintă sub forma unui platou cu pante abrupte spre vest, nord și nord-est. Cercetările de teren au evidențiat numeroase fragmente ceramice, în particular de perioadă romană. Pe un alt platou situat la 200 m nord de zona cercetată au fost descoperite și o serie de materiale elenistice (baze de amfore de Thassos). La est de zona cercetată terenul coboară abrupt într-o vale unde se află un mic pâru, afluent al Taiței. Deși aproape colmatat, există unele indicii privind amenajarea sa ca sursă de apă potabilă în secolele anterioare.
Cercetarea s-a desfășurat pe întreaga suprafață a investiției, așa cum a fost aceasta indicată în planul topografic. Au fost trasate șapte secțiuni cu dimensiuni variabile, impuse de amprenta la sol a viitoarelor construcții (Fig. 1).
Secțiunea I a fost amplasată la limita de SV a proprietății având dimensiunile de 6x60 m. Din punct de vedere stratigrafic, primul strat este cel vegetal (US 1000, cu grosimea de 0,40-0,60 m) urmat de un strat (US 1100) de loess brun cu pigmenți, compact, în care au fost descoperite patru complexe arheologice (gropi menajere sau de depozitare) concentrate în extremitatea de SV.
Secțiunea II a fost amplasată la E de S I, spre capătul promontoriului pe care este situat terenul propus pentru investiței. Dimensiunile sunt de 18x30 m. Din punct de vedere stratigrafic, primul strat (US 2000) este cel vegetal (grosimea de 0,40-0,60 m) urmat de un strat (US 2100) de loess, compact, în care au fost descoperite șapte complexe arheologice (locuință îngropată/bordei (Fig. 2), gropi menajere sau de depozitare/silozuri).
Secțiunea III a fost amplasată aproximativ în zona centrală a proprietății, în aria de construcție a bisericii și are dimensiunile de 15x11 m. Din punct de vedere stratigrafic, primul strat (US 3000) este cel vegetal (grosimea de 0,40-0,60 m) urmat de un strat (US 3100) de loess, compact, în care au fost descoperite 13 complexe arheologice (gropi menajere).
Secțiunea IV a fost amplasată la limita de est a proprietății, în zona de construcție a chiliilor și are o formă neregulată, acoperind întreaga suprafață constructivă. Latura cea mai lungă (est) are lungimea de 45 m, iar lățimea maximă este de 15 m. Din punct de vedere stratigrafic, constatăm aceeași stratigrafie ca în restul suprafețelor cercetate: US 4000 este stratul vegetal (grosimea de 0,40-0,60 m) urmat de un strat (US 4100) de loess, compact, în care au fost descoperite șapte complexe arheologice (gropi menajere, 1 locuință semi-îngropată).
Secțiunea V a fost amplasată pe latura de N a proprietății, în zona de construcție a chiliilor. Dimensiunile sunt de 30x11 m. Din punct de vedere stratigrafic, constatăm aceeași stratigrafie ca în restul suprafețelor cercetate: US 5000 este stratul vegetal (grosimea de 0,30-0,60 m) urmat de un strat (US 5100) de loess, compact, în care au fost descoperite șase complexe arheologice (gropi menajere sau pentru depozitare).
Secțiunea VI. Amplasată în zona de SV, la marginea pădurii, în pantă, cu dimensiunile de 2,50x3 m. Din punct de vedere stratigrafic au fost observate două straturi: stratul vegetal (US 6000) cu o grosime de cca. 1 m, urmat de sterilul arheologic (loess galben, compact). Nu au fost descoperite materiale arheologice.
Secțiunea VII. A fost amplasată la aproximativ 20 m NV față de Suprafața II și cca. 50 m în line dreaptă cu Suprafața VI, în pantă abruptă, cu dimensiunile de 2,50x3 m. Din punct de vedere stratigrafic, aceasta se constituie din două straturi: straul vegetal (US 7000) cu o grosime de cca. 1 m și sterilul arheologic (loess galben). Nu au fost descoperite materiale arheologice.
