Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: La Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 160920.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Murighiol
Localitate:
Murighiol
Punct:
La Cetate
Sector:
Strada (SP) de acces spre Dunare
Toponim:
Halmyris
Localizare:
| 160920.02 |
Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Zahariade | Mihail | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Nuţu | George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Topoleanu | Florin George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Bounegru | George Valentin | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Creţulescu | Ioana | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Mureşan | Lucian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Olariu | Cristian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Săpăturile din anul 2011 au avut ca scop:
- identificarea fizică, prin săpături sistematice a structurilor presupusului port al cetăţii, vizualizat prin interpretările fotogrammetrice mai vechi (1981, 1984) şi prin cercetări magnetometrice (2002). În acest scop, pe baza descoperirilor structurilor de ansamblu a porţii de nord-est precum şi a turnului no. 2, au fost extinse cercetările în exteriorul acestui areal în scopul identificării eventualelor căi de acces spre port şi Dunăre, al cărei curs se găsea în apropierea porţii de nord-est, care prin poziţia şi orientarea ei era destinată evident de a deservi traficul comercial local.
- Cercetarea turnului nr. XI aflat la sud de poarta de vest, în scopul cunoaşterii raportului său cu aceasta, a rolului său în structurile defensive de pe latura de vest a fortificaţiei şi obţinerii datelor tehnice despre tehnica de construcţie, formă, dimensiuni şi faze de construcţie şi ocupaţie. A fost deasemenea luată în calcul şi posibilitatea unei consolidări, în prima fază a zidăriei turnului dar şi a unei reconstituiri punctuale a unora din părţi.
Strada (SP) de acces spre Dunare
Au fost deschise şase carouri S1-S6 cu dimensiunile de 3 x 2 m pe axul SV-NE, în exteriorul poternei şi a liniei celor două ziduri târzii, ZA şi ZB care o crează. În S1 la - 8-10 cm, se constată existenţa unui strat de bolovăniş, cu o consistenţă mai evidentă în centrul caroului şi care conţine în structură pietre de dimensiuni mici şi mijlocii, fragmente de cărămidă mărunt sfărâmată şi pietriş în cantitate apreciabilă. Întreaga această masă este compactată, bine bătătorită şi apare aşezată pe un strat de pământ galben (lut) la rândul lui extrem de dur, aşa cum reiese din situaţia identificată în colţul de NV al caroului. Este de remarcat că pe alocuri, masa de piatră şi cărămidă este acoperită de un strat subţire de lut, posibil provenit de la un proces de tasare în timp prin care lutul a putut penetra spre suprafaţă.
Pe întreaga suprafaţă a S1 a fost descoperită o cantitate apreciabilă de ceramică de uz comun (de bucătărie), fragmente de amfore de mare capacitate (atât părţi din recipientele respective cât şi mânere), greutăţi de plasă de pescuit, un număr considerabil de picioare de pahar din sticlă, zgură de fier, două proiectile de praştie şi oase animale fragmentare. În colţul de SV a fost descoperit un vas oală fragmentar, posibil semiîngropat, dacă nu cumva vasul a fost căzut, sau aruncat şi apoi tasat în pământ. În colţul de NV apare o formaţiune de 4 cărămizi regulat aşezate, în mijlocul unei cantităţi apreciabile de cărămizi şi ţigle sfărâmate.
În S2 stratul de piatră, cărămidă şi pietriş coboară semnificativ către 0,15-0,20 m doar că pietrele din compoziţie apar ceva mai rarefiate, deşi stratul rămâne de o consistenţă remarcabilă. Aici au fost descoperite un număr considerabil de ţigle de acoperiş fragmentare împreună cu o cantitate semnificativă de resturi provenite de la prelucrarea fierului. În S2 au fost deasemenea descoperite cantităţi semnificative de fragmente de ceramica sfărâmată, ceea ce o face atipică pentru identificare, sticlă provenită îndeosebi de la geamuri precum şi calupuri de lemn ars, aşa cum se întâmplă în colţul de SE al caroului.
S3 conţine o cantitate de piatră şi cărămidă bine tasată dar nu prea compactă, continuitatea ei fiind serios afectată nu numai de procese naturale dar şi foarte probabil antropice într-o perioadă post antică. Caracterul descoperirilor în acest carou rămâne neschimbat faţă de cele din S1 si S2, cu multă ceramică de uz comun, sticlă şi lentile provenite de la prelucrarea fierului, foarte probabil deversate pe această suprafaţă. În S3, piatra de pavaj atât de densă şi bine aşezată pe patul de galben din S1 şi chiar S2 este rară.
Suprafaţa caroului S4 deschis în continuarea lui S3, spre est, prezintă, imediat după înlăturarea vegetalului, la 0,02 - 0,03 m, un strat de pământ galben, bine compactat în amestec de bucăţi de piatră, cărămidă fărâmiţată şi pietriş. În colţul de NV al caroului iese în evidenţă o masă de arsură în cantităţi apreciabile.
