Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: La Cetate | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 160920.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Murighiol
Localitate:
Murighiol
Punct:
La Cetate
Toponim:
Halmyris
Localizare:
| 160920.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Zahariade | Mihail | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Topoleanu | Florin George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Dvorski | Traian | participant | Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti |
| Madgearu | Alexandru | participant | Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti |
| Bounegru | Octavian Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
În cadrul proiectului de cercetare a insulei I care cuprinde arealul intramuros şi elementele de fortificaţie extramuros incluzând zidul de incintă, turnurile şi/sau bastioanele de pe latura de N precum şi elementele adiacente de fortificaţie (vallum şi fossa) în anul 2008 a continuat investigaţia turnului XII (T XII) al cărui contur în teren, acoperit în întregime de vegetaţie, ieşea în evidenţă printr-o aglomerare cu înălţimea de cca. 3.50 - 4 m faţă de terenul înconjurător. Se distingea un contur în forma de U în raport cu linia zidului de incintă. Axul central se găseşte pe direcţia E-V, cu latura de front orientată spre V. La începutul cercetării nu se distingea la suprafaţă nici o urmă evidentă de zidărie. Terenul prezenta o pantă accentuată spre exterior, semn că jumătatea de V a turnului se găsea într-o stare avansată de degradare.
Cercetările arheologice în suprafaţă în arealul TXII au fost intensificate în anul 2008 cu scopul de a identifica stratigrafia acestei importante instalaţii cu o poziţie cheie între bastionul 3 şi Turnul XIII al porţii de N între care nu se mai găseşte nici o structură extramurană destinată apărării curtinei nr. 13. Pentru a câştiga timpul necesar de săpătură şi analiză a situaţiei, ne-am concentrat eforturile în jumătatea de S a TXII, cea de N fiind deocamdată lăsată necercetată. Jumătatea de N a turnului este ocupată de altfel de o instalaţie civila, cu rosturi casnice. Este vorba de un cuptor de pâine cu dimensiunile de 2,40 x 1,60 m pe care, datorită stării sale bune de conservare intenţionăm să-l păstrăm în viitor in situ. El este databil în a doua jumătate a secolului VI, foarte probabil în ultimul sau sfert, spre sfârşitul secolului.
Încă din anul 2007 fuseseră identificate în colţul de SV al turnului. Primele elemente ale unui pavaj din cărămidă cu inserţii de plăci de piatră, aflat în stare fragmentară. În 2008 acest pavaj a fost complet degajat şi cercetat. El se află la -1,80 m adâncime faţă de latura de S a turnului care reprezintă cel mai înalt punct şi în acelaşi timp nivelul solului modern.
El a fost construit peste o dărâmătură eterogenă alcătuită din pietre, oase de animale, cărămidă. Nu deţinem nici un element de cronologie absolută mai precisă, ceramica încadrându-se în general în tipologia cunoscută a secolului VI, iar monedele lipsesc pe acest nivel. Este de remarcat ca pe parcursul celor 1,80 m de dărâmătură care suprapune acest pavaj nu se mai întâlneşte nici o structură de utilitate. Concluzia ar fi că acest pavaj aparţine unui ultim nivel de ocupaţie organizată în interiorul turnului, şi datorită poziţionării sale pe un nivel superior faţă de solul actual cronologia relativă l-ar putea încadra în general în a doua jumătate a secolului VI. Din punct de vedere nivelmetric, pavajul, care reprezintă ultimul nivel de ocupaţie corespunde cu nivelul de construcţie al cuptorului de pâine de pe latura de N. Această aliniere nivelmetrică remarcabilă nu trebuie însă să inducă ideea unei construcţii concomitente şi funcţionări pe tronsoane cronologice identice a celor două instalaţii. Nu avem încă elementele necesare pentru o nuanţare mai fină a cronologiei şi concordanţei sau nu a celor două structuri.
Stratigrafia Turnului XII
Menţinerea pavajului ca element stratigrafic de referinţă a permis continuarea cercetării stratigrafice a peretelui de S care a devenit factorul cheie în descifrarea cronologiei şi fazelor constructive în TXII.
În urma unor repetate analize ale secvenţelor stratigrafice ale pereţilor de est şi N şi a succesiunii structurilor constructive identificate în jumătatea sudică a TXII se poate contura următorul tablou:
Fundaţia turnului este aşezată direct pe travertin. Un strat de mortar gros de 5-7 cm apare aplicat peste stâncă atât pentru nivelarea diferitelor neregularităţi cât mai ales a împiedica pânza freatică aflată la suprafaţă să pătrundă la suprafaţă. De altfel, în momentul în care am încercat să adâncesc săpătura apa a ţâşnit la suprafaţă. Fundaţia turnului, realizată din blocuri de talie bine făţuite şi căptuşită cu mortar hidrofug se prezintă sub forma unei plinte la baza zidului propriu-zis lată de 0,77-0,78 m. Ne aşteptăm ca această situaţie să o identificăm pe întreaga suprafaţă a turnului. Umplerea de la stâncă până la linia de sus a fundaţiei s-a făcut în două etape. Prima, prin aşternerea unui strat de mortar şi pietriş bine bătătorit, gros de 0,40 m care a fost acoperit cu un strat de pământ de culoare neagră, adus, foarte bine bătătorit, extrem de dur, cu inserţii de mortar, gros de 0,30 m. Acesta pare finalul amenajării interiorului dintre fundaţii. Peste stratul de mortar s-a aşternut un strat de bârne care datorită unui intens mediu umed în urma infiltraţiei apei s-au transformat intr-un strat de cărbune gros de 0,10 m. Pe peretele fundaţiei apar alge specifice prezenţei unui intens mediu umed.
