Negrileşti | Judeţ: Galaţi | Punct: Curtea Şcolii | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 75285.01 |
Județ:
Galaţi
Unitate administrativă:
Negrileşti
Localitate:
Negrileşti
Punct:
Curtea Şcolii
Localizare:
| 75285.01 |
Lista Ilustrațiilor - 28
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Adamescu | Adrian Ionuţ | participant | Muzeul de Istorie Galaţi |
| Ilie | Costel | participant | Muzeul de Istorie Galaţi |
| Nicu | Mircea | responsabil | Muzeul Orăşenesc Tecuci |
| Ciobotaru | Paul | participant | Muzeul Orăşenesc Tecuci |
Raport:
Perimetrul cercetat în anul 2008, se află situat la 50 m S de biserică, la circa 200 m de malul stâng al râului Bârlad şi la 100 m V de clădirea şcolii generale, situată pe DJ 240, Tecuci - Ghidigeni.
Au fost trasate cinci unităţi de cercetare, patru secţiuni S2 (10 x 2 m), S3 (9 x 2 m), S4 (18 x 2 m), S5 (18 x 2 m) şi o casetă Cs. 3 (1,50 x 1,50 m), pe latura de N a S5. S2 a fost trasată la 30 m spre N de S3, într-o zonă de eroziune puternică, dar din lipsa forţei de muncă a fost abandonată, urmând ca cercetarea să fie reluată.
Numerotarea unităţilor de săpătură şi a complexelor s-a făcut în continuarea celor cercetate în anii anteriori (casetele Cs din 1981, Cs 1, Cs 2 şi S1 din anul 2007, locuinţele L1, L2, L3, vetrele V1, V 2, V3 şi gropile Gr 1, Gr 2, Gr 3 cercetate tot în 2007).
S4, orientată E-V, are dimensiunile de 18 x 2 m, adâncime medie –1,95 m, adâncime maximă -2,20 m. Localizare: 100 m V de Şcoala Generală, în partea de S a sitului, la 200 m de malul râului Bârlad.
În capătul de V al secţiunii a fost surprinsă o groapă cu resturi menajere, notată Gr 4, un fragment de conductă de aducţiune a apei, orientată NNE-SSV (sec. al XIX-lea p.Chr.), prezenţa unei locuinţe (sec. al IV-lea p.Chr.), notată L 2 şi o vatră care aparţine locuinţei, notată V4. Pe toată suprafaţa secţiunii au fost semnalate fragmente ceramice aparţinând culturii Noua, Sântana de Mureş - Cerneahov, sec. VIII-X şi sec. al XIX-lea, precum şi unele obiecte din piatră, os şi metal.
S5, orientată E-V, are dimensiunile de 18 x 2 m, adâncime medie –1,65 m, adâncime maximă –2 m. Localizare: 100 m V de Şcoala Generală, în partea de S a sitului, la 200 m de malul râului Bârlad.
În capătul de V al secţiunii a fost surprinsă o groapă menajeră, notată Gr 5, un fragment de conductă de aducţiune a apei orientată NNE-SSV. Acest fragment de conductă se află în continuarea celei semnalată în S4. Pe suprafaţa secţiunii au fost semnalate fragmente ceramice aparţinând culturii Noua, Sântana de Mureş-Cerneahov, sec. VIII-X p.Chr şi sec. al XIX-lea, precum şi unele obiecte din piatră şi os.
Caseta Cs 3, dimensiuni 1,50 x 1,50 m, adâncimea maximă: -1,70 m. Localizare: la capătul de E al secţiunii 5, pe latura de N a acesteia, în dreptul c. 1. A fost necesară deschiderea acesteia, deoarece în profilul de N al S5, a apărut la adâncimea de -0,80 m, un vas borcan cu decor specific secolelor VIII-X p.Chr, pus în poziţie verticală. Din materialul descoperit amintim prezenţa unor fragmente ceramice aparţinând sec. VIII-X p.Chr. şi a unui tipar cu două feţe, din os aparţinând aceleiaşi perioade.
Din punct de vedere stratigrafic, s-a constat următoarea dispunere: un nivel ce corespunde epocii bronzului fiind reprezentat de un sol dintr-un amestec de negru gălbui, în care s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturii Noua; al doilea nivel, un sol cenuşos, ce aparţine prin materialul descoperit culturii Sântana de Mureş, sec. IV-V p.Chr.; al treilea nivel având un amestec de pământ negru cenuşos aparţine sec. VIII-X p.Chr.; iar al patrulea nivel, amestec de pământ negru granulos cu chirpici, corespunde sec. al XIX-lea. Stratul vegetal închide dispunerea stratigrafică a secţiunilor cercetate. Acest strat, nivelul de secol XIX şi parţial şi nivelul din sec. VIII-X p.Chr au fost deranjate prin excavare în urma lucrărilor neautorizate menţionate mai sus.
