Negrileşti | Judeţ: Galaţi | Punct: Curtea Şcolii | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Perioada modernă; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 75285.01 |
Județ:
Galaţi
Unitate administrativă:
Negrileşti
Localitate:
Negrileşti
Punct:
Curtea Şcolii
Sector:
D3-D4 (La Punte)
Localizare:
| 75285.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Costel | Ilie | responsabil sector | Muzeul de Istorie Galaţi |
| Alecsă | Daniela | participant | Muzeul Mixt Tecuci |
| Ciobotaru | Paul | participant | Muzeul Mixt Tecuci |
| Cotoi | Ovidiu Soleriu | participant | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
Raport:
În primăvara anului 2013, Primăria comunei Negrileşti, judeţul Galaţi, a început o acţiune de igienizare a unor perimetre aflate în situl arheologic din localitate. În urma acestor operaţiuni de igienizare şi nivelare, în zona „La Punte”, au fost puse în evidenţă urme de zidărie, ce provin de la vechi construcţii, aflate pe domeniul boierilor Giurgea care au deţinut moşii în acest sat. Acest punct se află în sectorul topografic D3-D4, în partea vestică a sitului, în apropierea malului râului Bârlad, unde au fost cercetate, în anul 2009, secţiunile S.2 şi S.7.
În sectorul D3-D4 („La Punte”) au fost cercetate cinci unităţi de săpătură, S.19(18 m/1,5 m), Cas.1/2013(6 m/6 m), Cas.2/2013 (4 m/3 m), Cas.3/2013 (6 m/4 m), Cas.4/2013 (6 m/3 m), care au permis descoperirea unui număr de 22 complexe de locuire datate în neolitic, epoca bronzului, perioada secolelor IV p. Chr. şi VII-X p. Chr. Din cele 22 complexe, identificate şi cercetate, 2 sunt locuinţe (L.1, L.2/Cx.20), 2 cuptoare (Cx.3, Cx.7), 14 gropi (Cx.1, 2, 4, 5, 8, 9, 10,
11, 12, 13, 17, 18, 19, 21), iar 4 (Cx.6,14,15,16) reprezintă amenajări diferite incluse în L.1 şi L.2. De asemenea, au fost puse în evidenţă ruinele unor construcţii ce făceau parte din ansamblul curţii boiereşti, de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Construcţii din cărămidă şi piatră
În această zonă s-a aflat un perimetru construit şi amenajat peisagistic care aparţinea de curtea boierilor Giurgea. Este vorba de un ansamblu format dintr-o clădire realizată din cărămidă, o împrejmuire care avea o fundaţie din piatră şi un havuz. Din clădire s-a păstrat doar fundaţia, ce a fost realizată din cărămidă şi piatră, aşezate pe un pat de pietriş. Clădirea, cu faţada spre sud, cu dimensiunile de 16,40m, pe axul est-vest şi 11m nord-sud, avea un plan dreptunghiular, era compartimentă în 8 încăperi şi avea o împrejmuire realizată pe o fundaţie din piatră. Dimensiunile incintei, realizată pe acest zid din piatră calcaroasă, aveau 20,34 m latura de sud, 20,80 m latura de nord, 19,28 m latura de est şi 19,31 m latura de vest. Pe colţurile de sud-est şi sud-vest se aflau două rotonde, cu un diametru de trei metri la exterior, late de 0,4m şi realizate din cărămidă tencuită. Pe latura de sud a acestei incinte împrejmuitoare, chiar pe mijlocul ei, dar şi a axului est-vest al clădirii, se află adosat un bazin. Acesta are o formă trilobată, cu axele de 5m lungime şi o adâncime de 1,6 m. Bazinul, realizat din cărămidă tencuită, prevăzut cu conductă de aducţiune a apei, constituia un havuz, aşa cum se întâlneşte şi la alte conace ridicate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
Complexe arheologice
Locuinţa 1 (L.1/2013) a fost surprinsă şi cercetată în Cas.1, carourile B1, B2, C1, C2, C3. Locuinţa se continuă şi în Cas.3, în carourile A1-B1 şi parţial în carourile A2-B2. Această locuinţă este adâncită, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite şi cu dimensiunile de aproximativ 5,00 m/4,5 m. Menţionăm că o parte din acestă locuinţă a fost dezvelită, în anul 2009, în capătul de est al S.7/2009 şi în Cas.4/2009. Conturul locuinţei nu a apărut clar delimitat, acesta a fost stabilit după densitatea mare de material arheologic, apărut pe suprafaţa carourilor menţionate şi după forma alveolată a locuinţei surprinsă în profilul de nord al Cas.1. Respectivul profil ne indică o locuinţă adâncită cu 1,15 m de la nivelul preistoric de călcare şi o lungime de 5m pe axa NE-SV. Nivelul de locuire neolitic a fost identificat, pe suprafaţa carourilor amintite, la adâncimea de
-1,10m sub forma unei aglomerări de materiale ceramice şi resturi osteologice cu o densitate mai mare spre pe profilul de N. Inventarul arheologic, recoltat de pe suprafaţa locuinţei, o încadrează în cultura Starčevo-Criş.
