Năvodari | Judeţ: Constanţa | Punct: Insula La Ostrov, lacul Taşaul | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Studiu sedimentologic
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 60516.02 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Năvodari
Localitate:
Năvodari
Punct:
Insula La Ostrov, lacul Taşaul
Localizare:
| 60516.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinescu Bîlcu | Silvia | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dumitrescu | Stelian | participant | Liceul Năvodari |
| Voinea | Valentina-Mihaela | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Moise | Dragoş | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Prezentarea sitului. Săpătura sistematică efectuată în aşezarea eneolitică de pe insula "La Ostrov" - Lacul Taşaul, Năvodari, între 7 şi 31 august 2000, a continuat sondajul stratigrafic întreprins în 1999. În cadrul acestei cercetări arheologice, desfăşurate în condiţii cu totul speciale, o contribuţie însemnată au avut-o V. Radu (arheoihtiolog), C. Haită (sedimentolog) şi D. Moise (arheozoolog) - cercetători în cadrul Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare al Muzeul Naţional de Istorie, studenţii de la Facultatea de Istorie, Univ. "Ovidius" - Constanţa şi elevii de la Liceul Teoretic din Năvodari.
Anterior prezentării rezultatelor obţinute considerăm necesare câteva precizării privind evoluţia hidrogeografică a Lacului Taşaul şi caracteristicile geomorfologice ale celor două insule: Insula "Ada" şi Insula "La Ostrov". Lacurile Taşaul şi Gargalâc (Corbu de Jos) s-au format prin anastomozarea gurii de vărsare a râului Casimcea de către cordoane litorale. Acest proces se înscrie în cadrul unui fenomen mult mai amplu care a dus la modificarea configuraţiei litoralului vest-pontic existentă în perioadă eneolitică. Etapa optimului climatic (5000 - 3000 a. Chr.) a determinat ridicarea rapidă a nivelului eustatic al mării şi inundarea multor aşezări preistorice din zona litoralului vest-pontic (transgresiunea neolitică).
La începutul sec. XX, în Marele Dicţionar Geografic al României, vol. II (1899) şi vol. III (1900) figurează o singură insulă "Kuciuk Ada" = "Insula Mică" (astăzi "La Ostrov") cu o suprafaţă de 12 ha. Din însemnările ulterioare ale lui C. Brătescu (1922) aflăm că în partea de N a lacului exista o peninsulă numită "Ceair Ada" (actuala insulă "Ada"), iar adâncimea maximă a lacului abia ajungea la -1,50 m în apropierea "Insulei fără Nume", cum a mai fost numită insula "La Ostrov". Prin construirea canalului dintre lacurile Siutghiol şi Taşaul (1929) nivelul lacului a crescut foarte mult, suprafaţa insulei mici rămânând la numai 3 ha, iar peninsula de pe latura de N a lacului devenind insula Mare "Ada". Insula "La Ostrov", formată din şisturi verzi fragmentate şi alterate in situ, se prezintă astăzi sub forma unei popine aplatizate de formă elipsoidală (250 x 120 m), cu o înălţime de peste 4 m. Cercetările arheologice întreprinse în aşezarea eneolitică de pe Insula "La Ostrov" completează în mod fericit multe dintre interpretările arheologilor români privind aspectul vest-pontic al complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI. Subliniem că, până în prezent, şantierul în discuţie reprezintă singurul sit eneolitic cercetat sistematic în zona litoralului românesc.
Obiectivele cercetării sunt:
a. Stabilirea stratigrafiei aşezării prin efectuarea sondajului S. ß, în zona centrală a insulei.
b. Degajarea în suprafaţă a complexului de vase C.1 din ultimul nivel de locuire Gumelniţa A2, prin extinderea suprafeţei S. ? - deschiderea sectorului 5.
c. Cercetarea locuinţei L. I.