Concluzii
În urma cercetării arheologice preventive la Nifon au fost descoperite 37 de complexe arheologice (gropi menajere, gropi pentru depozitare/„silozuri”, locuințe semi-îngropate). Complexele cercetate aparțin unei așezări rurale situată în hinterlandul orașului Troesmis. Ceramica se datează, aproape fără excepții, în secolul IV p.Chr. Această datare este susținută și de descoperirile numismatice care se înscriu aceluiași secol. Materiale arheologice mai timpurii, inclusiv ceramică elenistică, au fost descoperite pe parcursul perieghezelor pe un platou situat la câteva sute de metri spre nord de zona cercetată. Această așezare rurală a funcționat, probabil, până la invazia gotică din al treilea sfert al secolului IV p.Chr.
Abstract [EN]:
Nifon is a village in the northwestern part of Tulcea County, comm. of Hamcearca, at the SE foothills of the Măcin Mountains. The main stream that crosses the Hamcearca commune is Taița, which transits its territory from north to south, Nifon being located on its upper course. The relief is represented by hills with medium altitudes, which border the Macin Mountains range. During fieldwork, 37 archaeological complexes were discovered (household pits, storage pits and half-dug dwellings). These archaeological features belong to a rural settlement located in the hinterland of the legionary base of Troesmis. Pottery dates, mostly, to the 4th century AD. This chronology is also supported by numismatic discoveries that date back to the same period. Earlier archaeological materials, including Hellenistic pottery, were discovered during the field surveys on a plateau located a few hundred meters north of the excavation area. This rural settlement probably functioned until the Gothic invasion of the third quarter of the 4th century AD.
Bibliografie:
1. Bărbulescu, M. (2001). Viaţa rurală în Dobrogea romană (sec. I-III p. Chr.), Constanţa.
2. Gugl, C., Panaite, A. (2016). Altstraßen und Fundstellen im Umland von Troesmis in Alexandrescu, C.-G.
3. Gugl, Chr., Kainrath, B. (ed.), Troesmis I. Die Forschungen von 2010–2014, Cluj-Napoca, 449-458
4. Iconomu, C., Matei, I. (2004). Câteva descoperiri arheologice de mici obiecte în Dobrogea, Arheologia Moldovei 27, 265-267.
5. Mănucu-Adameșteanu, Gh. (2003). Monede bizantine descoperite în Dobrogea 3. Monede Bizantine descoperite în mediul rural din Nordul Dobrogei, secolele VII-XV. Județul Tulcea. Județul Constanța, București.
6. Mototolea, A., Potârniche, T. (2009). Vârfuri de săgeți din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Pontica 42, 47-70.
7. Munteanu, M., Ocheşanu, R. (1975). Descoperiri monetare în satele din Dobrogea romană (sec. I-III e.n.), Pontica 8, 1975-213.
8. Oberländer Târnoveanu, E., Opaiț, C. (1984). Cronica descoperirilor monetare din nordul Dobrogei (II), Peuce 9, 267-279, 647-648.
2. Gugl, C., Panaite, A. (2016). Altstraßen und Fundstellen im Umland von Troesmis in Alexandrescu, C.-G.
3. Gugl, Chr., Kainrath, B. (ed.), Troesmis I. Die Forschungen von 2010–2014, Cluj-Napoca, 449-458
4. Iconomu, C., Matei, I. (2004). Câteva descoperiri arheologice de mici obiecte în Dobrogea, Arheologia Moldovei 27, 265-267.
5. Mănucu-Adameșteanu, Gh. (2003). Monede bizantine descoperite în Dobrogea 3. Monede Bizantine descoperite în mediul rural din Nordul Dobrogei, secolele VII-XV. Județul Tulcea. Județul Constanța, București.
6. Mototolea, A., Potârniche, T. (2009). Vârfuri de săgeți din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Pontica 42, 47-70.
7. Munteanu, M., Ocheşanu, R. (1975). Descoperiri monetare în satele din Dobrogea romană (sec. I-III e.n.), Pontica 8, 1975-213.
8. Oberländer Târnoveanu, E., Opaiț, C. (1984). Cronica descoperirilor monetare din nordul Dobrogei (II), Peuce 9, 267-279, 647-648.
Note:
1.
Iconomu, Matei 2004, 265-267; Mototolea, Potârniche 2009, 61.
2.
Bărbulescu 2001, 89; Gugl, Panaite 2016, 450
3.
Munteanu, Ocheșanu 1975, 187, nr. 20.1.
4.
Oberländer Târnoveanu, Opaiț 1984, 268, nr. 14.
5.
Mănucu-Adameșteanu 2016, 169.