Locuinţa 2 (L.2/2013), denumită iniţial Cx.20, a apărut la -
0,90 m, în jumătatea vestică a casetei Cas.4 şi este orientată NE- SV, dimensiuna surprinsă fiind de 3,10 m pe axa est-vest şi de 3 m pe nord-sud. Pe suprafaţa sa s-au găsit urme de chirpic, fragmente ceramice şi resturi osteologice, într-un pământ negru cu urme de cenuşă şi cărbune. Locuinţa este una semiadâncită, lucru care se observă în profilul de sud al Cas.4, ca şi pe cel de nord al Cas.3. După inventarul prelevat de pe suprafaţa locuinţei, aceasta se încadrează în perioada migraţiilor, respectiv cultura Sântana de Mureş-Cernjachov.
Cuptorul 1 (C.1/2013), denumit iniţial Cx.3, complexul s-a dovedit a fi un cuptor de uz casnic. A apărut în Cas.1 şi se continuă şi sub martorul de 0,50 m, lăsat între Cas.1 şi Cas.3. Vatra cuptorului a fost aşezată pe un strat de pământ negru bătut. Gura cuptorului, aflată pe latura de est, avea o deschidere de 0,30 m, fiind delimitată cu câteva pietre. Diametrul maxim al cuptorului a fost de 1,20 m, bolta având o înălţime maximă de 0,35 m. Pe vatră a fost găsit un fragment de vas lucrat cu mâna, specific perioadei secolelor VII-X.
Cuptorul 2 (C.2/2013), denumit iniţial Cx.7, este un cuptor de ceramică care a fost surprins în Cas.2. A fost sesizat iniţial prin prezenţa masivă a unor bucăţi mari de pământ puternic ars. Acestea prezentau urme de feţuială, iar unele dintre ele erau rotunjite şi perforate. În respectiva aglomerare, ce reprezenta părţi prăbuşite din cuptor şi placa centrală, au fost găsite numeroase fragmente ceramice datate în secolul IV p. Chr. Sub această aglomerare se afla camera de ardere orientată cu gura spre sud-est. În faţa acesteia se aflau cenuşă şi mici bucăţi de cărbune. Groapa de serviciu a fost sesizată la sud de gura camerei de ardere (Cx.11).
Din cele 14 gropi, 5 au fost identificate şi cercetate în S.19, 4 gropi în Cas.1, o groapă în Cas.2, 2 gropi în Cas.3 şi 2 gropi în Cas.4.
Dintre acestea, cinci aparţin culturii Noua (Cx.18/Gr.12, Cx.21/Gr.14), şapte au fost încadrate în cultura Sântana de Mureş-Cernjachov (Cx.1/Gr.1, Cx.2/Gr.2, Cx.4/Gr.3, Cx.5/Gr.4, Cx. 9/Gr.6, Cx.10/Gr.7, Cx.11/Gr.8) şi cinci fără inventar arheologic (Cx.8/Gr.5, Cx.12/Gr.9, Cx.13/Gr.10, Cx.17/Gr.11, Cx.19/Gr.13).