Năeni | Judeţ: Buzău | Punct: Zănoaga | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Constantinescu | Mihai | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Sultana | Nicuşor | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Motzoi-Chicideanu | Ion | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sârbu | Dorin | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Vasilescu | Tiberiu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Cercetările au avut loc între 28 Iulie – 05 Septembrie 2003 şi au avut ca obiectiv staţiunea din epoca bronzului, cultura Monteoru, situată în punctul Zănoaga, comuna Năeni, judeţul Buzău.
Obiectivul este constituit din două sectoare principale: Cetatea 1 şi Cetatea 2, ambele fiind cercetate începând din 1982, respectiv 19881. Campania din anul acesta a avut ca principale obiective dezvelirea şI studierea în suprafaţă a complexelor de pe platoul Cetăţii 1 şi încheierea cercetării în suprafaţa S.IV-K din sectorul Cetatea 2, prin înregistrarea succesiunii stratigrafice de pe profilul de sud. În campaniile precedente au mai fost cercetate câteva complexe – gropi – aparţinând secolului IV p. Chr., obiectiv care nu a fost cercetat anul acesta.
Cercetarea a avut un caracter exhaustiv urmărind locuirea din epoca bronzului, cu o succesiune stratigrafică, ce cuprinde depuneri de la începutul culturii Monteoru şi până la sfârşitul acesteia.
Finanţarea săpăturii a fost asigurată de către MJ Buzău cu fonduri de la MCC şi de la Consiliul Judeţean Buzău.
Cetatea 1
În perioada 28 iulie- 2 septembrie au fost continuate săpăturile arheologice în sectorul Cetatea 1 al staţiunii de epoca bronzului de la Năeni - Zănoaga. Cercetarea a fost concentrată în suprafaţa S III (orientată 5800‰ NV – 2600‰ SE, busolă cu 6400‰), deschisă în anul 2001. Situaţia stratigrafică la sfârşitul campaniei din anul trecut era următoarea: sub stratul vegetal se află un strat de pământ negru-măzăros, cu grosimea variind între 0,10 m şi 0,30 m (de la S spre N); la baza lui, pe toată suprafaţa se întinde o "pânză" de bolovani având grosimea între 0,15 m şi 0,40 m, care stau tot în negru-măzăros. Aceasta, în partea de S, spre creasta stâncoasă a dealului se sprijină direct pe solul viu, aici stânca nativă a dealului, iar spre N merge până la marginea dealului, pe panta acestuia. În această zonă stratul suprapune bolovani de mai mari dimensiuni, situaţi într-un pământ maroniu, care pare să aibă rolul de a "susţine" pe loc pânza de pietre. Sub stratul de bolovani, în partea centrală şi de N a secţiunii se află un strat de pământ maroniu-deschis cu mult pigment de chirpic. La partea superioară a acestuia, se află un al doilea strat de pietre, mult mai subţire, situat la aproximativ -0,05 –0,12 m sub primul rând de bolovani.
Pentru acest an s-a urmărit cercetarea zonei de S a secţiunii (pânza de bolovani) şi a părţii centrale (stratul maroniu deschis –pigmentat) şi epuizarea secţiunii S I M, redeschisă anul trecut.
În zona cu pietre s-a observat că acestea sunt aşezate direct pe stânca dealului, iar printre ele au fost găsite fragmente ceramice, oase şi bucăţi de chirpic. Dintre cioburi se remarcă mai multe fragmente de askoi, din pastă fină, de culoare neagră sau galben cenuşie, provenind din burta vasului sau de la plisc. Tot aici a fost găsită şi o jumătate dintr-un askos miniatural din pastă fină, de culoare galben-cărămizie. Printre pietre au fost descoperite şi două vase sparte pe loc, în interiorul unuia aflându-se şi două oase de ovicaprină. Acesta era din pastă neagră, fină, lustruit, cu buză dreaptă, pântecul uşor arcuit, pe care era dispusă o nervură întreruptă de patru protuberanţe, fiecare având două perforaţii. Fragmentele celelalte proveneau de la: vase cu buza răsfrântă în exterior şi gât în formă de pâlnie; vase cu buza uşor pronunţată în afară, gâtul drept; vas cu buză rotunjită, gât drept şi corp sferic; ceşti cu buza rotunjită, toartă suprînălţată, decorate uneori cu incizii formând "ghirlande" sau "cusături". Pasta din care sunt realizate este în general semifină cu nisip cu bobul mai mare, şi este bine arsă. Tot în această zonă au fost găsite două fusaiole, nedecorate şi un fragment de rotiţă de lut, din care se mai păstrează o parte din bucşă. Din punct de vedere stilistic materialul se încadrează în majoritate în faza Monteoru IIb, dar şi anul acesta au mai fost găsite în pânza de bolovani numeroase fragmente ceramice decorate în stilul Monteoru Ib.