Rezultatele cercetărilor. Descrierea complexelor arheologice şi interpretarea lor. Situaţia stratigrafică a aşezării a fost surprinsă pe malul de NV, puternic erodat, în dreptul profilului nr. 1 al suprafeţei S. ? (80 m2), şi în centrul insulei unde a fost realizat sondajul S. ß (4 m2), la 22 m S de suprafaţa S. ?. Cele mai vechi fragmente ceramice, descoperite passim, aparţin fazei Hamangia III. În stadiul actual al cercetărilor nu putem spune cu certitudine dacă este vorba de simple raiduri sau de un nivel propriu-zis de locuire Hamangia III. După îndreptarea malului de NV au fost recoltate, de la baza profilului nr. 1, fragmente ceramice, cele mai multe de culoare cărămizie şi brună, alături de care apar, în număr redus, fragmente ceramice acoperite cu slip negru, puternic lustruit; dintre forme amintim străchini, castroane de dimensiuni mici cu profil elegant în "S", cu umărul carenat, decorat cu incizii şi impresiuni incrustate cu pastă albă, vase de provizii decorate cu barbotină, butoni, brâu alveolar, dispus imediat sub buză. Câteva fragmente ceramice, provenind de la vase de dimensiuni mari (adevărate chiupuri) au un aspect cu totul deosebit: suprafaţa interioară are culoarea cărămizie în timp ce suprafaţa exterioară este acoperită cu un slip negru, lustruit intens. Toate elementele menţionate ne permit să atribuim nivelele inferioare fazei timpurii, Gumelniţa A1, urmând ca cercetările viitoare să completeze aceste date sumare privind primele nivele ale aşezării.
Locuirea insulei în faza Gumelniţa A2 a fost cercetată în suprafaţa S. ?, fiind identificate, încă din campania 1999, mai multe complexe închise.
Locuinţa L. I descoperită la adâncimea de -0,5 m, orientată pe direcţia N - S, cu intrarea pe latura de S, are o singură încăpere de 7 x 8 m. A avut o suprastructură solidă, grosimea peretelui de S, singurul păstrat în elevaţie, fiind de 0,25 m, iar a nivelului de distrugere de 0,40 - 0,45 m. Groapa de bârnă cu lemn necarbonizat, situată pe axul central lung, dovedeşte existenţa unui acoperiş în două pante, susţinut de stâlpi centrali. În interiorul locuinţei s-au delimitat două amenajări: o vatră, adosată peretelui de E şi un postament între vatră şi peretele de N. Pentru construirea lor s-au folosit blocuri de şist verde. Suprafaţa alveolată de pe postament corespunde probabil unui vas de provizii fixat în apropierea vetrei. Pe latura de N a postamentului, lângă peretele exterior s-au descoperit, în stratul de distrugere, 9 greutăţi de lut folosite pentru un război de ţesut, adosat probabil peretelui de N al locuinţei. La baza nivelului de distrugere şi pe podea s-au descoperite vase întregi şi sparte in situ, raze de cerb, lame, gratoare, un toporaş de silex - toate întregi şi cu urme de uzură, fusaiole de os, o strecurătoare, împungătoare, mânere de os, greutăţi pentru plasă de pescuit realizate din galete de calcar ovoidale, cu două adâncituri laterale. O parte din vase sunt concentrate în dreptul intrării, sugerând o încercare de recuperare a lor în momentul izbucnirii incendiului. De altfel numărul vaselor de dimensiuni mici este redus în comparaţie cu cele de provizii, fiind luate îndeosebi cele uşoare.
