Nandru | Comuna: Peştişu Mic | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera Curată | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Păunescu | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Reluarea cercetărilor în anii 1997-1998, în "Peştera Curată" de la Nandru, după o întrerupere de peste 40 de ani, a avut un dublu scop. Primul a constat din prelevarea de probe de oase, cărbuni şi sol în vederea obţinerii de date de radiocarbon, pentru o încadrare cronologică cât mai exactă ale celor şapte niveluri musteriene. Cel de al doilea, mult mai greu de realizat, ne-a permis, prin spălarea şi cernerea întregului sediment săpat din 10 în 10 cm, recoltarea unor bogate resturi osoase de micromamifere.
În acest, sens au fost executate în "sala mare" sau "rotonda" peşterii (ale cărei dimensiuni sunt cuprinse între 18-21 m lungime şi 8-9 m lăţime), două sondaje: Caseta A (de circa 9 mp), în colţul nord-vestic al sălii, săpată în 1997 şi Secţiunea III (S III de 14 mp), trasată în partea opusă, pe direcţia sud-nord, perpendiculară pe S l a/1955, săpată în vara anului 1998. Sondajul efectuat anul trecut prezintă o deosebită importanţă deoarece el ne-a oferit date noi referitoare atât la stratigrafie cât şi la descoperirea unor resturi de vetre simple de foc, în cele trei niveluri inferioare musteriene (la - Ib - Ic). Sedimentele din Peştera Curată se înscriu pe o grosime de 5-5, 25 m. Din punct de vedere arheologic, s-au identificat (de sus în jos) următoarele depuneri de locuire: A - strat postpaleolitic (neolitic, perioada de tranziţie de la neolitic la bronz, medieval), gros de circa 0,40; B - strat steril arheologic, gros de circa 1,50 m, cu bucăţi, unele foarte mari, de calcar, în partea superioară şi mai mici în partea inferioară. Ceea ce ne reţine atenţia este descoperirea, între 1,20-1,30 m adâncime, a unui fragment de lamelă de silex, fapt ce ne-ar putea îngădui să vorbim de o locuire, probabil cu totul temporară, a unor vânători gravettieni. Fără îndoială, este greu de precizat dacă aceasta este, cronologic vorbind, contemporană sau mai veche ori mai recentă, decât locuirea şi ea de scurtă durată, descoperită în peştera învecinată, cunoscută sub denumirea de Peştera Mică sau Spurcată şi care, a oferit puţine piese litice, dar tipice inventarului gravettian. Locuirea de aici a fost datată pe bază de radiocarbon la: 20770 + 930 BP (Gr A - 4386); C - strat musterian II cu patru niveluri (lld - Mc - llb - Ila), având o grosime de circa 1,30 m; D - strat steril arheologic cu bucăţi mai mari şi mai mici de calcar, gros de circa 0,30 m; E - strat musterian l, cu trei niveluri (Ic - Ib - la), gros de circa 1,70 m, primul nivel (la), aşternându-se direct pe patul de stâncă al peşterii. Vetrele din aceste trei niveluri constau din aglomerări, mai mult sau mai puţin compacte de cărbuni mărunţi de lemn, cenuşă şi chiar pământ ars. Ele se înscriu, în general, într-o formă ovală, având dimensiuni şi grosimi diferite. Cea mai mare şi cea mai bogată dintre ele este cea din nivelul Ib în interiorul şi în jurul ei găsindu-se 39 de obiecte litice, oase sparte, unele dintre ele mai mult sau mai puţin calcinate, doi molari de equid şi o falangă de urs de peşteră, în ceea ce priveşte inventarul litic descoperit, cu precădere, în campaniile din 1955-1956, fără a intra în detalii tehnico-tipologice, putem spune că, privit în ansamblu, el aparţine acelui facies al musterianului peşterilor carpatice, reprezentat, se pare, de o variantă regională a Charentianului, având destul de multe similitudini cu cel găsit în Peştera Spurcată sau cu cel aflat în Peştera "Bordu Mare" de la Ohaba Ponor şi din altele.