Ceramica
Ceramica recoltată din unităţile de săpătură aparţine epocii bronzului, respectiv Cultura Noua, sec. IV (Cultura Sântana de Mureş Cerneahov), sec. VIII-X şi sec. XIX.
Vom descrie succint ceramica pe culturi, după cum urmează:
- Ceramica aparţinând Culturii Noua este caracteristică nivelului Noua I, de bună calitate (ceşti) şi grosieră (borcane şi castroane). Ca decor se întâlneşte brâul în relief precum şi butonii de formă tronconică.
- Ceramica aparţinând sec. IV p.Chr. (Cultura Sântana de Mureş Cerneahov) este reprezentată prin trei tipuri provenite de la diferite forme de vase: a) Ceramică grosieră, lucrată cu mâna, în compoziţia căreia au intrat şi cioburi pisate, arsă incomplet sau la temperaturi joase (borcane); b) Ceramică lucrată la roată, de bună calitate, foarte bine arsă, unele dintre forme sunt lustruite, având ca decor linii în zig-zag, brâie în relief şi linii incizate (borcane, castroane, castroane cu trei torţi, vase de mari dimensiuni); c) Ceramică de culoare cărămizie, cu angobă roşie, ce provine de la amfore, ulcioare cu gura în formă de pâlnie, castroane.
- Ceramica de sec. VIII-X este de bună calitate, lucrată la roată, având în compoziţie nisip. Ea provine de la vase borcan, iar ca decor prezintă linii incizate în val şi linii incizate paralele. A fost semnalată în toate unităţile de săpătură, o mare concentrare fiind observată în Cs. 3.
Semnalăm în mod deosebit prezenţa unui vas borcan întreg, descoperit în Cs. 3, aşezat în poziţie verticală, care a fost umplut cu pietre de râu ce prezentau urme de ardere. Vasul, din pastă zgrunţuroasă cu pietricele în compoziţie, este lucrat la roată, are formă tronconică, buza groasă, evazată şi prezintă urme de ardere secundară. Decorul este dispus pe două registre; primul registru porneşte de sub buză şi se termină sub diametrul maxim şi are ca decor linii incizate vălurite, iar al doilea registru, cu decor incizat în linii orizontale, porneşte de sub diametrul maxim şi se continuă spre bază. Presupunem că acesta a fost folosit la încălzirea locuinţei sau vase folosite în procesul pregătirii hranei. Nu cunoaştem până în prezent, din bibliografia studiată, apariţia în alte staţiuni cercetate1.
Lângă acelaşi vas au fost descoperite fragmente provenind de la alte borcane precum şi un tipar din os folosit pentru realizarea unor bijuterii.
Concentrarea ceramicii de sec. VIII-X din Cs. 3 s-ar putea să aparţină unei locuinţe distrusă de către intervenţia neautorizată umană.
Ceramica aparţinând secolului al XIX-lea, e formată din fragmente ceramice ce provin de la borcane, căni, având o culoare cărămizie, cu nisip în compoziţie. După forma şi structură, se pare că este de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Decorul constă în linii paralele incizate.
Unelte
În suprafaţa cercetată au fost descoperite un număr considerabil de unelte din os, bronz şi fier. În continuare vom prezenta, pe perioade, descoperirile de unelte de la Negrileşti.
Epoca bronzului
Printre obiectele datate în această perioadă amintim un pandantiv din piatră, o patină din os precum şi un număr de cinci omoplaţi crestaţi. Aceştia îşi au analogii în descoperirile arheologice din staţiunile aparţinând culturii Noua.2 Au mai fost descoperite şi 2 ace din bronz cu analogii la Gârbovăţ, Dodeşti, Vărghiş-Crăciuneşti.3
Sec. VIII-X
În Cs 3 a fost descoperit un tipar din os, lângă vasul cu pietre menţionat mai sus. A fost folosit pentru obţinerea unor bijuterii din foiţă de metal, prin impresiune. Tiparul prezintă diferite forme pe ambele feţe ale lui. Tipare asemănătoare au fost descoperite la Costeşti-Iaşi şi sunt datate în sec. VIII-IX4.
Sec. XIX
În suprafaţa cercetată, mai ales în G 4 şi G 5, au fost descoperite o serie de obiecte din fier ce au avut diverse întrebuinţări: materiale de construcţii (cuie, piroane), uz gospodăresc (cuţite fier, foarfece fier).
După cum se poate observa, din prezentarea succintă a descoperirilor, cercetarea arheologică preventivă confirmă existenţa unor locuiri succesive din epoca bronzului până în sec. XIX.