Niculiţel | Judeţ: Tulcea | Punct: Baza sportivă (fosta fermă zootehnică) | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Agricultură şi subzistenţă; Domestic;
Tipuri de sit:
Villa rustica;
Cod RAN:
| 161044.10 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Niculiţel
Localitate:
Niculiţel
Punct:
Baza sportivă (fosta fermă zootehnică)
Localizare:
| 161044.10 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Paraschiv | Eugen Dorel | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Costea | Georgică | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Iacob | Mihaela | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Marcu | Liliana | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuţu | George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Punctul e situat în partea central-nordică a localităţii Niculiţel, la cca. 200 m S de val (care în prezent nu se mai observă pe acest tronson) şi la cca. 10 m E de cursul unui pârâu, care în anii ´50 - ´60 a fost mutat la cca. 100 m spre V. În literatura de specialitate e menţionat faptul că la S de val se găseşte un vicus, iar la N de acesta o villa datată în sec. II - III p. Chr1. La villa respectivă a efectuat cercetări arheologice V. H. Baumann în anii ´70, prilejuite de extinderea complexului zootehnic2.
Săpătura pentru fundaţiile unei baze sportive, executată mecanic pe o suprafaţă de cca. 200 m2 a dus la distrugerea unor vestigii de epocă romană. Înainte, acestea fuseseră afectate şi de fundaţiile grajdurilor fostei C.A.P. Săpătura mecanică s-a realizat într-o suprafaţă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 20 x 9,75 m, orientată aproximativ E - V. În colţul de SE şi în zona de V a suprafeţei au apărut. materiale arheologice de epocă romană. Amplasamentul viitoarei baze sportive a fost schimbat, iar în zona de V a suprafeţei, unde săpătura cu utilajul se realizase până la adâncimea de 0,7 - 0,8 m, au fost trasate două secţiuni, S1 şi S2, orientate aproximativ N - S, cu dimensiunile de 9,75 x 2, respectiv 9,75 x 3 m, cu un profil de 0,5 m între ele. Săpătura mecanică ajunsese într-un strat de dărâmătură din ţigle şi olane.
Secţiunea 1
La adâncimea de 0,85 - 1 m, în profilul de V, au apărut fundaţiile pentru două baze de coloane.
Prima fundaţie (pătrat cu latura de cca. 1 m), descoperită în centrul secţiunii, are înălţimea de doar 0,20 m, fiind realizată din două rânduri de pietre de mici dimensiuni legate cu mortar. Pe fundaţie se găseşte o bază de coloană din calcar cu următoarele dimensiuni: înălţime - 0,17 m; latura părţii inferioare - 0,38 m; diametrul părţii superioare (fusului) - 0,30 m. Partea superioară a bazei de coloană a apărut la adâncimea de 0,85 m, iar fundaţia pentru aceasta la 1 m.
A doua fundaţie a apărut în zona de S a secţiunii, la distanţa de 1,65 m de prima, la adâncimea de 0,85 m. Aceasta se prezintă ca un zid în forma literei L şi e formată dintr-un singur rând de pietre legate cu mortar. Fundaţia are grosimea de 0,6 - 0,8 cm; o latură, aproape perpendiculară pe profil are lungimea de 1 m, iar cealaltă, aproape paralelă cu acesta, se păstrează pe 1,5 m. Probabil că aceasta susţinea o altă bază de coloană, dacă nu avem de-a face cu un zid de compartimentare a edificiului.
Nivelul corespunzător bazei de coloană constă într-un strat de pământ galben tasat; acesta se păstrează mai bine în jumătatea de S a secţiunii. Pe nivel au fost descoperite numeroase ţigle, olane, cărămizi, vase ceramice şi de sticlă fragmentare, piroane de fier, oase de animale şi o monedă emisă de Markianopolis pentru Caracalla.
Sub primul nivel urmează un strat de umplutură cu o cantitate imensă de ceramică, vase de sticlă, tegulae, tubuli de apeduct în stare fragmentară, piroane din fier şi oase de animale, apoi, la adâncimea de 1,70 - 1,80 m în profilul de N şi la 1,50 m în cel de S, un alt nivel, amenajat pe steril. În profilul de N al secţiunii, pe nivel, se observă un strat de arsură cu grosimea de 0,20 m. Tot in această zonă se găsesc numeroase pietre ce provin probabil de la o construcţie distrusă de amenajarea „edificiului cu coloane". În capătul de S al S1 şi S2, în steril, a apărut fundaţia unui zid din care se mai păstrează un singur rând de pietre. Acestea este orientată aproximativ E - V, are o grosime de 0,50 m şi se păstrează pe o lungime de 3 m şi provine de la un edificiu ce a funcţionat pe primul nivel (cronologic) de locuire.
Secţiunea 2
În S2, stratigrafia e mult mai distrusă decât în S1; aceasta poate fi observată doar în jumătatea de N, unde se observă cele două niveluri (cel inferior având numeroase pietre, provenite, probabil de la aceeaşi construcţie amintită în S1). În jumătatea de S stratul arheologic e deranjat în totalitate.
Spre mijlocul secţiunii, la adâncimea de 0,7 - 0,8 m, în profilul de V, au apărut resturile unui cuptor, ce avea probabil forma circulară şi diametrul de cca. 2 m, ulterior ultimului nivel de locuire. Tot în aceeaşi zonă, parţial sub cuptor, la adâncimea de 1,6 m, a apărut o groapă circulară, cu diametrul de 2,2 m; fundul acesteia se găseşte la -2,6 m. În groapă au fost descoperite numeroase vase ceramice fragmentară - amfore Berenice MR 3 şi MR 5, farfurii pontice, vase cu barbotină, ulcioare - în special cu gura trilobată, oale, un ac din os şi un piron din fier.
În ceea ce priveşte funcţionalitatea „edificiului cu coloane" considerăm că avem de-a face cu o nouă villa, alte cercetări arheologice din această zonă neducând la identificarea de vestigii arheologice; ferma cercetată de V. H. Baumann se găseşte la N de val, deci la o distanţă de peste 200 m.
Materialele arheologice din săpătură şi cele recuperate din urma intervenţiei mecanice se datează între mijlocul sec. II şi începutul sec. IV p.Chr. şi constau în: amfore Zeest 94, Zeest 104 - 105, Zeest 84 - 85, Dressel 24, Dressel 2 - 5, Cretane 4, Berenice MR 3, Berenice MR 5, Kapitän II, Berenice 298 - 299, Carthage LR 2, amfore de masă; veselă de masă locală, nord-pontică, produsă în atelierele din teritoriul oraşului Nicopolis ad Istrum (platouri terra sigillata şi vase decorate cu barbotină) şi în Orient (în special boluri şi platouri pergameniene); vase de băut (ulcioare „cu disc", cu gura trilobată, căni, ceşcuţe cu corpul globular, cupe); veselă de bucătărie de factură locală (oale, cratiţe, castroane); vase-borcan cu brâu alveolar lucrate la mână; afumători; opaiţe; vase din sticlă; ace din os; o unealtă (săpăligă) şi mai multe piroane din fier; ţigle, olane şi cărămizi; tubuli de apeduct; partea anterioară a unei statuete (Venus) şi cea posterioară a alteia, din ceramică; monede - 3 ex. (1 ex. Antoninus Pius - Ephesos, 1 ex. Caracalla - Markianopolis, 1 ex - as datat în sec. II - III). La acestea, se adaugă o mare cantitate de oase de animale (de la bovine, ovicaprine, suine, cabaline, canide, păsări).