Caroul S5 are o suprafaţă ce prezintă un grad şi mai accentuat de înclinare către est. La -0,25 m a fost identificată o platformă distinctă de pământ galben în componenţă cu elemente complet diferite de structurile identificate în S1-S4. Această platformă, groasă de cca. 0,15 m aflată în mijlocul secţiunii s-a dovedit a fi resturile unui cuptor casnic de vatră, de formă rectangulară alungită cu lungimea de cca. 1.20 m şi lăţimea de cca. 0,80 m. El este alcătuit dintr-un cadru de pietre şi cărămizi. Spre sud de cuptor, lângă latura de S a caroului se găseşte o vatră deasemenea rectangulară alungită, marcată de pietre plate şi cărămizi, ceea ce asigură o suprafaţă plată probabil pentru activităţi menajere (vatră+cuptor). Sub această vatră la cca. 0,38-0,40 m se afla aşezată pe un strat de pământ negru, compactat în care au fost descoperite fragmente ceramice de mici dimensiuni în cantitate apreciabilă, fragmente de amfore şi de ceramică de lux specifică secolului 6, un număr mare de lupe de fier provenite de la prelucrarea acestui metal şi numeroase fragmente din vase de sticlă. Acest pământ negru pare mai degrabă nisip amestecat cu mal de Dunăre bine tasat, cu o consistenţă extrem de mare şi de dură, ceea ce înseamnă că s-a circulat mult pe suprafaţa lui. Eventualul strat de piatră şi cărămidă compactate la care ne-am fi aşteptat nu apare vizibil în profil dovada că acest strat este pământ aluvionar iar amenajarea anterioară în acest loc nemaifiind reparată a putut fi înlăturată ulterior. Nămolul depus, compactat ca nivel de călcare, depus ca urmare a unei inundaţii a Dunării a putut fi utilizat în aceste condiţii ca nivel de călcare.
Caroul S6 nu conţine amenajări de piatră şi cărămidă sau pământ galben compact ci prezintă o succesiune de straturi care sugerează intervenţii antropice puse în evidenţă atât de profilul descris mai jos, cât şi de descoperirile în cantitate apreciabilă de fragmente de vase de sticlă şi sporadic lupe provenite de la prelucrarea fierului..
Secvenţa stratigrafică în acest carou, citită pe profilul peretelui de sud, cel mai bine păstrat, este următoarea:
- Vegetal modern, gros de 0,03-0,08 m.
- 0,10 m o linie aproximativ orizontală de galben bine bătătorit, fără ingrediente naturale sau arheologice; se constată totuşi unele intruziuni de cărămidă pisată, ţigle şi pigmentaţie de cărămidă în amestec cu pământ negru, lutos, dur, aflat deasupra stratului de galben. Un fragment de lemn ars se observă în colţul de SV
- 0,20 m, sub linia de galben, care nu este continuă, se găseşte o lentilă de lut galben, extrem de dur cu ingrediente fine de cărămidă pisată şi pietriş.
- 0,50 m, în pământul negru lutos se găsesc fragmente de cărămidă, ţiglă şi ceramică, precum şi o lentilă de lut lungă de 0,50 m. Ea pare să facă corp comun cu un alt strat la -0,60 m, relevat printr-o lentilă de lut compact, lungă de 0,80 m dar care pare sa aibă ramificaţii care fac contact cu cea de la adâncimea de 0,50 m, descrisă mai sus. Un bloc de piatră, de dimensiuni mijlocii, se găseşte inserat acestei lentile de lut.
La - 0,70 m, în colţul de SV al caroului apare o groapă de formă rectangulară, lată de 0,60 m şi adâncă de 0,50 m care porneşte de la cca. -0,20 m de vegetal şi care conţine multe resturi de cărămidă fin zdrobită şi pietriş
Câteva concluzii preliminare:
- Cele şase carouri cercetate în sectorul Poarta de Nord-Est au relevat prezenţa unei străzi (SP) care pornea de la incinta cu poternă spre Dunăre în configuraţia cursului existent la acea dată;
- Strada, a cărei structură consta din o amenajare din bolovăniş în amestec cu fragmente de cărămidă şi ţigle şi pietriş, toate bine compactate pe o bază de strat de lut, se îndrepta pe direcţia ENE spre Dunăre într-o pantă calculată de la peretele de vest al S1 până la peretele de est al S6 descendentă de ca. 0,40 m;
- Strada avea ca punct de pornire ultima treaptă exterioară a poternei şi platforma identificată în anul 1998 construită pe acelaşi aliniament cu latura de N a poternei şi la 0,50 m distanţă de zidul fazei IV a porţii de NE.
- În termeni de cronologie relativă, fragmentul de stradă cercetat este contemporan cu funcţionarea poternei şi a incintei dintre TA si TB iar în termeni de cronologie absolută în a doua jumătate a secolului 6.
- Elementele de datare pentru această perioadă sunt deocamdată fragmentele de vase de bucătărie şi amfore cu circulaţie spre mijlocul şi a doua jumătate a secolului 6. Lotul semnificativ de monede care urmează să fie restaurate în laboratorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan" deşi aparent întinsă pe o perioadă de trei secole (IV-VI), pare tipologic să indice aceeaşi perioadă.
- Cantitatea mare de obiecte de diferite categorii găsite în perimetrul cercetat indică o circulaţie intensă a arealului străzii.
Principala categorie de descoperiri o constituie ceramica aflată în stare fragmentară. Ea provine de la vase de uz comun de bucătărie sau utilizare în viaţa de toate zilele, amfore, fragmente de opaiţe, fragmente de vase de sticlă de diferite mărimi, resturi de la prelucrarea fierului, fragmente de obiecte de bronz, fier, plumb, un zar (astragalus). Obiectele se află în curs de restaurare şi urmează să intre in colecţia Institutului de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, conform prevederilor protocolului de colaborare.
În campania din 2012 perimetrul investigat va fi extins spre nord şi sud în scopul identificării întregului areal de acces către Dunăre (port) şi a fazelor de funcţionare ale acestei căi de legătură.
Perioada de cercetare este programată a mai dura trei ani, timp în care, în paralel cu restaurarea parţială a porţii de nord-est, întreaga suprafaţă descoperită a străzii va fi consolidată şi tratată ca un obiectiv de patrimoniu în sine, protejată prin îngrădire pentru protecţia în faţa accesului abuziv al turiştilor.