În partea centrală a lui S III s-a continuat cercetarea stratului maroniu –pigmentat. La aproximativ -0,85 -0,90 m (raportat la profilul de E) au ieşit la iveală mai multe bucăţi masive de chirpic şi porţiuni de podină din lut, care se întindeau pe o suprafaţă de 12 -14 m2. La acest moment s-a hotărât desfinţarea martorului de V, dintre S III şi S I M, pentru a se observa cât mai bine în plan complexul descoperit, care a primit denumirea de CPL A/2003. După curăţare s-a observat că acesta este constituit din resturi de pereţi căzuţi peste porţiuni de podină din lut arsă, uneori cu aspect de vatră. Judecând după dimensiunile bucăţilor de chirpic, groase de 10-15 cm, construcţia a avut pereţii groşi, ridicaţi pe o împletitură din pari şi nuiele. Deocamdată nu se pot preciza dimensiunile acestei construcţii, căci nu s-a surprins latura de E a complexului. Printre bucăţile de chirpic s-au găsit fragmente de protome din lut, de dimensiuni remarcabile – lungi de 25-20 cm şi cu un diametru de 5-8 cm. În stadiul actual al cercetării nu se poate preciza, care a fost funcţionalitatea acestei construcţii, dar nu trebuie pierdut din vedere că, în campaniile precedente, pe platoul Cetăţii 1 au mai fost descoperite un complex considerat "atelier de prelucrat osul şi cornul" pe baza numeroaselor piese finite, a semifabricatelor precum şi a unei cantitaţi remarcabile de coarne de bovine, ovicaprine şi cervide. Tot pe platoul Cetăţii 1 s-au mai găsit 5 piese de turnare care atestă o activitate metalurgică, ceea ce conferă un caracter aparte acestei locuiri din care face parte şi complexul cercetat în campania 2003. În orice caz el se leagă foarte probabil de un complex similar identificat în anii 1984 – 1986. Pe toată suprafaţa complexului şi printre chirpici şi resturi de podină au ieşit numeroase oase de animale şi fragmente ceramice, provenind în general de la vase de provizii, de mari dimensiuni, din pastă grosieră, cu cioburi pisate în compoziţie. Foarte multe dintre cioburi erau arse puternic, unele până la vitrifiere. În partea de V a complexului A, în zona martorului demontat a apărut o masă de lut alb, care stratigrafic stă sub masa de chirpic. Materialul ceramic din acest complex după cum am menţionat mai sus este din categoria grosieră, fiind identificate însă şi două fragmente de ceaşcă cu decor tipic Monteoru I a. În imediata apropiere a complexului şi sub el, la demontare, au mai apărut şi cioburi specifice stilurilor Monteoru II a, I C2 şi Ib. În partea de S a complexului, după demontare au apărut o aglomerare de pietre peste care stăteau resturile de podină. Tot la demontare a apărut şi o fusaiolă realizată dintr-un ciob precum şi un ciob decorat cu crestături pe buză şi cu pastille aplicate imediat sub aceasta, în manieră Mnogovalikovaia. Sub CPL A au apărut, în profilul din S I M, resturi ale unor structuri cu chirpic ars.
La N de acest complex, în acelaşi strat au apărut resturile unui vas de mari dimensiuni, spart pe loc, cu un decor tipic pentru stilul Monteoru Ib. Vasul avea buza răsfrântă spre exterior, gâtul drept, umeri bombaţi şi pântecul arcuit lipsindu-i fundul din vechime. De alfel fragmentele din vas, dinspre fund, sunt puternic arse secundar, până la vitrifiere. Raportul stratigrafic exact între vas şi CPL A urmează a fi stabilit într-o campanie viitoare.
În restul suprafeţei au fost identificate cioburi specifice pentru Monteoru Ia-IIb, dar în apropierea bolovanilor de dimensiuni mari care traversează S III de la E la V, mărginind platoul au apărut două fragmente ceramice (unul fiind o toartă de la un askos) cu decor în relief specific fazei IC2
La S de complex, dar separat de acesta, de săpăturile din anii 1984 – 1986 a apărut sub pânza de bolovani din stratul negru-măzăros o vatră (CPL 02/2003) în imediata apropiere a acesteia fiind situate câteva bucăţi de perete de construcţie. La secţionarea acesteia s-a observat că era construită pe un pat de cioburi provenite de la un singur vas, iar un ciob dintre acestea urcă peste un rest de perete.