În ultimul nivel de locuire eneolitică, care acoperă locuinţa descrisă anterior, am avut surpriza să descoperim o mare cantitate de material arheologic, concentrat mai ales în sectoarele 3 şi 5, înregistrat complexul C. 1 şi a unui mormânt de inhumaţie M. 1 = C. 3. Groapa mormântului M. 1 taie partea superioară a ultimului nivel de locuire şi distrugerea locuinţei L. I, ajungând până la nivelul podelei arse. Peste mormânt, în partea superioară a ultimului nivel de locuire s-au descoperit, elemente de pietriş şi bolovăniş. Luând în considerare datele prezentate putem afirma cu certitudine că mormântul a aparţinut ultimului nivel de locuire, fiind posterior locuinţei L. I (inclusiv nivelului de abandon al acesteia) şi anterior părăsirii aşezării. Scheletul, în poziţie chircit pe stânga, orientat pe direcţia NE - SV, cu capul spre NE, are cutia craniană deteriorată datorită acidităţii solului şi, probabil, datorită unei inundaţii care a afectat partea superioară a gropii. În construcţia mormântului distingem mai multe etape:
- săparea gropii şi depunerea primelor ofrande: un metapod de cal şlefuit pe o parte cu urme de ocru şi un vârf de silex;
- amenajarea patului de pietre din blocuri de şist, formând un strat compact;
- depunerea cadavrului şi a ofrandelor - 3 vase sparte (neîntregibile), un toporaş;
- acoperirea gropii cu un strat siltic de culoare brună-negricioasă.
În sectorul 5 am continuat cercetarea complexului de vase C. 1. La -0,3 m, printre şi pe sub pietre, s-au descoperit numeroase vase sparte in situ (unele chiar întregi), piese de silex şi piatră variate tipologic - vârfuri de săgeată, burine, lame, gratoare, toporaşe, herminete, fusaiole, pandantive, greutăţi pentru plasă de pescuit, nuclee de silex, microlite, aşchii; alături de piese întregi şi cu urme de uzură, piese în curs de prelucrare. Mult mai puţine, dar la fel de variate tipologic sunt piesele de os, în mare parte deteriorate datorită acidităţii solului: împungătoare, dăltiţe, mânere, fusaiole, astragale, spatule. Cantitatea mare şi varietatea tipologică a materialului într-un strat cu aspect "cimentat", dur, amestecat cu bucăţi foarte mici de chirpic ars, lipsa unor amenajări arhitecturale corespunzătoare concentrării de material din complexul C. 1 - toate ne determină să ne gândim la o părăsire în grabă a aşezării. Probabil creşterea nivelului lacului a făcut imposibilă locuirea insulei, ultimul nivel prezentând textura unui strat inundat.
Cronologic momentul corespunde etapei finale a fazei Gumelniţa A2, după cum o dovedesc caracteristicile tipologice ale materialului ceramic, dar mai ales cele trei figurine convexe de os, tip "en violon" (una întreagă şi două fragmentare - descoperite în 1999) şi două importuri Cucuteni tip "C".
Ultimul nivel de locuire este acoperit de elemente de bolovăniş şi pietriş vizibile de altfel pe toată suprafaţa insulei, mai ales în zona înaltă, unde stratul de humus, foarte subţire acoperă blocuri masive de şist (S. ß). Dispunerea lor haotică, fără o grupare regulată, exclude posibilitatea unei acţiuni antropice.
Datele prezentate ne conduc la următoarele concluzii preliminare:
? Aşezarea eneolitică de pe insula "La Ostrov a cunoscut o lungă evoluţie, pe profilul de NV al secţiunii S. ? fiind identificate mai multe niveluri de locuire, sigur din etapele Gumelniţa A1 şi A2. În privinţa fazei Hamangia III rămâne ca viitoarele cercetări să ne confirme sau nu existenţa unei locuiri de durată.
? Pentru materialul arheologic descoperit în complexele închise din faza Gumelniţa A2 (complexul de vase C. 1, mormântul M. 1 şi Locuinţa L. I) găsim analogii mergând până la identitate în restul arealului gumelniţean. Singurele elemente specifice aspectului vest-pontic sunt capacele "căciulă" şi cele conice, procentul însemnat de ceramică arsă reducător şi folosirea slipului de culoare neagră, puternic lustruit ("pseudofirnis" cf. H. Todorova).