Peste stratul de bârne, vizibil mai ales pe peretele de N au fost aşezaţi bolovani peste care s-a aplicat un strat de mortar hidrofug de culoare roz, gros de 0,13 m. În cele din urmă, pe întreaga suprafaţă au fost puse, în mod neregulat cărămizi cu dimensiunile de 0,4 x 0,27 x 0,05 m. Această amenajare a acoperit întreaga adâncime a fundaţiei, până la linia plintei.
Peste nivelul de umplere a fundaţiei s-a aşternut un strat de pământ brun cenuşos gros de 0,25 m amestecat cu cărămizi şi bucăţi de mortar şi piatră, totul bine bătătorit, având la bază unele vizibile intruziuni de arsură.
Nivelul I
Acest strat este urmat de o podea de pământ galben bine bătătorit cu intruziuni de cărămidă pisată, piatră groasă de 0,05 m, care reprezintă, prin soliditatea lui, un nivel de călcare. Peste podea apare un strat de pământ brun negricios cu puternice intruziuni de arsură gros de 0,03 m. Acesta pare un strat de amenajare pentru următorul nivel de ocupaţie.
Nivelul II
Noul nivel este gros de 0,25 m şi are în compoziţie intruziuni de bucăţi de mortar, cărămidă pisată fin, piatră măruntă, sporadic şi urme de arsură. Spre latura de S a turnului apare o lentilă de pământ galben cu dimensiunile de 1,10 m (baza mare) x 0,57 m (baza mica) x 0,20/0,23 m grosime. Aceasta a putut fi inserată ca întărire a podelei sau, mai puţin probabil a servit ca vatră. Acest nivel apare puternic incendiat, aşa cum arată stratul de arsură gros de 0,12-0,15 m. tasat în aşa măsură încât apare compus din două straturi distincte: unul fin, gros de 0,05 m – până la 0,10 m şi unul mai distinct care conţine incluziuni de arsură, pământ brun ţigle şi bârne, situaţie vizibilă mai ales pe peretele de N. Acest incendiu, considerabil, apare nivelat de un strat de pământ galben, bine bătătorit cu incluziuni de arsură, cărămidă şi mortar, gros de 0,03-0,05 m cu o urcare până spre 0,07 m.
Nivelul III
Această operaţiune de nivelare a fost urmată de aşternerea unui strat de pământ brun deschis cu cărămidă şi sporadic ceramică în compoziţie, foarte bine bătătorit, gros de 0,10-0,15 m. Nivelul este marcat la mijlocul său de o arsură şi chirpici care însă nu provine de la un incendiu ci de la o operaţiune de umplere ulterioară. Acest nivel acoperă fundaţia unei structuri aflată în mijlocul turnului şi pe care nu o putem interpreta altfel decât ca un pilastru dezafectat care după acest nivel nu mai funcţiona. Renunţarea la un pilastru central de susţinere a unei structuri de lemn alcătuită din bârne şi scânduri pentru podele şi scări este atipică şi va trebui găsit răspuns din punct de vedere arhitectonic.
Nivelul IV
Peste acest nivel se aşterne un strat gros de 0,73-0,75 m de pământ galben, compact, ca umplutură, care conţine urme vizibile de chirpici, cărămidă, urme bârne arse, ceramică, pietriş fin, fragmente fine de ţigle şi scoici. Este posibil ca această amenajare să fi fost concepută ca o înălţare considerabilă a nivelului în turn, în condiţiile inexistenţei pilastrului. În orice caz, linia superioară a acestei substanţiale umpleri apare puternic afectat de o dărâmătură masivă foarte probabil a suprastructurii. Se observă blocuri şi plăci mari de piatră, ţigle, mortar şi urme de arsură provenite de la structura de lemn. Chiar în situaţia extrem de tasată în care se află, întreaga prăbuşire este groasă de 0,30 m. Această masivă dărâmătură nu a fost înlăturată dar a fost suprapusă de un strat de chirpici gros de 0,30 m, folosit ca umplutură, vizibil compactat ca bază pentru următorul nivel.
Nivelul V
Un strat relativ compact de pământ galben, gros de 0,15-0,18 m serveşte drept podea pentru un nivel de ocupaţie destul de modest ca înfăţişare şi consistenţă. El este suprapus de un strat de arsură gros de cca. 0,08 m şi de un strat de chirpici ars, gros de 0,04 m, care apare numai în jumătatea de N a peretelui. El este presat şi bătătorit şi se prelungeşte spre sudul peretelui cu un strat de galben, gros de 0,03-0,04 m rezultat al tasării materialului rezultat din dărâmătură.
Nivelul VI
Un strat de umplutură gros de 0,05 m, gri-cenuşos cu o cărămidă fragmentară şi o piatră în compoziţie a servit drept pat de amenajare pentru podeaua alcătuită dintr-un strat de lut galben cu urme de mortar, compact, bine bătătorit, fără ingrediente, gros de 0,05 m.
Nivelul VII
Acest nivel este suprapus la rândul lui de un strat de umplutură din pământ cenuşos, compact, fără ingrediente, care a servit drept bază pentru penultimul nivel de sub pavaj, alcătuit dintr-un strat de galben lămâios, gros de 0,06 m în general fără ingrediente.
Nivelul VIII
Imediat sub pavajul fragmentar (5 cărămizi şi două plăci de piatră) se găseşte o umplutură de chirpici, pietriş şi mortar groasă de 0,09 m. Umplutura conţine şi pământ cenuşos şi cărămizi fărâmiţate.