La aproximativ 1 m V de vatră a fost identificat un rest dintr-o bârnă carbonizată, suprapusă de câteva bucăţi de chirpic. Este foarte probabil să facă parte din acelaşi complex (CPL A/2003) care să se fi întins din zona unde a fost identificat anul acesta spre S (unde a fost cercetat în anii 1984 -1986) unde îşi are limita.
La demontarea martorului dintre S III şi S I M a apărut un caţel de vatră cu dimensiunile de aproximativ 0,25 x 0,18 x 0,20 m având faţa decorată cu nervuri cu alveolări. Din punct de vedere stratigrafic acesta este situat sub CPL A/2003, având legătură mai probabil cu resturile de construcţie menţionate mai sus şi care sunt suprapuse de complexul descoperit anul acesta.
Cercetarea suprafeţei S I M a dus la descoperirea unor materiale ceramice aparţinând fazelor timpurii ale culturii Monteoru (I C4-3 – IC3) dintre care menţionăm o toartă cu creastă şi două cioburi decorate cu incizii fine compunând cercuri concentrice.
Campania din acest an a adus confirmarea existenţei unei construcţii pe platoul, care compune aşezarea de pe Cetatea 1. Identificată iniţial în săpăturile din anii 1984-1986, ea a fost mai bine surprinsă în plan, fiindu-i precizate limitele de N, S şi V. Mai mult, s-a observat existenţa unei alte construcţii anterioare acesteia şi care trebuie pusă în legătură cu nivelurile timpurii ale staţiunii de pe platoul Cetăţii 1. [Tiberiu Vasilescu]
Cetatea 2
Cercetarea din anul acesta a avut ca scop principal înregistrarea succesiunii stratigrafice aşa cum a fost surpsinsă pe profilul de S al suprafeţei S IV-K şi, prin aceasta, închiderea suprafeţei.
Imediat după destupatul secţiunii s-a trecut la curăţarea platformei de calcar pe care se găseşte un strat de lut galben, steril arheologic, peste care s-a aşezat prima depunere antropogenă. S-a observat că spre E , stânca coboară în pantă tot mai pronunţată, imediat deasupra ei găsindu-se bolovani din calcar. Pe treapta II a secţiunii s-a cercetat cu şpaclul pentru a se delimita cât mai precis limita stâncii de calcar şi pentru a se preciza raportul stratigrafic dintre cea mai de jos depunere antropogenă şi stânca de calcar. S-a săpat în depunerea cafeniu-cenuşie obţinându-se un bogat material arheologic constând din ceramică, obiecte de os şi, ca o descoperire aparte, un străpungător din Cu cu mâner din os. Notez frecvenţa pieselor din os, respectiv a străpungătoarelor şi prezenţa câtorva lame fragmentare din silex cărora li se adaugă un vârf de săgeată.
Pe profilul de V se observă în colţul de S că depunerea cafeniu-cenuşie, cu pigmenţ de cărbune şi mai rar de chirpic, suprapune direct lutul galben pentru ca după cca. 1,5 m către E, între ele să apară un strat de lut verzui, foarte compact, fără material arheologic. Pietrele descoperite în campaniile precedente şi care au fost consemnate pe planurile corespunzătoare drept "complexul cu pietre", stau la baza depunerii cafeniu-cenuşii, după urmele de arsură evidente pe ele pietrele putând aparţine foarte probabil unui nivel anterior răzuit în această zonă a săpăturii. După materialul ceramic – fragmente de ceşti cu toartă trasă din buză supraînălţată şi cu creastă, castroane semisferice cu marginea lăţită şi teşită spre interior, castroane cu benzi verticale dispuse în relief – depunerea cafeniu-cenuşie aparţine nivelului Zănoaga IIa. În campania din anul 2002 a fost surprinsă o situaţie stratigrafică constând dintr-un complex cu material ZnIIa, care suprapunea o groapă cu resturi de vatră în ea, ceea ce a confirmat succesiunea stratigrafică înregistrată pe profilele S II şi S III. De altfel, în cursul pregătirii secţiunii pentru desen au fost găsite mai multe fragmente de ceşti cu toarta trasă din buză, dar fără a fi supraînălţată element tipologic socotit caracteristic olăriei nivelelor Zn.Ia-b.