? Tot ca un element specific aspectului vest-pontic menţionăm folosirea pietrei ca material de construcţie şi pentru amenajarea mormintelor, situaţii similare fiind semnalate doar în aşezarea şi necropola de la Durankulak. Tehnicile de construcţie sunt însă comune - pereţi realizaţi în sistem "paiantă".
? De asemenea orientarea şi poziţia scheletului respectă canonul gumelniţean (Goljamo Delcevo). Semne de întrebare ridică prezenţa lui în interiorul aşezării. Menţionăm că în acelaşi strat inundat s-au descoperit 9 oase umane fragmentare (determinare D. Moise, 1999). Având în vedere suprafaţa mică a secţiunii S. ?, precum şi lipsa unui studiu antropologic nu ne hazardăm să găsim explicaţia acestei situaţii, cercetările viitoare urmând să ne permită formularea unor concluzii pertinente.
? Cauzele părăsirii rămân necunoscute. Ceea ce putem afirma cu certitudine este că încetarea locuirii s-a produs brusc. Bogăţia şi varietatea materialului arheologic din acest strat sugerează părăsirea în grabă a aşezării, piese neuzate sau cu destinaţie cultică fiind lăsate pe loc. [Silvia Marinescu - Bîlcu, Valentina Voinea, Ştefan Dumitrescu]
Consideraţii asupra evoluţiei insulei "La Ostrov" de pe lacul Taşaul, în perioada locuirii neo-eneolitice
Lacul Taşaul este situat în Dobrogea Centrală, în aria şisturilor verzi, pe ţărmul Mării Negre. Geneza insulei poate fi explicată ca reprezentând un martor erozional al coamei anticlinale care străbate lacul Taşaul şi trece prin vecinătatea nordică a insulei. Din punct de vedere tectonic, zona în discuţie se încadrează într-o regiune de instabilitate tectonică (mişcări de coborâre) şi în dreptul limitei sudice a fazelor de transgresiune marină manifestate în Holocen.
Prezenţa solului cafeniu dezvoltat pe şisturile dezagregate in situ indică primul moment de stabilitate din cadrul evoluţiei insulei. Faptul că în acest sol şi printre fragmentele de şist au fost observate fragmente ceramice sugerează că primul moment de locuire se instalează direct pe acest sol.
Nivelurile siltice care suprapun solul pot fi interpretate ca rezultat al unei acumulări naturale în zona mai coborâtă, într-o perioadă sincronă locuirii eneolitice. Probabil primul moment de locuire s-a situat într-o zonă mai ridicată, către centrul insulei. Ulterior, în timpul locuirii Gumelniţa A2, nivelul apei a scăzut, locuirea extinzându-se spre margini. În ceea ce priveşte acumularea elementelor de bolovăniş din partea superioară a profilului, acestea provin în mare parte din acumularea pe pantă a fragmentelor de şisturi, care în partea centrală a insulei (sondaj S. ß) apar în apropierea solului actual. Unele fragmente de şisturi sunt rezultate în urma distrugeri unor structuri antropice care le includeau.
Matricea siltică a nivelului cu elemente de bolovăniş ce acoperă aşezarea eneolitică corespunde unei acumulări naturale, într-o altă perioadă de ridicare a nivelului lacului Taşaul. Acumulările naturale observate pot fi puse în relaţie cu faza de transgresiune "Marea Neagră Nouă", denumită şi "transgresiunea dobrogeană".
Pentru înţelegerea evoluţiei insulei "La Ostrov", trebuie însă să luăm în consideraţie, pe lângă situaţia stratigrafică prezentată, variaţiile pe verticală, de natură tectonică şi aportul de apă al văii Casimcea. Astfel, mişcările de coborâre ale blocului tectonic menţionat, ca şi un aport important de apă din valea Casimcei, iar mai târziu prin construirea canalului dintre lacurile Taşaul şi Siutghiol (1929) - toate au contribuit la inundarea insulei "La Ostrov". [Constantin Haită]