Datorită faptului că în anul 2000, înaintea începerii săpăturilor, căutătorii de comori au distrus taluzul nordic al suprafeţei S IV-K, succesiunea stratigrafică a putut fi consemnată doar după observaţiile făcute pe taluzul de S şi acesta afectat la partea superioară de degerături. Către E, la capătul suprafeţei nu s-a mai continuat cu săpătura, căci se depăşise adâncimea de 2,50 m, existând riscul surpării. De altfel în jumătatea sudică a S IV-K este vizibil că, panta accentuându-se, depunerile au alunecat, având aspectul "picăturii de apă", astfel că situaţia stratigrafică nu mai este concludentă în această parte. Mai trebuie adăugat că depunerea cu material de stil Ic2 nu este prezentă pe profilul nordic, materialele de acest fel fiind descoperite în special în jumătatea estică a S IV-K în apropiere de taluzul sudic. În secţiunile din campaniile precedente nu a fost identificată o depunere Ic2. O altă problemă o reprezintă cioburile cu decor specific stilului Ic4-3, găsite relativ frecvent în amestec cu cele de tip Zn.IIb-Ic4-2, dar fără a se identifica o depunere corespunzătoare.
Succesiunea stratigrafică pe profilul de S al S IV-K este următoarea:
Imediat sub stratul vegetal, gros de cca. 0,15 m, se găseşte o depunere constituită dintr-un sol negru-măzăros, cu o grosime medie de 0,45 m. Materialul arheologic din acest strat este amestecat, în afara fragmentelor ceramice monteorene de stil IIa-IIb, mai apărând şiI unele cioburi de sec. IV p. Chr. Sub depunerea neagră-măzăroasă se întinde un strat mai subţire, de sol cenuşiu afânat în care cele mai multe fragmente ceramice aparţin stilului Ic2. Aceasta este depunerea corespunzătoare complexelor Ic2 descoperite în jumătatea sudică a suprafeţei S IV-K. Amintesc că în restul secţiunilor sau suprafeţelor deschise pe Cetatea 2 nu au mai fost descoperite alte complexe Ic2, doar în câteva cazuri, cu totul izolate, fiind găsite fragmente ceramice aparţinând acestui stil. Sub această depunere se găseşte un strat constituit din sol cenuşiu la culoare, lutos şi foarte compact cu mult material arheologic. Ceramica acestei depuneri este caracterizată prin prezenţa, în grupa fină, a numeroase fragmente de ceşti cu toartă supraînălţată, trasă din buză şi prevăzută cu creastă sau buton la partea superioară, castroane semisferice cu marginea teşită, uneori cu tortiţe false, proeminenţe sau nervuri organice plasate chiar pe buze, amfore pântecoase cu umăr marcat şi cu torţi tubulare pe partea inferioară a pântecului, uneori decorate cu nervuri în relief dispuse vertical, decor ce apare şi la o serie de castroane cu umăr marcat. Subliniez prezenţa paharelor tronconice, cu fund ascuţit şi cu o toartă trasă din buză şi supraînălţată. Ceramica de uz comun este reprezentată prin vase cu profil în "S", din pastă amestecată cu calcar pisat, cel mai adesea fiind decorate cu alveole sau crestături pe buză, cu segmente de brâuri alveolate aplicate. Tot în această depunere se găsesc numeroase unelte din os – străpungătoare sau dălţi. Cantitatea de oase de animale – bovine, ovicaprine şi porcine – este remarcabilă. Nu de puţine ori s-au descoperit fragmente de crustă de vatră sau porţiuni in situ de vetre sau de podine din lut galben bătut, groase de 3-4 cm, ca şi bucăţi de chirpic ceea ce indică prezenţa unor locuinţe de suprafaţă. Spre deosebire de situaţile întâlnite în S II şi S III, în S IV-K nu au fost surprinse urme de terasări ale pantei pentru locuinţe. După materialul ceramic această depunere aparţine etapei Zănoaga IIb. Sub această depunere urmează un strat de sol cafeniu-cenuşos cu pigmenţi de cărbune şi mici intruziuni de lut verzui la bază. Materialul arheologic este destul de numeros, constând din ceramică, obiecte din os, oase de animale, pietre şi, mai rare, bucăţi de chirpic. Ceramica acestui strat este cu totul identică celui, care-l suprapune, specifică nivelelor Zn. IIa-b aşa cum au fost ele definite în campaniile 1989-1991 în secţiunile S II şi S III. Aşa cum am menţiont mai sus, în S IV-K nu a fost identificată o depunere cu materiale corespunzătoare nivelelor Zn. Ia-b, deşi materiale de acest fel au apărut, sporadic, la baza stratului cafeniu-cenuşos.
În colţul de SV al suprafeţei S IV-K au fost descoperiţi, la cota de -2,10 -2,21 m de la nivelul actual de săpare, mai mulţi bolovani de calcar, unii cu urme de arsură. Câţiva dintre aceştia erau grupaţi având între ei un lut galben pătat, ce părea să fie legătura unui Trockenmauer alcătuit din bolovani legaţi cu lut. Nu dispunem de o probă arheologică directă pentru această supoziţie, căci zona în care au fost surprinşi bolovanii avea o întindere mică, dar ea nu poate fi lăsată de-o parte, exitând astfel posibilitatea ca unele structuri de locuire ale etapei de început a aşezării de pe Cetatea 2 să fi avut amenajări de bolovani. Amenajarea din bolovani, evident deranjată este suprapusă de stratul de pământ cafeniu-cenuşos ceea ce o plasează în etapa anterioară. Printre pietre şi în jurul lor au fost descoperite câteva cioburi, care, din punct de vedere tipologic, susţin această încadrare. Pentru clarificarea situaţiei s-a făcut o mică secţiune, care a tăiat de la E la V grupul de bolovani şi restul de vatră. Pe profilul de N al acestei secţiuni s-a putut observa că de la nivelul bolovanilor a fost săpată o groapă, adâncă de 0,40 m, care a avut în umplutura fragmente de chirpic şi resturi de la o altă vatră, pe care a distrus-o, groapa tăind o depunere galben-pătată situată sub nivelul de poză al bolovanilor. Această depunere suprinsă pentru prima dată în jumatatea de V a secţiunii S.IV-K, atât prin poziţia sa stratigrafică cât şi prin materialul ceramic ce-i aparţine documentează nivelul Zn. I., nivel ce, în această porţiune a săpăturii a fost "răzuit" de locuirea din nivelul urmator. Către N s-a observat că nu toţi bolovanii aparţin acestui din urma nivel. Astfel chiar peste un lut galben cu pete, a fost descoperită o lespede mare din gresie cu urme de arsură, lespede ce aparţine celui de mai jos nivel. Solul viu este reprezentat mai întâi printr-u strat de lut galben-cafeniu, în care se găsesc pigmenţi de cărbune, de dat aceasta reprezentând combustia lentă a vegetaţiei de pe deal, solul respectiv constituind astfel humusul preistoric. Stratul de lut galben-cafeniu – humusul preistoric, este străpuns de stânca de calcar, care reprezintă "miezul" dealului. Surprinsă pentru prima oară în 1989 în S.II, stânca este acoperită parţial de bolovani de calcar. Această formaţiune, naturală, nu apare decât la jumătatea pantei, mai sus, către platou fiind acoperită de humusul vechi. La partea superioară a pantei acesta suprapune un strat de lut galben cu concrecţiuni calcaroase, foarte compact. Sub acesta se găseşte un lut verzui, deosebit de compact, ambele fiind, evident, sterile din punct de vedere arheologic.
Odată cu desenul profilului sudic al S IV-K, suprafaţa a fost astupată, cercetarea în sectorul Cetatea 2 fiind, în linii mari, încheiată. După coroborarea tuturor datelor de ordin stratigrafic şi planimetric precum şi după prelucrarea materialului va urma o punere în circulaţie a rezultatelor cercetărilor în acest sector. Importanţa cercetărilor pe Cetatea 2 constă în primul rând în documentarea unor etape de început ale culturii Monteoru, susţinută de o succesiune stratigrafică, ce nu se cunoaşte până astăzi din alte staţiuni.
[Ion Motzoi-Chicideanu, Dorin Sârbu]
Rezumat:
Cercetările au avut ca obiectiv staţiunea din epoca bronzului, cultura Monteoru, situată în punctul Zănoaga, comuna Năeni, judeţul Buzău. Obiectivul este constituit din două sectoare principale: Cetatea 1 şi Cetatea 2, în care s-a urmărit în special dezvelirea şI studierea în suprafaţă a complexelor de pe platoul Cetăţii 1 şi încheierea cercetării în suprafaţa SIV-K din sectorul Cetatea 2, prin înregistrarea succesiunii stratigrafice de pe profilul de S. Cercetarea a avut un caracter exhaustiv urmărind locuirea din epoca bronzului.